Marea Unire din 1918

Marea Unire s-a realizat prin trei decizii din 1918. La 27 martie/9 aprilie, Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România. La 15/28 noiembrie, Congresul General al Bucovinei a votat unirea Bucovinei. La 18 noiembrie/1 decembrie, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a hotărât unirea Transilvaniei și a teritoriilor reprezentate de delegați cu România. Datele duble provin din folosirea calendarului vechi și a celui nou.

Evenimentele au avut loc spre sfârșitul Primului Război Mondial și în contextul destrămării imperiilor rus și austro-ungar. Hotărârile adunărilor reprezentative au fost urmate de acte ale statului român și de tratatele de pace. 1 Decembrie a devenit ziua care amintește încheierea procesului unirilor din 1918; nu este data la care au votat și Basarabia, și Bucovina.

Fiecare unire s-a petrecut într-un context diferit. În Basarabia, după revoluția rusă din 1917, s-a format Republica Democratică Moldovenească, iar Sfatul Țării a proclamat-o independentă la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Votul asupra unirii a fost de 86 de voturi pentru, 3 împotrivă și 36 de abțineri. Inițial, unirea a avut condiții privind autonomia provinciei, iar la 27 noiembrie/10 decembrie 1918 Sfatul Țării a renunțat la ele.

În Bucovina, după prăbușirea Austro-Ungariei, Congresul General întrunit la Cernăuți, sub conducerea lui Iancu Flondor, a votat la 15/28 noiembrie 1918 unirea necondiționată cu România.

În Transilvania, la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la Alba Iulia s-au adunat 1228 de delegați, aleși de comunitățile românești, și aproximativ 100 000 de oameni din întreaga provincie. Declarația de unire a fost citită de Vasile Goldiș. În același an s-a creat Consiliul Dirigent, un organism de guvernare provizoriu, condus de Iuliu Maniu.

Unirea a fost recunoscută prin tratate: Tratatul de la Saint-Germain (1919) privind Bucovina, Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920) privind Transilvania, Banatul și Crișana, și Protocolul de la Paris (octombrie 1920) privind Basarabia. După război, România avea aproximativ 295 000 km², față de aproximativ 138 000 km² în 1914. Încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria ca suverani ai României Mari a avut loc la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922.

Hotărârile adunărilor reprezentative nu au fost întâmplătoare: ele au urmat prăbușirii autorității imperiale ruse și austro-ungare. Cele trei adunări au avut structuri și contexte diferite și nu se contopesc într-o singură reuniune.

Pentru românii din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, reprezentanții s-au adunat la Alba Iulia la 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Rezoluția a hotărât unirea și a propus principii pentru organizarea noului stat, între care libertăți pentru popoarele conlocuitoare și confesiuni, votul larg și reforma agrară. Actul unirii Transilvaniei a fost întărit prin decretul-lege din 11 decembrie 1918. La 29 decembrie 1919, Parlamentul a votat legile de ratificare a unirilor. Recunoașterea internațională a frontierelor a implicat negocierile și tratatele de după război; hotărârile din 1918 nu au fost chiar acele tratate.

Exemplu rezolvat — cine a decis și ce a urmat: primești trei texte care menționează Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia. (1) Găsești instituția din fiecare: Sfatul Țării, Congresul General și Marea Adunare Națională. (2) Asociezi provincia și data: Basarabia — martie/aprilie; Bucovina — noiembrie; Transilvania — decembrie. (3) Verifici dacă textul este hotărârea unei adunări, un decret al regelui sau un tratat; nu le numești pe toate „declarație de la Alba Iulia”. (4) Concluzionezi că Marea Unire a cuprins decizii succesive, urmate de confirmări interne și externe.

După unire, statul a încercat să integreze provinciile prin reforme comune: votul universal pentru bărbați (1918) și reforma agrară (1921). Constituția din 28 martie 1923 a înlocuit Constituția din 1866 și a consacrat noua structură a României întregite.

Cele trei hotărâri nu au fost identice. Basarabia a votat într-un parlament local format după revoluția rusă, Bucovina a votat într-un congres reprezentativ al populației, iar Transilvania a votat într-o adunare de delegați, cu o rezoluție care promitea drepturi pentru minorități. Fiecare provincie avea o populație mixtă, iar în orașe trăiau mulți germani, maghiari, evrei, ucraineni și ruși. De aceea, istoricii vorbesc despre „unirea românilor”, dar și despre construirea unui stat cu populație diversă. Rezoluția de la Alba Iulia a promis libertate națională pentru popoarele conlocuitoare și egalitate religioasă, iar aplicarea acestor principii a fost evaluată de istorici în anii următori.

Exemplu rezolvat — calcularea creșterii suprafeței. Cerința: România avea în 1914 aproximativ 138 000 km², iar în 1919–1920 aproximativ 295 000 km². De câte ori a crescut suprafața?

1. Împărțim: $295000:138000\approx 2,14$.
2. Interpretăm: suprafața statului s-a mai mult decât dublat.
3. Calculăm creșterea în procente: $(295-138):138\approx 1,14$, adică aproximativ 114%.
4. Concluzie: cifrele sunt rotunjite, iar rezultatul arată proporția schimbării, nu o măsurătoare exactă; România Mare avea și o populație mult mai numeroasă, de aproximativ 18 milioane în 1930.

În tema statului național român, folosește trei perechi clare: Basarabia — Sfatul Țării — 27 martie/9 aprilie; Bucovina — Congresul General — 15/28 noiembrie; Transilvania — Alba Iulia — 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Leagă hotărârile de contextul sfârșitului războiului și de prăbușirea imperiilor, apoi de ratificarea internă și recunoașterea externă. Nu transforma hotărârea de la Alba Iulia într-un act de unire a Basarabiei.

Exemplu: o sursă vorbește despre „Sfatul Țării” și o alta despre „Adunarea Națională” din Alba Iulia. Prima privește Basarabia, a doua Transilvania. Dacă trebuie să explici o asemănare, spui că ambele sunt hotărâri de unire luate de organisme reprezentative în 1918. Dacă trebuie să explici o diferență, precizezi locul, instituția, data și provincia; nu folosi doar formula vagă „s-au unit cu România”.

Exemplu în format de examen (text elaborat). Sursa A: în primăvara anului 1918, Sfatul Țării de la Chișinău votează unirea provinciei cu România. Sursa B: la 1 decembrie 1918, adunarea de la Alba Iulia hotărăște unirea Transilvaniei cu România. Cerințe:

1. Menționează anul în care a avut loc fiecare hotărâre.
2. Precizează instituția care a hotărât unirea în fiecare caz.
3. Scrie o relație cauză-efect între destrămarea imperiilor și unirile din 1918.

Barem sumar: 6 puncte pe item; la cerința 3 se acceptă cauza (prăbușirea imperiilor rus și austro-ungar) și efectul (hotărârile de unire ale provinciilor).

Greșeli frecvente

• Greșit: toate cele trei provincii s-au unit la 1 decembrie 1918.
  Corect: Basarabia a hotărât unirea în martie/aprilie, Bucovina în noiembrie, Transilvania la 1 decembrie.
• Greșit: Sfatul Țării a votat la Alba Iulia.
  Corect: Sfatul Țării a decis unirea Basarabiei la Chișinău.
• Greșit: rezoluția de la Alba Iulia este același document cu tratatele de pace.
  Corect: rezoluția este hotărârea adunării din 1918; recunoașterea internațională a implicat tratate ulterioare.
• Greșit: cele două date ale fiecărui eveniment reprezintă două voturi diferite.
  Corect: ele arată aceeași zi în calendare diferite.

Înainte și după