Mircea cel Bătrân

Mircea cel Bătrân a domnit în Țara Românească între 1386 și 1418. A întărit statul medieval și a apărat zona Dunării în fața expansiunii Imperiului Otoman. Confruntarea cu sultanul Baiazid I la Rovine este un reper al domniei; data exactă a bătăliei este discutată de istorici, de aceea o plasăm la sfârșitul secolului al XIV-lea. Mircea a căutat și alianțe, inclusiv cu Regatul Ungariei. A stăpânit o vreme Dobrogea, iar Mănăstirea Cozia, pe valea Oltului, este o ctitorie importantă a sa.

Domnia lui Mircea se poate urmări pe o axă cu câteva repere:

• 1386: Mircea devine domn al Țării Românești.
• 1387–1388: ridică mănăstirea Cozia și își extinde autoritatea spre Dobrogea.
• Decembrie 1389 – ianuarie 1390: încheie o alianță cu regele Poloniei, Vladislav Jagiello, semnată la Radom și ratificată la Lublin.
• 1394 sau 1395: înfruntă armata lui Baiazid I la Rovine; izvoarele sunt discutate, iar istoricii folosesc fie 10 octombrie 1394, fie 17 mai 1395.
• 1395: încheie la Brașov un tratat cu regele Sigismund al Ungariei, întărind alianța împotriva otomanilor.
• 1396: participă, alături de Sigismund, la expediția creștină de la Nicopole, încheiată cu înfrângerea aliaților.
• 1417: otomanii ocupă Dobrogea și cetăți de la Dunăre, iar Mircea acceptă plata unui tribut.
• 1418: Mircea moare și este înmormântat la Cozia.

Pentru Mircea, Dunărea a fost o frontieră care trebuia apărată și, în același timp, un drum de comerț. Domnul a purtat titluri care arătau întinderea pretențiilor sale: într-o titulatură din ultimii ani ai domniei apar Banatul Severinului, Amlașul și Făgărașul, cetatea Dârstor și țărmul Mării Negre. Acest tip de titulatură arată ambițiile politice ale domnului; pentru a vedea ce controla în realitate, istoricul compară titlurile cu alte izvoare.

Lecția trebuie citită împreună cu harta: Mircea a condus în secolul al XIV-lea o țară care, la Dunăre, se afla față în față cu o putere în expansiune, iar la nord avea relații cu regatul vecin al Ungariei.

Țara Românească se afla între Carpați și Dunăre. Fluviul era drum comercial și frontieră strategică: extinderea otomană în Balcani a făcut apărarea lui esențială. Mircea a folosit atât lupta armată, cât și diplomația. Înfruntarea de la Rovine, împotriva forțelor lui Baiazid I, nu a eliminat pericolul otoman; domnia a continuat să fie marcată de alianțe, presiuni și negocieri. Relațiile cu regele Sigismund al Ungariei arată că politica externă a unui domn medieval implica mai multe state.

Documentele de cancelarie, monedele și construcțiile sunt surse pentru epocă. Titulatura dintr-un act indică revendicările politice ale domnului, însă trebuie verificată față de controlul efectiv asupra unui teritoriu. Monedele sunt izvoare numismatice. La Cozia, ctitoria și mormântul lui Mircea fac vizibilă legătura dintre domnie, religie și memoria istorică. Mircea a murit în 1418, înaintea epocii lui Iancu de Hunedoara și Ștefan cel Mare.

Exemplu rezolvat: o hartă arată Țara Românească, Dunărea, Dobrogea și Regatul Ungariei. (1) Identificăm Dunărea ca frontieră strategică. (2) Observăm de ce domnul căuta sprijin dinspre Ungaria și putea acționa spre Dobrogea. (3) Nu deducem dintr-o hartă modernă data exactă a luptei de la Rovine; pentru aceasta comparăm izvoarele istorice.

Documentele sunt diferite ca valoare. Un act intern, prin care domnul întărește o danie, arată puterea lui în țară. Un tratat cu un rege străin arată raporturile externe. Monedele emise de Mircea arată că statul avea autoritatea de a bate monedă. Brașovenii primeau privilegii comerciale pe teritoriul Țării Românești, iar domnii urmăreau să păstreze legături bune cu orașele transilvănene pentru că ele aduceau venituri din vămi.

Exemplu rezolvat — cum citim o titulatură. Titlul unui act spune că Mircea este domn al Țării Românești și stăpân al părților dunărene „până la Marea cea Mare”.

1. Identificăm tipul de sursă: o titulatură, adică numele și titlurile oficiale ale domnului, din cancelaria domnească.
2. Observăm ce revendică: stăpânirea pe malul Dunării și accesul la Marea Neagră.
3. Verificăm cu alte izvoare: Dobrogea a fost sub controlul lui Mircea în anii 1388–1417; în 1417 otomanii au preluat regiunea.
4. Concluzie: titulatura dovedește pretențiile domnului și o stăpânire reală, dar numai pentru o perioadă; ea nu ne spune că aceste teritorii au rămas în Țara Românească și după 1417.

Mircea cel Bătrân a rămas în memoria istorică prin continuitatea domniei: cei peste treizeci de ani de stăpânire au permis ridicarea unor mănăstiri, încheierea unor tratate și păstrarea statului într-o perioadă de presiune otomană. Moartea sa din 1418 a deschis totuși o perioadă de lupte pentru domnie între urmașii lui, ceea ce arată că o domnie lungă nu garanta stabilitatea statului după moartea conducătorului.

Greșeli frecvente

• Greșit: Mircea cel Bătrân a fost domn al Moldovei.
  Corect: a domnit în Țara Românească.
• Greșit: victoria de la Rovine a încheiat definitiv expansiunea otomană.
  Corect: presiunea otomană a continuat.
• Greșit: apărarea țării înseamnă numai luptă.
  Corect: Mircea a folosit și alianțe, tratate și negocieri.

Înainte și după