Reformele lui Alexandru Ioan Cuza

După Unirea din 1859, Alexandru Ioan Cuza a urmărit să dea noului stat instituții și legi comune. Cele mai cunoscute măsuri sunt secularizarea averilor mănăstirești (1863), reforma agrară (1864) și legea instrucțiunii publice (1864). Secularizarea a trecut averile mănăstirești în patrimoniul statului. Legea rurală a desființat claca și a împroprietărit țărani, în condițiile prevăzute de lege. Legea școlară a organizat învățământul și a stabilit gratuitatea și obligativitatea școlii primare.

Reformele nu sunt același eveniment cu dubla alegere din 1859. Alegerea a creat conducerea comună; reformele au schimbat proprietatea, școala și organizarea statului. Unele măsuri, mai ales cele din 1864, au urmat unui conflict între domnitor și Adunarea legislativă.

Reformele s-au sprijinit pe un guvern condus de Mihail Kogălniceanu, aliat al lui Cuza. Secularizarea a fost legea din decembrie 1863, care a trecut la stat toate averile mănăstirești, atât pe cele ale mănăstirilor închinate (ale celor românești care aparțineau unor lăcașuri din străinătate, precum Muntele Athos și Ierusalim), cât și pe cele ale mănăstirilor neînchinate. Aceste averi reprezentau aproximativ un sfert din terenul arabil al țării. Măsura a stârnit proteste din partea Greciei și a Patriarhiei Ecumenice, dar a rămas în vigoare.

Legea rurală din 14/26 august 1864 a desființat claca și a stabilit că țăranii care o prestau devin proprietari ai loturilor pe care le lucrau. Ei urmau să plătească o despăgubire foștilor proprietari, în rate, pe o perioadă de 15 ani. Mulți țărani au primit loturi prea mici pentru a-și întreține familiile, astfel că problema pământului a rămas deschisă și a stat la baza unor tensiuni sociale de mai târziu.

Exemplu rezolvat — ce s-a schimbat pentru un țăran clăcaș în 1864. Un sătean lucra claca pe moșia unui boier și folosea un lot pentru gospodăria lui.

1. Înainte de lege: făcea zile de muncă (claca) pentru proprietar, în schimbul lotului.
2. Legea rurală din august 1864: claca dispare, iar sătenii devin proprietari ai loturilor lucrate, stabilite de lege.
3. Condiția: plătește o despăgubire în rate foștilor proprietari, pe 15 ani.
4. Concluzie: țăranul scapă de clacă și devine proprietar, dar lotul poate fi prea mic și datoria îl apasă; de aceea problema pământului rămâne deschisă.

Reformele au vizat și organizarea statului: au fost adoptate Codul civil și Codul penal (1864), după modele occidentale, și o lege a organizării administrative. Au fost înființate Universitatea din Iași (1860) și Universitatea din București (1864). Armata a fost reorganizată, iar Curtea de Conturi a fost înființată pentru a controla cheltuielile publice.

Cuza a fost obligat să abdice la 11/23 februarie 1866, de o coaliție formată din conservatori și liberali. După abdicare, a trăit în străinătate până la moarte, în 1873. Reformele sale au rămas însă o bază a statului modern.

În 1863, statul a preluat averile mănăstirești prin secularizare. Măsura a întărit domeniul public și a deschis discuția despre folosirea pământului. Nu înseamnă că fiecare teren preluat a ajuns imediat la un țăran.

În mai 1864, Cuza a dizolvat Adunarea, după opoziția acesteia față de proiectele sale. Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris și noua lege electorală au modificat organizarea puterii și reprezentarea politică. A fost un pas de modernizare legislativă, dar și o creștere a puterii domnitorului; cele două aspecte trebuie observate împreună.

Legea rurală din august 1864 a desființat claca și a recunoscut proprietatea țăranilor asupra loturilor stabilite de lege. Întinderea lotului depindea, între altele, de regiune și de numărul vitelor de muncă. Aplicarea prevedea despăgubiri pentru foștii proprietari, astfel că reforma nu a rezolvat în întregime problema pământului. Legea instrucțiunii publice din 1864 a organizat învățământul primar, secundar și superior; pentru cel primar a prevăzut gratuitatea și obligativitatea. În această perioadă au fost promulgate și coduri juridice moderne și au fost consolidate instituțiile administrative.

Exemplu rezolvat — compararea a două acte: ai un extras din legea rurală, în care săteanul primește un lot potrivit condițiilor stabilite, și unul din legea instrucțiunii, care spune că învățământul primar este gratuit și obligatoriu. (1) Identifici domeniul primei surse: proprietatea și relațiile agrare. (2) Identifici domeniul celei de-a doua: educația. (3) Formulezi efectul diferit: prima schimbă raporturile dintre țărani și foștii stăpâni ai moșiilor; a doua extinde accesul la școala primară. (4) Concluzionezi că modernizarea statului nu s-a limitat la o singură reformă.

Lecția poate fi citită și ca o comparație între intenția legii și efectul ei. Legea rurală a schimbat statutul juridic al țăranilor, dar nu a asigurat același rezultat pentru toți. Întinderea loturilor era mai mare pentru cei care aveau mai multe vite de muncă, ceea ce a menținut diferențe între țărani. O parte din pământ a rămas în proprietatea marilor moșieri, iar ei au continuat să dețină cea mai mare parte din terenul agricol.

Exemplu rezolvat — cine câștigă și cine pierde. Cerința: analizează efectele legii rurale din 1864 asupra a trei grupuri: țăranii clăcași, foștii proprietari, statul.

1. Țăranii clăcași: primesc proprietatea loturilor și scapă de clacă; plătesc însă o despăgubire în rate.
2. Foștii proprietari: își pierd o parte din moșii și munca clăcașilor, dar primesc despăgubire.
3. Statul: preia rolul de garant al operațiunii și strânge sumele de la țărani.
4. Concluzie: legea a mutat o parte din pământ către țărani, dar a păstrat marea proprietate; de aceea istoricii spun că reforma a fost importantă, însă incompletă.

În 1864, relația dintre domn și Adunarea legislativă a fost tensionată. Cuza a dizolvat Adunarea la 2 mai 1864 și a supus votului popular, într-un plebiscit, Statutul dezvoltător, care mărea puterile domnitorului și a creat un Senat și un Consiliu de Stat. Măsura a făcut posibilă adoptarea reformelor, dar a fost criticată ca o încălcare a Convenției de la Paris.

Pentru tema formării statului modern, ordonează 1859 — dubla alegere, 1861–1862 — unificarea instituțiilor, 1863 — secularizarea, 1864 — Statutul dezvoltător, reforma rurală și legea școlară. Leagă fiecare faptă de efectul ei, fără să prezinți reforma rurală ca împroprietărire egală pentru toți țăranii.

Exemplu: dacă un document din 1864 menționează desființarea clăcii, identifici reforma agrară. Dacă altul menționează școala primară gratuită, identifici reforma instrucțiunii publice. Într-un răspuns argumentat, arăți că aceste acte au intervenit în domenii diferite, dar ambele au contribuit la modernizarea statului după unirea politică.

Exemplu în format de examen (text elaborat). Sursa A: legea rurală din 1864 desființează claca. Sursa B: legea instrucțiunii publice din 1864 prevede învățământul primar gratuit și obligatoriu. Cerințe:

1. Menționează anul în care au fost adoptate cele două legi.
2. Precizează un domeniu vizat de fiecare act.
3. Formulează un punct de vedere privind rolul reformelor lui Cuza în modernizarea statului și susține-l cu două argumente.

Barem sumar: 6 puncte pe item; la cerința 3 se acordă câte 2 puncte pentru punct de vedere clar și pentru fiecare argument, de exemplu desființarea clăcii și extinderea accesului la școală. Un răspuns complet leagă fiecare argument de un act concret, fără să atribuie lui Cuza decizii luate după 1866.

Greșeli frecvente

• Greșit: secularizarea și reforma agrară sunt două nume pentru aceeași lege.
  Corect: secularizarea a trecut averi mănăstirești la stat în 1863; reforma agrară a reglementat proprietatea rurală și a desființat claca în 1864.
• Greșit: în 1859 a fost adoptată legea rurală.
  Corect: 1859 este anul dublei alegeri; legea rurală datează din 1864.
• Greșit: fiecare țăran a primit aceeași suprafață.
  Corect: legea a stabilit loturi diferite, în funcție de condițiile prevăzute.
• Greșit: reforma din 1864 a extins în aceeași măsură și dreptul de vot pentru toți locuitorii.
  Corect: legea electorală a schimbat reprezentarea, dar a păstrat condiții de eligibilitate și vot.

Înainte și după