Carol I și independența

După abdicarea lui Cuza, Carol I a devenit domnitor în 1866. În timpul domniei sale, România a trecut prin Războiul de Independență din 1877–1878. La 9 mai 1877, în Adunarea Deputaților a fost proclamată independența; armata română a luptat apoi la sud de Dunăre, inclusiv în jurul Plevnei. Prin Tratatul de la Berlin din 1878, marile puteri au recunoscut independența României. În 1881, România a devenit regat, iar Carol I a primit titlul de rege.

Proclamarea, apărarea militară și recunoașterea internațională sunt trei momente diferite. Independența nu a fost obținută printr-o singură declarație și nici regatul nu a fost proclamat în 1877.

Repere din domnia lui Carol I:

• 10/22 mai 1866: Carol de Hohenzollern-Sigmaringen sosește în București și devine domnitor.
• 1/13 iulie 1866: este adoptată Constituția, inspirată de cea a Belgiei.
• Aprilie 1877: convenție româno-rusă privind trecerea armatei ruse prin România.
• 9 mai 1877: Mihail Kogălniceanu declară independența în Adunarea Deputaților.
• Septembrie–noiembrie 1877: armata română participă la luptele de la Grivița și Rahova și la asediul Plevnei; Plevna capitulează la 28 noiembrie/10 decembrie.
• Ianuarie 1878: luptele de la Smârdan și Vidin.
• 1/13 iulie 1878: se semnează Tratatul de la Berlin.
• 14/26 martie 1881: România devine regat; la 10 mai, Carol I este încoronat cu o coroană făcută din oțelul unui tun cucerit la Plevna.
• 1883: România încheie în secret o alianță cu Austro-Ungaria și Germania.
• 1913: în urma războiului balcanic, România obține Cadrilaterul, partea de sud a Dobrogei.
• 1914: moare Carol I.

Domnia lui Carol I a durat 48 de ani, din 1866 până în 1914. În acest timp, țara a primit o constituție stabilă, a obținut independența, a devenit regat și a început o modernizare accelerată: căi ferate, poduri peste Dunăre, bănci și școli. Podul de la Cernavodă, inaugurat în 1895, a legat Dobrogea de restul țării.

Regele avea dreptul de a numi guvernele și de a dizolva parlamentul, dar trebuia să colaboreze cu partidele, între care Partidul Conservator și Partidul Național Liberal.

Exemplu rezolvat — verificarea unei afirmații. Cerința: decide dacă este corectă propoziția „În 1877, regele Carol I a condus armata română la Plevna”.

1. Cauți în repere anul 1877: Plevna cade la 28 noiembrie/10 decembrie 1877, deci evenimentul e anterior anului 1881.
2. Cauți momentul în care Carol I devine rege: 14/26 martie 1881 este proclamat regatul, iar încoronarea e la 10 mai 1881.
3. Compari datele: în 1877 Carol I era încă domnitor.
4. Concluzie: propoziția este greșită la titlu. Varianta corectă este „domnitorul Carol I a primit comanda trupelor române și ruse în fața Plevnei”.

Constituția din 1866 a stabilit monarhia ereditară, separația puterilor și un Parlament cu două camere, Adunarea Deputaților și Senatul, alese prin vot cenzitar. Spre deosebire de Convenția de la Paris (1858), impusă Principatelor de puterile garante, ea a fost adoptată de o adunare românească. România rămânea totuși sub suzeranitate otomană, cu obligația de a plăti tribut Porții. Articolul 7 permitea împământenirea doar străinilor de rit creștin, prevedere care avea să fie discutată la Berlin.

Războiul a început în contextul conflictului ruso-otoman. După eșecurile rusești de la Plevna din vara lui 1877, Rusia a cerut sprijinul armatei române. Trupele române au trecut Dunărea, iar Carol I a primit comanda forțelor române și ruse din fața orașului. Redutele de la Grivița și Rahova au fost cucerite cu pierderi grele, iar asediul a dus la capitularea Plevnei.

Pentru analiza independenței, istoricii deosebesc independența de drept, adică statutul recunoscut prin tratat, de independența de fapt, adică capacitatea statului de a-și decide singur politica. Înainte de 1877, România era autonomă, dar sub suzeranitate otomană. Proclamarea din 9 mai 1877 a avut efect internațional abia după război și după recunoașterea din 1878.

Exemplu rezolvat — independență de fapt și de drept. Cerința: încadrează convenția din aprilie 1877, moțiunea din 9 mai 1877 și Tratatul de la Berlin.

1. Convenția cu Rusia a fost negociată de guvernul român fără acordul Porții: România acționa ca stat suveran, deci avem independență de fapt.
2. Moțiunea din 9 mai 1877 este actul prin care statul își declară independența.
3. Tratatul de la Berlin din 1878 este actul prin care marile puteri confirmă situația: independență de drept.
4. Concluzie: cele trei acte descriu etape legate între ele, dar nu același lucru.

Pacea preliminară de la San Stefano (3 martie 1878) a fost semnată fără participarea României, iar Congresul de la Berlin s-a ținut în iunie–iulie 1878. Delegații români, Ion C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu, au fost ascultați, dar nu au primit loc la masa deliberărilor. România dorea să păstreze sudul Basarabiei, care revenise Moldovei în 1856. Tratatul a stabilit însă o altă soluție: intrarea Dobrogei și a Deltei Dunării în statul român și cedarea către Rusia a celor trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad și Ismail. Independența a fost condiționată de acordarea drepturilor civile și politice locuitorilor de alte religii, între care evreii; chestiunea a fost rezolvată în etape. În 1881, proclamarea regatului a consolidat statutul statului independent.

Exemplu rezolvat — calcularea duratelor. Cerința: Carol I a domnit din 1866 până în 1914. Câți ani a fost domnitor și câți rege, știind că titlul de rege a fost obținut în 1881?

1. Durata totală: $1914-1866=48$ de ani.
2. Perioada ca domnitor: $1881-1866=15$ ani.
3. Perioada ca rege: $1914-1881=33$ de ani.
4. Concluzie: $15+33=48$, deci cele două perioade acoperă întreaga domnie; majoritatea timpului a fost rege, nu domnitor.

Într-un răspuns bazat pe sursă, precizează cine ia decizia, cine poartă luptele și cine recunoaște noul statut. Într-un eseu, ordonează evenimentele cronologic, de la venirea lui Carol I în 1866 până la proclamarea regatului în 1881. Pentru o relație cauză-efect folosește perechi precum: suzeranitatea otomană și interesul Rusiei de a trece prin România duc la convenția din 1877; participarea armatei la război duce la recunoașterea din 1878.

Exemplu: dacă sursa spune că Adunarea votează o moțiune la 9 mai, nu deduci că puterile europene recunoscuseră deja independența. Dacă o a doua sursă menționează Berlinul în 1878, poți explica diferența dintre proclamarea internă și confirmarea internațională. Adaugă, când este relevant, consecințele teritoriale ale tratatului, fără a transforma Dobrogea într-o cucerire făcută la Plevna.

Exemplu în format de examen (text elaborat). Sursa A: la 9 mai 1877, Adunarea Deputaților votează o moțiune de independență. Sursa B: după război, marile puteri semnează la Berlin, în 1878, tratatul prin care statul român este recunoscut ca independent. Cerințe:

1. Menționează anul în care România a fost proclamată regat.
2. Precizează un teritoriu primit de România prin Tratatul de la Berlin.
3. Scrie o relație cauză-efect între participarea armatei române la războiul din 1877–1878 și recunoașterea independenței.

Barem sumar: 6 puncte pe item; la cerința 3 se acceptă cauza (participarea la război) și efectul (recunoașterea prin tratat), formulate cu cuvinte proprii. Pentru cerința 2 se acceptă Dobrogea sau Delta Dunării.

Greșeli frecvente

• Greșit: Carol I era rege la 9 mai 1877.
  Corect: în 1877 era domnitor; titlul de rege a venit în 1881.
• Greșit: independența a fost recunoscută internațional în ziua proclamării ei.
  Corect: a fost proclamată în 1877 și recunoscută prin tratatul din 1878.
• Greșit: Congresul de la Berlin a acordat României sudul Basarabiei.
  Corect: România a cedat sudul Basarabiei Rusiei și a primit Dobrogea și Delta Dunării.
• Greșit: Grivița este numele tratatului de pace.
  Corect: Grivița era o redută din sistemul de apărare al Plevnei.

Înainte și după