Subiecte Bac istorie 2026: subiectele, baremul și rezolvarea

Documentele oficiale

Subiectele și baremele oficiale sunt publicate de Ministerul Educației; mai jos sunt linkurile către ele, pe profiluri.

Sesiunea iunie–iulie: 1 iulie 2026

Sesiunea din august: 11 august 2026

Datele probei

Pagina oficială de arhivă a subiectelor: subiecte.edu.ro/2027/arhiva. Lista cu toate arhivele sesiunii 2026 este pe subiecte2026.edu.ro.

• Sesiunea iunie–iulie: proba E.c) s-a dat pe 1 iulie 2026, la ora 15:00 s-au publicat subiectele și baremele; lucrarea durează trei ore de lucru efectiv, cum scrie în antetul subiectului. Calendarul inițial prevedea 30 iunie. Proba a fost mutată cu o zi prin Ordinul 4.270 din 29.06.2026. Sursa calendarului: OMEC 6.059/2025, anexa 1.
• Sesiunea din august: proba E.c) s-a dat pe 11 august 2026. Sursa: aceeași anexă și comunicatul Ministerului Educației din 7 august 2026.
• Aceeași proba E.c) cuprinde și matematica; istoria este proba profilului umanist și a profilurilor vocaționale. Lucrarea este aceeași pentru toate profilurile enumerate în antet.

Profil umanist și vocațional: sesiunea iunie–iulie 2026

Varianta 3. Filiera teoretică, profilul umanist, toate specializările; filiera vocațională, profilurile artistic, sportiv, pedagogic (specializările bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor pentru activități extrașcolare, pedagog școlar, educator-puericultor) și teologic. Se acordă 90 de puncte pentru subiecte și 10 din oficiu; timpul de lucru efectiv este de trei ore.

Sursele de la Subiectele I și II sunt fragmente din lucrări ale unor istorici. Le citezi din PDF-ul oficial; aici redăm cerințele și, pe scurt, ce spune fiecare sursă.

Subiectul I (30 de puncte)

Sursele. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor) descrie Convenția de la Paris din 1858: Moldova și Țara Românească rămân sub suzeranitatea Porții și sub garanția colectivă a puterilor, fiecare Principat având propriul domn și propriii miniștri, iar unirea nu este acordată. Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român) vorbește despre începuturile domniei lui Al. I. Cuza: două guverne, recunoașterea unirii de către Poartă, secularizarea averilor mănăstirești din 1863 și o nouă constituție care întărea puterea domnului.

Cerința 1. (2 puncte)

Numiți noua constituție precizată în sursa B.

Cum răspunzi. Cauți în sursa B fraza despre „o nouă constituție”: numele ei apare între paranteze.

Răspuns-model: Noua constituție precizată în sursa B este Statutul Dezvoltător.

Punctaj în barem: 2 puncte pentru „Statutul Dezvoltător”, în orice mod de redactare.

Cerința 2. (2 puncte)

Precizați, din sursa A, o informație referitoare la domn.

Răspuns-model: Din sursa A reiese că fiecare Principat urma să fie condus de un domn, ales pe viață de Adunarea electivă.

Punctaj în barem: 2 puncte pentru oricare dintre informații, de exemplu că fiecare Principat urma să aibă un domn și miniștri sau că domnul era ales pe viață. Se acceptă și citatul din sursă.

Cerința 3. (6 puncte)

Menționați două spații istorice, precizate atât în sursa A, cât și în sursa B.

Cum răspunzi. Cauți numele de state sau teritorii care apar în ambele surse. Sursa A le numește pe cele două Principate și Poarta; sursa B vorbește despre unirea Moldovei cu Țara Românească și despre Imperiul Otoman.

Răspuns-model: Atât sursa A, cât și sursa B se referă la Moldova și la Țara Românească.

Punctaj în barem: câte 3 puncte pentru oricare două dintre răspunsurile Moldova, Țara Românească, Imperiul Otoman.

Cerința 4. (3 puncte)

Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că puterile ajung la un compromis în problema unirii românilor.

Răspuns-model: A.

De ce. În sursa A se spune că, în problema unirii, puterile aleseseră o cale de compromis. Sursa B vorbește despre recunoașterea unirii de către Poartă, nu despre un compromis al puterilor.

Punctaj în barem: 3 puncte pentru litera A.

Cerința 5. (7 puncte)

Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect).

Cum răspunzi. Alegi două informații din sursă, legate prin „fiindcă”, „ca urmare” sau „prin urmare”, și scrii explicit care este cauza și care efectul. Informațiile se iau din text, nu din memorie.

Răspuns-model: Cauza: domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la Iași și altul la București. Efectul: începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase.

Punctaj în barem: 7 puncte pentru oricare relație cauză-efect corectă între două informații din sursa B, cu rolul fiecăreia precizat. Baremul dă ca alt exemplu: cauza, trecerea averilor mănăstirești în proprietatea statului în 1863; efectul, faptul că aproximativ un sfert din teritoriu a devenit patrimoniul statului.

Cerința 6. (6 puncte)

Prezentați două fapte istorice din perioada 1866–1886 referitoare la România.

Cum răspunzi. Alegi două fapte sigure din 1866–1886. Pentru fiecare, scrii întâi faptul (1 punct), apoi o expunere scurtă cu două informații (2 puncte).

Răspuns-model: Primul fapt este adoptarea Constituției din 1866. Ea a fost votată de Adunarea Constituantă, după aducerea pe tron a prințului străin Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, și a stabilit monarhia constituțională cu separarea puterilor în stat. Al doilea fapt este obținerea independenței de stat. Parlamentul a proclamat-o în 1877, în contextul războiului ruso-turc, iar armata română a luptat alături de cea rusă la Plevna; independența a fost recunoscută de marile puteri prin Tratatul de la Berlin din 1878.

Punctaj în barem: câte 1 punct pentru menționarea a două fapte (de exemplu Constituția din 1866, obținerea independenței, aderarea la Tripla Alianță) și câte 2 puncte pentru prezentarea fiecăruia, adică două informații despre fapt.

Cerința 7. (4 puncte)

Menționați o asemănare între două acțiuni desfășurate de România în relațiile internaționale din perioada 1917–1920.

Cum răspunzi. Alegi două acțiuni din 1917–1920 și scrii doar ce au în comun, într-o singură propoziție. Informațiile în plus nu se punctează.

Răspuns-model: Participarea armatei române la bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz din 1917 și campania din Ungaria din 1919 au avut ambele caracter militar.

Punctaj în barem: 4 puncte pentru orice asemănare corectă (de exemplu caracter militar sau colaborare cu Antanta). Se punctează numai menționarea asemănării.

Lecțiile din spate: Unirea Principatelor din 1859, Reformele lui Alexandru Ioan Cuza, Carol I și independența, Constituțiile României, România în Primul Război Mondial, Cauze și consecințe

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

Sursa. Fragmentul (din I. Șurcanu, Istoria românilor) povestește cum a apărut Moldova: marca de apărare creată de regele Ludovic de Anjou la est de Carpați, cu Dragoș în frunte, răscoala condusă de Bogdan împotriva dominației maghiare, ieșirea Moldovei de sub stăpânirea Ungariei în 1364, apoi politica externă a lui Lațcu și a lui Petru I Mușat.

Cerința 1. (2 puncte)

Numiți capitala Moldovei, precizată în sursa dată.

Răspuns-model: Capitala Moldovei precizată în sursă este Siretul.

Punctaj în barem: 2 puncte pentru răspunsul „Siret”.

Cerința 2. (2 puncte)

Precizați secolul la care se referă sursa dată.

Cum răspunzi. Datele din sursă (1364, 1369–1375, 1375–1391) cad în a doua jumătate a veacului. Ai grijă la cifra romană.

Răspuns-model: Sursa se referă la secolul al XIV-lea.

Punctaj în barem: 2 puncte pentru „al XIV-lea”.

Cerința 3. (6 puncte)

Menționați conducătorul răscoalei din Țara Maramureșului și o acțiune desfășurată de acesta în Moldova, la care se referă sursa dată.

Răspuns-model: Conducătorul răscoalei din Țara Maramureșului a fost Bogdan. În Moldova, el l-a îndepărtat de la putere pe Balc, urmașul lui Dragoș, iar în 1364 a învins oastea trimisă de Ludovic I.

Punctaj în barem: 3 puncte pentru „Bogdan” și 3 puncte pentru oricare acțiune din sursă (de exemplu înfrângerea oștii trimise în 1364 sau îndepărtarea lui Balc).

Cerința 4. (6 puncte)

Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la marcă.

Răspuns-model: Marca era o formațiune politico-militară de apărare, creată pentru a opri pătrunderea tătarilor în Transilvania. În fruntea ei a fost numit Dragoș.

Punctaj în barem: câte 3 puncte pentru oricare două informații din sursă (de exemplu formațiune politico-militară de apărare; Dragoș în frunte; situată în estul Carpaților).

Cerința 5. (10 puncte)

Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la acțiunile conducătorilor Moldovei, în perioada 1369–1391, susținându-l cu două informații selectate din sursă.

Cum răspunzi. Cerința are două părți. Întâi formulezi un punct de vedere, adică o concluzie pe care o poți demonstra cu textul (de pildă „politica lor a vizat…”). Apoi selectezi din sursă două informații care o susțin. Dacă dai doar punctul de vedere sau doar informațiile, nu primești punctaj.

Răspuns-model: Acțiunile conducătorilor Moldovei, în perioada 1369–1391, au vizat domeniul religios. Informațiile din sursă care susțin acest punct de vedere sunt: Lațcu a cerut papei înființarea unei episcopii catolice în Moldova, iar Petru I Mușat a hotărât să înființeze o mitropolie ortodoxă.

Punctaj în barem: 4 puncte pentru punctul de vedere și câte 3 puncte pentru fiecare dintre cele două informații selectate din sursă. Dacă ai doar o informație, primești 7 puncte din 10. Baremul acceptă și alt punct de vedere, de exemplu influența politicii Ungariei, susținut cu informații din text.

Cerința 6. (4 puncte)

Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia în secolul al XV-lea românii participă la acțiuni militare cu caracter antiotoman. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.)

Cum răspunzi. Alegi un singur fapt din secolul al XV-lea (Varna, Belgrad, Vaslui). Scrii două informații despre el și le legi cu un conector de cauzalitate (deoarece, pentru că) și cu unul de concluzie (așadar, astfel).

Răspuns-model: Afirmația este adevărată, deoarece în 1475 Ștefan cel Mare a învins la Vaslui oastea otomană condusă de Soliman Hadâmbul, trimisă împotriva Moldovei, care refuzase să mai plătească tribut sultanului. Așadar, în secolul al XV-lea românii au participat la acțiuni militare antiotomane.

Punctaj în barem: 4 puncte pentru un fapt istoric relevant (de exemplu cruciada de la Varna sau lupta de la Vaslui), cu două informații despre el și cu conectorii de cauzalitate și de concluzie.

Lecțiile din spate: Formarea statelor medievale românești, Instituții centrale medievale, Ștefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Analiza critică a surselor

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluția politică a României în a doua jumătate a secolului al XX-lea, având în vedere: prezentarea constituției României adoptate în etapa stalinismului; menționarea a două acțiuni politice desfășurate de România în relațiile internaționale din perioada 1955–1969; precizarea unei practici politice utilizate în România în perioada 1970–1988 și menționarea a două aspecte referitoare la aceasta; formularea unui punct de vedere referitor la democrația din România în perioada 1990–1997 și susținerea lui printr-un argument istoric.

Plan de răspuns pe baremul oficial

• Constituția stalinistă (2 + 3 puncte). Numești Constituția din 1952 (2 puncte), apoi o prezinți în două informații, cu o relație cauză-efect (3 puncte; 1 punct pentru o singură informație).
• Două acțiuni de politică externă, 1955–1969 (2 × 3 puncte). De exemplu: România devine stat membru al Organizației Tratatului de la Varșovia, stabilește relații diplomatice cu RFG sau participă la Conferința de la Moscova din timpul Războiului de 6 zile.
• O practică politică, 1970–1988 (2 + 2 × 3 puncte). De exemplu cultul personalității sau represiunea politică, cu două aspecte (accentuat în etapa național-comunismului, exercitată prin Securitate, supravegherea populației).
• Punct de vedere despre democrația din 1990–1997 (1 + 4 puncte). O afirmație (de exemplu „democrația a fost consolidată prin măsuri legislative”), susținută printr-un fapt istoric cu două informații și cu conectorii de cauzalitate și concluzie.
• Redactarea (6 puncte). Limbaj istoric adecvat (2), structură cu introducere, cuprins și concluzie (1), succesiune cronologică sau logică (2), încadrare în limita de spațiu (1).

Eseu-model (474 de cuvinte)

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, România a trecut de la regimul comunist de tip stalinist la o democrație pluralistă. Evoluția ei politică a fost marcată de modelul sovietic, de căutarea unei autonomii externe și, după 1989, de revenirea la libertățile cetățenești. Autonomia diplomatică nu a însemnat însă democratizarea regimului comunist.

În etapa stalinismului, sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost adoptată Constituția din 24 septembrie 1952. Aceasta continua organizarea de inspirație sovietică instituită în 1948, când fusese preluat modelul constituției sovietice din 1936. Noul text prezenta alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare drept baza puterii, atribuind clasei muncitoare rolul conducător. De asemenea, afirma importanța prieteniei și alianței cu Uniunea Sovietică. Deoarece instituțiile statului erau subordonate partidului unic, principiul separării puterilor nu funcționa. Prin urmare, legea fundamentală consolida dictatura, în loc să limiteze puterea politică și să protejeze efectiv cetățeanul.

În relațiile internaționale din perioada 1955–1969 pot fi evidențiate două acțiuni. În 1955, România a devenit membru fondator al Organizației Tratatului de la Varșovia, alianță militară a statelor comuniste, dominată de Uniunea Sovietică. Participarea confirma integrarea țării în blocul răsăritean. În 1967, România a stabilit relații diplomatice cu Republica Federală a Germaniei. Ministrul de externe Corneliu Mănescu a participat la această apropiere, care extindea legăturile cu Occidentul. Cele două acțiuni ilustrează trecerea de la alinierea strictă la Moscova la afirmarea unei marje de autonomie. Totuși, Bucureștiul nu a părăsit alianța militară comunistă și nu a renunțat la monopolul politic al partidului.

În perioada 1970–1988, o practică politică a fost cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Un prim aspect este accentuarea sa în etapa național-comunismului, în special după 1971, când „revoluția culturală” a întărit propaganda și controlul ideologic. Era preluat modelul asiatic al glorificării conducătorului. Un al doilea aspect este manifestarea cultului în cultură și în propaganda oficială: realizările economice erau atribuite conducerii personale a secretarului general, prezentat drept autor al progresului țării. Cultul a cuprins-o și pe Elena Ceaușescu. Aceste practici justificau concentrarea puterii în jurul familiei conducătoare, nu participarea liberă a cetățenilor. Supravegherea prin Securitate completa controlul politic și încălca drepturile populației.

Consider că democrația din România, în perioada 1990–1997, s-a consolidat prin măsuri legislative. Un argument este adoptarea Constituției de către Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 și aprobarea ei prin referendumul din 8 decembrie. Legea fundamentală garanta drepturile cetățenești și organiza instituțiile pe baza separării puterilor: Parlamentul legifera, Guvernul exercita puterea executivă, iar justiția era independentă. Deoarece autoritățile trebuiau să funcționeze în limite constituționale, iar cetățenii puteau participa la competiția politică pluralistă, puterea nu mai aparținea juridic unui partid unic. Așadar, Constituția oferea cadrul necesar funcționării statului de drept, chiar dacă democratizarea rămânea un proces dificil.

În concluzie, constituțiile, politica externă și practicile politice reflectă schimbarea de regim. În comunism, autonomia externă a coexistat cu dictatura internă; după 1989, reconstrucția democrației a urmărit protejarea drepturilor și limitarea puterii prin lege.

Punctaj în barem: 24 de puncte pentru informația istorică și 6 puncte pentru ordonarea și exprimarea ideilor.

Lecțiile din spate: România sub regimul comunist, Constituțiile României, Revoluția din decembrie 1989, Democrația după 1989, Războiul Rece

Sesiunea din august 2026

În a doua sesiune, proba E.c) s-a dat pe 11 august 2026, cu Varianta 4, la același profil. Rezolvările urmează mai jos.

Profil umanist și vocațional: sesiunea august 2026

Varianta 4. Aceleași filiere și profiluri ca în sesiunea din iunie–iulie. Se acordă 90 de puncte pentru subiecte și 10 din oficiu; timpul de lucru efectiv este de trei ore.

Subiectul I (30 de puncte)

Sursele. Sursa A (C. C. Giurescu, Istoria românilor) povestește cum papa Clement al VIII-lea cheamă monarhii creștini în Liga Sfântă împotriva otomanilor, cu rolul important al Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești. Sursa B (I. A. Pop, Istoria ilustrată a românilor pentru tineri) vorbește despre revolta din 1659 a lui Mihnea al III-lea și despre tratativele lui Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir cu Habsburgii și cu Rusia.

Cerința 1. (2 puncte)

Numiți alianța precizată în sursa A.

Răspuns-model: Alianța precizată în sursa A este Liga Sfântă.

Punctaj în barem: 2 puncte pentru „Liga Sfântă”.

Cerința 2. (2 puncte)

Precizați, din sursa B, o informație referitoare la evenimentele din 1659.

Răspuns-model: În 1659 a izbucnit o revoltă antiotomană a țărilor române, condusă de domnul Mihnea al III-lea.

Punctaj în barem: 2 puncte pentru oricare dintre informațiile din sursă (revoltă antiotomană, conducător Mihnea al III-lea etc.).

Cerința 3. (6 puncte)

Menționați două state românești la care se referă atât sursa A, cât și sursa B.

Cum răspunzi. Sursa A le numește pe Transilvania, Moldova și Țara Românească; sursa B vorbește despre „țările române” și numește domnii din Țara Românească și din Moldova. Transilvania apare doar în sursa A, așa că răspunsul corect este perechea Moldova și Țara Românească.

Răspuns-model: Ambele surse se referă la Țara Românească și la Moldova.

Punctaj în barem: câte 3 puncte pentru „Țara Românească” și „Moldova”.

Cerința 4. (3 puncte)

Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că domnii urmăresc să obțină independența țărilor române.

Răspuns-model: B.

De ce. Sursa B spune că tratativele cu Habsburgii au avut în centru ideea independenței țării, iar Cantemir a sperat înlăturarea suzeranității sultanului și independența. Sursa A vorbește despre ajutorul dat Ligii Sfinte, nu despre independență.

Punctaj în barem: 3 puncte pentru litera B.

Cerința 5. (7 puncte)

Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect).

Răspuns-model: Cauza: Transilvania, Moldova și Țara Românească erau în vecinătatea nemijlocită a dușmanului și formau o bază de operațiuni militare. Efectul: ele aveau o importanță deosebită pentru Liga Sfântă.

Punctaj în barem: 7 puncte pentru orice relație cauză-efect corectă din sursa A, cu rolul fiecărei informații precizat. Baremul dă ca alt exemplu: cauza, faptul că Mihai Viteazul abia fusese numit domn; efectul, faptul că emisarul papei nu-i vorbise încă.

Cerința 6. (6 puncte)

Prezentați două acțiuni militare desfășurate de români în cadrul relațiilor internaționale din perioada 1450–1550.

Cum răspunzi. Alegi două acțiuni sigure din intervalul dat și le menționezi (1 punct fiecare). Apoi le prezinți, fiecare cu câte două informații (2 puncte fiecare).

Răspuns-model: Prima acțiune este participarea la lupta de la Belgrad din 1456. Oastea condusă de Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, a învins armata sultanului Mehmed al II-lea, care asedia cetatea. A doua acțiune este lupta de la Vaslui din 1475. Ștefan cel Mare a învins oastea otomană condusă de Soliman Hadâmbul, deoarece a folosit terenul mlăștinos și ceața.

Punctaj în barem: câte 1 punct pentru menționarea a două acțiuni militare (lupta de la Belgrad, atacul de la Târgoviște, lupta de la Vaslui etc.) și câte 2 puncte pentru prezentarea fiecăreia, cu două informații.

Cerința 7. (4 puncte)

Menționați o asemănare între două fapte istorice la care participă românii, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Răspuns-model: Bătălia de la Rovine din 1395 și participarea lui Mircea cel Bătrân la lupta de la Nicopole din 1396 au avut ambele caracter antiotoman.

Punctaj în barem: 4 puncte pentru orice asemănare corectă (de exemplu contribuie la organizarea vieții religioase sau caracter antiotoman). Se punctează numai menționarea asemănării.

Lecțiile din spate: Mihai Viteazul, Brâncoveanu și Cantemir, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Diplomație și conflict în Evul Mediu românesc

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

Sursa. Fragmentul (M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României) contrastează proasta administrare internă din timpul lui Nicolae Ceaușescu cu succesul politicii externe (vizita lui R. Nixon din 1969, GATT în 1971, FMI în 1972), apoi povestește despre tezele din iulie 1971 și despre grevele din anii ’80 (minerii din Maramureș, Cluj, Iași).

Cerința 1. (2 puncte)

Numiți formațiunea politică precizată în sursa dată.

Răspuns-model: Formațiunea politică precizată în sursă este Partidul Comunist Român.

Punctaj în barem: 2 puncte pentru „Partidul Comunist Român”.

Cerința 2. (2 puncte)

Precizați secolul la care se referă sursa dată.

Răspuns-model: Sursa se referă la secolul al XX-lea (anii 1969–1987).

Punctaj în barem: 2 puncte pentru „al XX-lea”.

Cerința 3. (6 puncte)

Menționați conducătorul României și o caracteristică a propunerilor făcute de acesta în 1971, la care se referă sursa dată.

Răspuns-model: Conducătorul României a fost Nicolae Ceaușescu. Cele 17 propuneri sau „teze” din 1971 au fost ridicate la rangul de „minirevoluție culturală”, iar aplicarea lor trebuia supravegheată de partid.

Punctaj în barem: 3 puncte pentru „N. Ceaușescu” și 3 puncte pentru o caracteristică din sursă (cele 17 propuneri, „minirevoluția culturală”, controlul partidului).

Cerința 4. (6 puncte)

Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la relațiile dintre România și Occident.

Răspuns-model: România era considerată folositoare din punct de vedere politic, ceea ce a favorizat atitudinea Occidentului față de Ceaușescu, de exemplu vizita lui R. Nixon din august 1969. În 1971, România a fost primită în GATT, iar în 1972 în FMI.

Punctaj în barem: câte 3 puncte pentru oricare două informații din sursă (atitudinea favorabilă a Occidentului, vizita lui Nixon, primirea în GATT, intrarea în FMI).

Cerința 5. (10 puncte)

Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la grevele din anii ’80, susținându-l cu două informații selectate din sursă.

Răspuns-model: Grevele din anii ’80 au izbucnit din motive economice. Informațiile din sursă care susțin acest punct de vedere sunt: minerii din Maramureș au declanșat greva în septembrie 1983 în semn de protest față de micșorarea salariilor, iar tulburările din estul țării au fost provocate de reducerile de salarii și de problemele de aprovizionare cu alimente.

Punctaj în barem: 4 puncte pentru punctul de vedere și câte 3 puncte pentru fiecare informație selectată; cu o singură informație, 7 puncte. Baremul acceptă și un alt punct de vedere, de exemplu că poliția politică a intervenit prin măsuri represive, susținut cu informații despre ancheta Securității și concedieri.

Cerința 6. (4 puncte)

Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia România participă la relațiile internaționale în perioada 1949–1967. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.)

Răspuns-model: Afirmația este adevărată, deoarece în ianuarie 1967 România a stabilit relații diplomatice cu Republica Federală a Germaniei, fiind prima țară din blocul comunist, după Uniunea Sovietică, care a făcut-o. Gestul arată dorința regimului de a-și afirma autonomia în politica externă. Așadar, România a participat activ la relațiile internaționale în perioada 1949–1967.

Punctaj în barem: 4 puncte pentru un fapt relevant (de exemplu participarea la constituirea CAER sau stabilirea relațiilor diplomatice cu RFG), cu două informații despre el și cu conectori de cauzalitate și de concluzie.

Lecțiile din spate: România sub regimul comunist, Războiul Rece, Analiza critică a surselor

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluția spațiului românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – primele două decenii ale secolului al XX-lea, având în vedere: precizarea unui fapt istoric din spațiul românesc, desfășurat în perioada 1857–1860, și menționarea a două aspecte referitoare la acesta; menționarea a două acțiuni desfășurate în politica internă a statului român între anii 1862–1867; prezentarea unui fapt istoric referitor la România din perioada 1875–1882; formularea unui punct de vedere referitor la politica externă susținută de România în perioada 1910–1920 și susținerea acestuia printr-un argument istoric.

Plan de răspuns pe baremul oficial

• Un fapt din 1857–1860 (2 + 2 × 3 puncte). De exemplu Adunările ad-hoc și rezoluțiile lor sau dubla alegere a lui Al. I. Cuza, cu câte două aspecte.
• Două acțiuni de politică internă, 1862–1867 (2 × 3 puncte). De exemplu Legea rurală, Legea instrucțiunii publice sau Constituția din 1866.
• Un fapt din 1875–1882 (2 + 3 puncte). De exemplu obținerea independenței sau proclamarea Regatului, cu două informații și o relație cauză-efect (3 puncte; 1 punct pentru o singură informație).
• Punct de vedere despre politica externă din 1910–1920 (1 + 4 puncte). O afirmație susținută printr-un fapt istoric, cu două informații și cu conectorii ceruți.
• Redactarea (6 puncte).

Eseu-model (489 de cuvinte)

Între 1857 și 1920, evoluția spațiului românesc a fost marcată de unirea Principatelor, modernizarea instituțiilor, obținerea independenței și realizarea României Mari. Aceste etape au rezultat din îmbinarea acțiunilor politice interne cu folosirea împrejurărilor internaționale favorabile. Construirea statului a presupus atât exprimarea unui proiect național, cât și reforme care să îi asigure funcționarea.

Un fapt istoric din perioada 1857–1860 este întrunirea Adunărilor ad-hoc în Moldova și în Țara Românească, în 1857. Un prim aspect este caracterul lor reprezentativ și consultativ: cuprindeau reprezentanți ai clerului, proprietarilor, orășenilor și țărănimii, fiind chemate să exprime dorințele populației despre organizarea Principatelor. Ele nu adoptau legi, ci formulau propuneri pentru marile puteri. Un al doilea aspect este conținutul rezoluțiilor: unirea Principatelor într-un singur stat, sub un prinț străin dintr-o dinastie europeană, cu tron ereditar. Consultarea fusese prevăzută prin Tratatul de la Paris din 1856. Prin aceste revendicări, unioniștii au dat proiectului național o expresie politică, pregătind dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în ianuarie 1859.

Între 1862 și 1867, statul român s-a consolidat prin reforme interne. Prima acțiune este adoptarea Legii rurale din 1864, prin care țăranii clăcași au fost împroprietăriți. A doua este adoptarea Legii instrucțiunii publice, tot în 1864, care prevedea învățământul primar gratuit și obligatoriu. Aceste măsuri au schimbat statutul unei părți a țărănimii și au creat un cadru pentru extinderea școlarizării. Ele aparțin programului reformator realizat de Cuza și de guvernul condus de Mihail Kogălniceanu. Modernizarea presupunea astfel nu doar reunirea teritoriilor, ci și legi care să transforme raporturile sociale și organizarea educației.

Un fapt esențial din perioada 1875–1882 este obținerea independenței de stat. În contextul războiului ruso-otoman, Parlamentul României a proclamat independența la 9 mai 1877. Pentru apărarea acestei hotărâri, armata română, condusă de principele Carol I, a luptat la sudul Dunării, inclusiv la Plevna și Grivița. Deoarece participarea militară a contribuit la înfrângerea Imperiului Otoman, România a putut susține diplomatic recunoașterea noului său statut. Congresul de la Berlin din 1878 a recunoscut independența. Tot atunci, România a primit Dobrogea și Delta Dunării, dar Rusia a preluat cele trei județe din sudul Basarabiei. Astfel, victoria nu a eliminat rivalitățile și presiunile marilor puteri.

Consider că, în perioada 1910–1920, politica externă a României a urmărit interesul național, în special unirea cu teritoriile românești din Austro-Ungaria. Un argument este intrarea în Primul Război Mondial alături de Antantă, în 1916. După doi ani de neutralitate, prim-ministrul Ion I. C. Brătianu a negociat convenția politică din 4/17 august 1916. Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia recunoșteau drepturile României asupra unor teritorii austro-ungare, iar România se angaja să atace Austro-Ungaria. Deoarece Transilvania, Banatul și Bucovina constituiau obiective ale unității naționale, alegerea alianței a fost legată de realizarea lor. Așadar, orientarea diplomatică și participarea militară au urmărit constituirea statului național unitar.

În concluzie, proiectul exprimat în 1857 a fost urmat de reforme, independență și acțiuni externe pentru unitate. Realizarea României Mari în 1918 a încununat acest proces, fără a înlătura dificultățile construirii și recunoașterii statului.

Punctaj în barem: 24 de puncte pentru informația istorică și 6 puncte pentru ordonarea și exprimarea ideilor.

Lecțiile din spate: Unirea Principatelor din 1859, Reformele lui Alexandru Ioan Cuza, Carol I și independența, Constituțiile României, România în Primul Război Mondial, Marea Unire din 1918

Mai departe

• Bacalaureat la istorie: programa, structura probei și lecțiile
• Simulare Bac istorie 2026: subiectele de la simularea din 24 martie 2026
• Simularea Bacalaureatului, pe probe

Întrebări frecvente