Instituții centrale medievale

După formarea Țării Românești și a Moldovei, conducerea fiecărui stat s-a sprijinit pe mai multe instituții. Domnia era instituția conducătoare; domnul conducea oastea, lua hotărâri politice, reprezenta țara în relațiile cu vecinii și confirma acte. Sfatul domnesc îl ajuta în luarea hotărârilor. Din sfat făceau parte boieri și dregători, iar componența lui s-a schimbat în timp.

Dregătorii îndeplineau sarcini pentru domn și pentru curte. Mitropolia organiza viața bisericească și avea un rol important în recunoașterea și consolidarea statului medieval. Patriarhia de la Constantinopol a recunoscut Mitropolia Ungrovlahiei în 1359 și pe cea a Moldovei în 1401. Aceste instituții medievale nu trebuie confundate cu parlamentul, guvernul și instanțele statului contemporan.

Domnul nu era ales de întreaga populație. În Țara Românească și în Moldova se practica principiul electiv-ereditar: domnul era ales de boieri dintre membrii familiei domnitoare, numită „os domnesc”. Alegerea era urmată de ungerea domnului de către mitropolit, ceremonie prin care Biserica îi recunoștea legitimitatea; titlul „din mila lui Dumnezeu” arată aceeași idee.

Din sfat făceau parte marii boieri care ocupau dregătorii și conducătorii Bisericii. Printre cele mai importante dregătorii se numărau logofătul, care conducea cancelaria și redacta actele domnești, vistierul, care răspundea de veniturile și cheltuielile domniei, vornicul, cu atribuții în judecată și în administrarea curții, spătarul, care purta spada domnului și avea atribuții militare, și postelnicul, care se ocupa de relațiile cu solii străini.

În situații deosebite, domnul putea convoca Adunarea Stărilor, formată din boieri, clerici și reprezentanți ai ostașilor și ai orășenilor, pentru decizii importante, de pildă alegerea unui domn sau declararea războiului. Aceste instituții nu aveau acte scrise cu competențe precise, ca instituțiile moderne: funcționau după obiceiul pământului, adică după normele păstrate din tradiție.

Mitropolia avea și rol cultural: mănăstirile păstrau manuscrise, copiau cărți și susțineau primele școli. Sub domnia lui Ștefan cel Mare s-a construit mănăstirea Putna, unul dintre cele mai importante centre cultural-religioase ale Moldovei.

În Țara Românească și Moldova, domnia a coordonat conducerea politică, apărarea și relațiile externe. Domnul emitea documente prin care întărea proprietăți sau acorda privilegii; asemenea acte arată și colaborarea lui cu sfatul. Sfatul domnesc nu era un parlament ales de populație, ci un grup de mari boieri și dregători care participa la decizie, iar influența lui a variat de la o domnie la alta. Dregătoriile erau slujbe ale conducerii; atribuțiile lor puteau combina gospodărirea curții, administrația, finanțele și sarcinile militare.

Mitropoliile au legat organizarea bisericească de consolidarea statelor. În 1359 a fost recunoscută Mitropolia Ungrovlahiei, cu Iachint ca mitropolit. În Moldova, recunoașterea mitropoliei a venit în 1401. Datele arată recunoașterea oficială a instituțiilor, nu prima apariție a comunităților creștine din acele teritorii. Biserica a avut și un rol cultural prin școli, scriere și păstrarea documentelor.

Exemplu rezolvat — interpretarea unui act domnesc: o sursă medievală începe cu numele domnului, apoi enumeră martori cu dregătorii și menționează întărirea unei proprietăți. (1) Identificăm domnia ca autoritate emitentă. (2) Lista martorilor arată prezența boierilor sau dregătorilor în jurul domnului, nu existența unui parlament modern. (3) Obiectul actului, proprietatea, arată o atribuție juridică a domniei. (4) Pentru a stabili câtă influență avea fiecare martor asupra deciziei trebuie comparate și alte acte; simpla semnătură nu măsoară puterea sa politică.

Puterea domnului era mare, dar nu nelimitată. El se sprijinea pe boierii care dețineau pământuri și funcții; dacă o parte dintre ei se ridica împotriva lui, domnia putea fi pierdută. Din acest motiv, domnii au căutat să se sprijine pe o oaste mai largă, pe orășeni și pe mănăstiri, iar actele lor sunt martore ale acestor alianțe. În actele domnești, termenii „credință” și „necredință” arată loialitatea boierilor față de domn: boierii credincioși primeau pământuri, cei necredincioși le puteau pierde.

Organizarea Bisericii se lega de cea a statului: mitropolitul făcea parte din sfatul domnesc, iar episcopiile, cum au fost cele de la Rădăuți, Roman, Buzău sau Râmnic, aveau pământuri și venituri proprii. Domnul întărea danii către mănăstiri, iar cancelaria domnească păstra aceste acte, care sunt astăzi izvoare pentru istoricul instituțiilor.

Exemplu rezolvat — potrivirea dregătoriei cu atribuția. Cerința: asociază fiecare dregător cu sarcina lui: (a) vistierul, (b) logofătul, (c) spătarul; (1) conduce cancelaria, (2) răspunde de veniturile domniei, (3) poartă spada domnului și conduce o parte din oaste.

1. Identificăm cuvintele-cheie: „cancelarie” trimite la scris și la acte.
2. „Venituri” trimite la bani; „spadă” și „oaste” trimit la război.
3. Perechile corecte sunt: (a)–(2), (b)–(1), (c)–(3).
4. Concluzie: dregătoriile nu erau titluri onorifice, ci slujbe cu atribuții precise în conducerea țării.

La o comparație, separă funcțiile instituțiilor: domnul conduce și reprezintă statul, sfatul domnesc participă la decizie, dregătorii îndeplinesc atribuții ale conducerii, iar mitropolia conduce organizația bisericească. În Transilvania medievală, instituțiile au evoluat într-un alt cadru politic, legat de Regatul Ungariei; nu atribui automat domnia Țării Românești întregului spațiu românesc.

Exemplu: o sursă spune că Patriarhia Ecumenică a recunoscut o mitropolie în 1359. Identifici Ungrovlahia și instituția bisericească. Dacă aceeași cerință întreabă despre o instituție politică centrală a Țării Românești, răspunsul poate fi domnia sau sfatul domnesc, în funcție de atribuțiile descrise; mitropolia nu înlocuiește aceste instituții. Explici apoi legătura dintre organizarea bisericească și consolidarea statului, fără a confunda data recunoașterii cu începutul creștinismului local.

Exemplu în format de examen. Sursa: un act domnesc care începe cu numele domnului „din mila lui Dumnezeu” și enumeră ca martori un logofăt, un vistier și un vornic. Cerințe:

1. Menționează doi dregători amintiți în sursă.
2. Precizează instituția care emite actul.
3. Scrie o relație cauză-efect între sprijinul boierilor și păstrarea domniei.

Barem sumar: 6 puncte pe item; pentru cerința 3 se acceptă cauza (sprijinul boierilor) și efectul (menținerea domnului în scaun). Răspunsul complet cuprinde, pentru fiecare item, o formulare proprie, nu o copiere a sursei.

Greșeli frecvente

• Greșit: Sfatul domnesc era un parlament ales prin vot universal.
  Corect: Era un grup de boieri și dregători apropiat de domn, cu rol consultativ și politic.
• Greșit: Înființarea mitropoliei în 1359 înseamnă că atunci au apărut primii creștini în Țara Românească.
  Corect: Data privește recunoașterea instituțională a mitropoliei.
• Greșit: Dregătorul și domnul aveau aceeași poziție în stat.
  Corect: Dregătorii îndeplineau funcții în conducere, sub autoritatea domnului.

Înainte și după