Diplomație și conflict în Evul Mediu românesc

În Evul Mediu, domnii Țării Românești și ai Moldovei au încercat să păstreze controlul asupra statelor lor între puteri mai mari. Diplomația însemna tratate, solii, negocieri și alianțe. Conflictul însemna campanii militare, apărarea cetăților și bătălii. Cele două mijloace erau folosite împreună: un domn putea negocia sprijin înaintea unei campanii și putea încheia o pace după ea.

În 1395, Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, au încheiat la Brașov un tratat de cooperare împotriva otomanilor. În 1475, Ștefan cel Mare a obținut victoria de la Vaslui împotriva armatei otomane; apoi a căutat sprijin extern. Un document pontifical din 1476 vorbește despre fonduri pentru întreținerea armatei sale.

Mijloacele diplomației medievale erau variate. Soliile duceau mesaje și întorceau răspunsuri. Scrisorile făceau cunoscute pericolul sau cereau ajutor. Jurământul de omagiu lega un domn de un rege sau de un principe. Tributul era o sumă plătită unei puteri mai mari, în schimbul păstrării autonomiei interne. Căsătoriile domnești legau familii și state.

Exemple concrete: în 1389–1390, Mircea cel Bătrân a încheiat o alianță cu regele Poloniei, Vladislav Jagiello. Moldova plătea tribut otomanilor din 1456; Ștefan cel Mare a reluat plata în 1486, după ce otomanii au ocupat în 1484 Chilia și Cetatea Albă. În 1485, la Colomeea, Ștefan a depus omagiu regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei, ceea ce i-a asigurat un sprijin diplomatic în conflictul cu otomanii. În 1472 s-a căsătorit cu Maria de Mangop, iar în 1483 și-a căsătorit fiica, Elena, cu fiul marelui cneaz al Moscovei.

Cruciada târzie. Din secolul al XIV-lea, înaintarea otomanilor în Balcani a dus la expediții creștine conduse de papă și de regii Ungariei și Poloniei. Domnii români, ca și voievodul Transilvaniei, au intrat în ele când li se părea că pot câștiga sprijin: Mircea cel Bătrân a luptat la Nicopole (1396), unde cruciații au fost înfrânți; Iancu de Hunedoara a pierdut la Varna (1444), dar a apărat Belgradul (1456); Mihai Viteazul a intrat în 1594 în Liga Sfântă a papei Clement al VIII-lea, a învins la Călugăreni și a trecut Dunărea în Imperiul Otoman. În 1711, Dimitrie Cantemir a încheiat cu țarul Petru I tratatul de la Luțk, dar campania de la Stănilești s-a terminat cu înfrângerea aliaților.

Exemplu rezolvat — traseul unei idei. Cerința: arată că între Mircea și Mihai Viteazul diplomația și lupta au mers împreună.

1. Alegem două momente: Nicopole (1396), unde Mircea a luptat în oastea cruciată a lui Sigismund, și Liga Sfântă (1594), la care a aderat Mihai.
2. Pentru fiecare, identificăm mijlocul diplomatic (alianța cu Ungaria, aderarea la Liga Sfântă) și mijlocul militar (bătălia, campania de peste Dunăre).
3. Calculăm intervalul: $1594-1396=198$ de ani, deci aproape două secole în care principatele au fost atrase în acest conflict.
4. Concluzie: cruciada târzie a fost o politică de durată, în care domnii foloseau alianțele ca să-și apere țara.

Poziția geografică a principatelor le punea în legătură cu Regatul Ungariei, Regatul Poloniei și Imperiul Otoman. Relațiile se schimbau în funcție de domnie, de puterea vecinilor și de obiectivele imediate. Un tratat nu dovedește că a dispărut primejdia militară; nici o victorie nu dovedește că toți partenerii au trimis ajutor. Termenii suzeranitate, vasalitate, tribut și alianță descriu relații diferite și trebuie explicați din documentul concret, nu folosiți ca sinonime.

Tratatul de la Brașov din 7 martie 1395 prevedea lupta comună a lui Mircea și Sigismund împotriva otomanilor și a aliaților lor. Studiul citat arată și formele feudale ale relației dintre cei doi conducători. Așadar, scopul militar al cooperării nu șterge limbajul politic al epocii. La Ștefan cel Mare, victoria de la Vaslui, numită și Podul Înalt, datează din 1475. Scrisoarea papală din 9 aprilie 1476 privește susținerea armatei sale. Faptul că un ajutor este cerut sau destinat printr-un act trebuie deosebit de demonstrarea livrării și a efectului său în teren.

Exemplu rezolvat — compararea a două izvoare: sursa A consemnează un tratat între Mircea și Sigismund din 1395, iar sursa B menționează, în 1476, fonduri pontificale destinate lui Ștefan după Vaslui. (1) Identificăm tipul fiecărui act: tratat, respectiv scrisoare. (2) Stabilim mijlocul politic: alianță militară în A; căutarea și promisiunea susținerii externe în B. (3) Observăm că actele privesc domni și contexte diferite. (4) Nu deducem din ele că ambele campanii au avut același rezultat sau că toate ajutoarele prevăzute au fost primite. Concluzia susținută de izvoare este că apărarea a fost însoțită de diplomație.

Raportul față de o putere vecină nu era același în toate cazurile. Omagiul față de un rege creștin presupunea obligații personale, de exemplu ajutor militar, dar nu schimba organizarea statului. Tributul către sultan nu însemna, în secolele XV–XVI, desființarea statului; domnul își păstra conducerea internă, instituțiile și, formal, armata proprie. Cu timpul, intervenția otomană în alegerea domnilor a crescut. De aceea, istoricul întreabă, pentru fiecare act, cine îl emite, ce obligații stabilește și ce se știe despre aplicarea lui.

Exemplu rezolvat — clasificarea unor relații. Cerința: încadrează trei situații: (a) tratatul de la Brașov (1395), (b) omagiul de la Colomeea (1485), (c) plata tributului către otomani.

1. (a) este o alianță încheiată cu un rege pentru acțiune comună; domnul și regele se obligă reciproc.
2. (b) este un omagiu: domnul recunoaște o autoritate superioară, dar păstrează conducerea internă.
3. (c) este o formă de dependență față de o putere mai mare, în schimbul menținerii autonomiei.
4. Concluzie: cele trei situații nu sunt același lucru; cuvintele alianță, omagiu și tribut descriu relații diferite.

La începutul modernității, în secolele XVI–XVIII, raportul de forțe s-a schimbat. Mihai Viteazul a încheiat la 20 mai 1595 un tratat cu Sigismund Báthory, principele Transilvaniei, prin care recunoștea suzeranitatea acestuia, apoi a învins la Călugăreni (13/23 august 1595) și a ocupat fortărețe otomane de la Dunăre. Împăratul Rudolf al II-lea a sprijinit această politică. Mihai a stăpânit Transilvania din toamna lui 1599 și Moldova din mai 1600. Peste un secol, Dimitrie Cantemir a semnat tratatul de la Luțk (1711) cu Petru I al Rusiei. Rusia a devenit astfel un nou partener al domnilor, iar înfrângerea de la Stănilești a dus la pierderea Moldovei de către Cantemir și la domniile fanariote.

Tema de examen cere relația dintre diplomație și conflict, nu o listă de bătălii fără legătură. Într-un răspuns poți construi o succesiune: contextul presiunii otomane, decizia de alianță sau negociere, acțiunea militară și efectul politic documentat. Datează separat documentul, evenimentul militar și consecința; nu transforma apropierea lor cronologică în cauzalitate nedovedită.

Exemplu: „Tratatul de la Brașov a fost încheiat în 1395 de Mircea cel Bătrân și Sigismund pentru cooperare antiotomană. Prin acest document, domnul Țării Românești a folosit un mijloc diplomatic în aceeași perioadă în care își apăra țara militar.” Răspunsul numește actul, partenerii, anul și scopul. Dacă sursa privește cruciada târzie, numești liga sau expediția (Nicopole 1396, Liga Sfântă 1594), conducătorul român și efectul (înfrângere, respectiv campania lui Mihai Viteazul la sud de Dunăre). Dacă sursa de examen privește Ștefan cel Mare, poți arăta separat că victoria de la Vaslui din 1475 a fost urmată de demersuri pentru sprijin extern, atestate de scrisoarea pontificală din 1476.

Exemplu în format de examen (text elaborat). Sursa A: tratatul din 1395 dintre Mircea și Sigismund. Sursa B: omagiul depus de Ștefan cel Mare regelui Poloniei în 1485. Cerințe:

1. Menționează un conducător din sursa A și unul din sursa B.
2. Precizează câte un mijloc diplomatic din fiecare sursă.
3. Scrie o relație cauză-efect între presiunea otomană și apropierea de un vecin creștin.

Barem sumar: 6 puncte pe item; la cerința 3 se acceptă presiunea otomană drept cauză și căutarea sprijinului drept efect, formulate într-o propoziție proprie.

Greșeli frecvente

• Greșit: Tratatul de la Brașov este însăși bătălia de la Rovine.
  Corect: Tratatul este un act diplomatic; bătălia este un eveniment militar.
• Greșit: Victoria de la Vaslui și scrisoarea papală au avut loc în același an.
  Corect: Victoria a fost în 1475, iar scrisoarea citată în 1476.
• Greșit: Menționarea unui ajutor într-o scrisoare dovedește automat primirea lui integrală.
  Corect: Documentul dovedește formularea sprijinului; aplicarea lui se verifică din alte izvoare.

Înainte și după