România sub regimul comunist

După Al Doilea Război Mondial, România a intrat în sfera de influență a Uniunii Sovietice, iar comuniștii au eliminat treptat opoziția. La 30 decembrie 1947, regele Mihai a fost silit să abdice și a fost proclamată Republica Populară Română. În 1948, statul a naționalizat numeroase întreprinderi și a creat Securitatea, instrument al supravegherii și represiunii politice. În agricultură, colectivizarea a început în 1949 și a fost declarată încheiată în 1962.

Regimul a avut conducerea unui partid unic, a restrâns libertățile și a controlat presa și viața publică. După Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea partidului în 1965. Refuzul reformelor și criza din anii 1980 au precedat Revoluția din decembrie 1989, care a încheiat regimul comunist.

Instalarea regimului comunist s-a făcut în etape, cu sprijinul Uniunii Sovietice. La 6 martie 1945 a fost impus guvernul condus de Petru Groza, dominat de comuniști. La alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultatele au fost falsificate în favoarea blocului comunist. În iulie 1947 au fost arestați liderii Partidului Național Țărănesc, care fuseseră prinși la Tămădău în încercarea de a pleca din țară, iar partidul a fost desființat.

Represiunea a funcționat prin mai multe mijloace. Securitatea, înființată în 1948, a supravegheat populația cu ajutorul informatorilor. Opozanții au fost închiși în penitenciare precum cele de la Sighet, Gherla, Aiud și Pitești. În Pitești a funcționat între 1949 și 1952 „experimentul” de reeducare prin tortură. Canalul Dunăre–Marea Neagră, început în 1949, a fost un loc de muncă forțată pentru deținuți și a fost abandonat în 1953; a fost reluat în anii 1970 și inaugurat în 1984.

Politica externă a regimului s-a schimbat în timp. În 1958, trupele sovietice s-au retras din România. În aprilie 1964, conducerea partidului a adoptat o declarație care afirma dreptul fiecărui partid comunist de a-și stabili singur linia politică. În august 1968, Ceaușescu a condamnat în public invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia, ceea ce i-a adus popularitate în țară și în Occident.

După 1971, prin Tezele din iulie, Ceaușescu a întărit controlul ideologic și a început cultul personalității. În 1966, Decretul 770 a interzis avortul și a obligat femeile să nască, fapt ce a provocat mortalitate maternă. În anii 1980, regimul a vrut să plătească datoria externă și a redus importurile; au apărut rațonalizarea alimentelor și restricții la căldură și electricitate.

Exemplu rezolvat — un caz pe pași: cum s-a instalat regimul. Cerința: așază pașii instalării regimului și calculează cât a durat regimul de la proclamarea republicii.

1. 6 martie 1945: este impus guvernul Groza, dominat de comuniști.
2. 19 noiembrie 1946: alegeri cu rezultate falsificate.
3. Iulie 1947: liderii Partidului Național Țărănesc sunt arestați, iar partidul este desființat.
4. 30 decembrie 1947: regele abdică forțat și este proclamată republica populară.
5. Durata: de la proclamarea republicii (1947) până la Revoluție (1989), $1989-1947=42$ de ani.
6. Concluzie: regimul s-a instalat în doi-trei ani prin etape succesive, nu într-o singură zi, și a durat patru decenii.

Instalarea regimului a fost un proces, nu o singură zi. După 1944, prezența sovietică și schimbarea raportului de forțe au favorizat Partidul Comunist. Opoziția politică a fost slăbită, iar liderii ei au fost persecutați. Abdicarea forțată a regelui și legea din 30 decembrie 1947 au înlocuit monarhia cu republica populară. Constituțiile comuniste din 1948, 1952 și 1965 au exprimat organizarea noului regim, dar denumirile și promisiunile lor trebuie comparate cu practica politică.

În economie, naționalizarea din 11 iunie 1948 a transferat întreprinderi industriale, bănci, mine și mijloace de transport către stat. Planificarea centrală a înlocuit deciziile economice luate de proprietari și de piață. În agricultură, colectivizarea a urmărit adunarea pământului țărănesc în gospodării colective și a fost însoțită de constrângeri și rezistență. În viața politică, Securitatea a supravegheat și a reprimat opoziția. Școala, presa și cultura au fost folosite și pentru propagandă.

După moartea lui Gheorghiu-Dej, în 1965, Ceaușescu a devenit conducătorul partidului. În primii ani au existat unele deschideri limitate, însă după 1971 controlul ideologic s-a întărit. În anii 1980, criza economică și restricțiile asupra consumului au afectat viața de zi cu zi. Protestele începute la Timișoara și răspândite în decembrie 1989 au dus la căderea lui Ceaușescu și a regimului.

Exemplu rezolvat — compararea legii cu practica: o sursă este legea din 1947 care proclamă republica; alta este o mărturie despre arestarea unui opozant. (1) Legea arată schimbarea formei de stat. (2) Mărturia arată cum era tratată opoziția. (3) Le compari fără a confunda republica, ca denumire a formei de stat, cu democrația, care presupune competiție politică și drepturi efective. (4) Concluzionezi că instituțiile trebuie analizate împreună cu felul în care funcționau.

Istoricii deosebesc trei etape: stalinismul (1948–1964), caracterizat de represiune, planificare centralizată și colectivizare; o perioadă de relativă destindere (1964–1971), cu deschideri limitate către Occident; și național-comunismul (după 1971), în care regimul a folosit teme naționale pentru a-și legitima conducerea, dar a întărit controlul și cultul personalității.

Exemplu rezolvat — plasarea unui eveniment într-o etapă. Cerința: așază evenimentele în etapele regimului: (a) Pitești, 1949–1952; (b) discursul din august 1968; (c) raționalizarea alimentelor din anii 1980.

1. (a) aparține stalinismului, perioadei represiunii intense.
2. (b) aparține perioadei de destindere relativă, când regimul a avut o politică externă mai independentă.
3. (c) aparține național-comunismului din ultimul deceniu, caracterizat de criză economică.
4. Concluzie: aceeași conducere comunistă a avut politici diferite în timp; evaluarea corectă menționează și deschiderile externe, și represiunea internă.

Pentru a studia perioada se folosesc documente de partid, dosare ale Securității, legi, statistici economice și mărturii orale. Dosarele Securității au fost create de instituția care supraveghea populația, deci trebuie citite critic: ele arată cum vedea Securitatea persoana urmărită, nu neapărat adevărul despre ea. Din 1999, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) permite accesul persoanelor la propriile dosare.

La tema România postbelică, ordonează 1947 — republica populară, 1948 — constituția, naționalizarea și Securitatea, 1949–1962 — colectivizarea, 1965 — Ceaușescu și noua constituție, 1989 — căderea regimului. Explică separat controlul politic, schimbarea proprietății și represiunea. Nu confunda naționalizarea industriei cu colectivizarea agriculturii.

Exemplu: dacă o sursă din 1948 vorbește despre trecerea întreprinderilor la stat, identifici naționalizarea. Dacă o sursă din anii 1950 vorbește despre includerea terenurilor țărănești într-o gospodărie colectivă, identifici colectivizarea. Ambele arată extinderea controlului statului asupra economiei, dar se referă la sectoare și procese diferite.

Exemplu în format de examen (text elaborat). Sursa A: Legea din 11 iunie 1948 transferă întreprinderile industriale către stat. Sursa B: în august 1968, conducătorul partidului condamnă public intervenția militară în Cehoslovacia. Cerințe:

1. Menționează numele măsurii economice din sursa A.
2. Precizează conducătorul României în 1968.
3. Formulează un punct de vedere privind schimbarea politicii regimului între 1948 și 1968 și susține-l cu două argumente.

Barem sumar: 6 puncte pe item; la cerința 3 se acordă câte 2 puncte pentru punctul de vedere și pentru fiecare argument, de exemplu controlul economiei de către stat în 1948 și politica externă mai independentă în 1968. La cerința 2 se acceptă numele Nicolae Ceaușescu, fără alte detalii. Răspunsul trebuie să fie scris cu cuvinte proprii.

Greșeli frecvente

• Greșit: România a devenit comunistă printr-o singură alegere liberă la 30 decembrie 1947.
  Corect: puterea a fost preluată treptat, sub influență sovietică și prin eliminarea opoziției; la 30 decembrie a fost proclamată republica.
• Greșit: naționalizarea și colectivizarea sunt nume pentru același act din 1948.
  Corect: naționalizarea a vizat întreprinderi în 1948; colectivizarea a vizat agricultura din 1949 până în 1962.
• Greșit: o constituție care enunță drepturi dovedește singură existența unei democrații.
  Corect: trebuie cercetate practica electorală, pluralismul și respectarea drepturilor.
• Greșit: Ceaușescu a condus România de la proclamarea republicii populare.
  Corect: Gheorghiu-Dej a dominat perioada anterioară, iar Ceaușescu a preluat conducerea partidului în 1965.

Înainte și după