Iancu de Hunedoara

Iancu de Hunedoara a fost voievod al Transilvaniei și apoi guvernator al Regatului Ungariei în secolul al XV-lea. A organizat campanii împotriva Imperiului Otoman. După Campania cea Lungă din 1443–1444, coaliția creștină a suferit o înfrângere la Varna (1444). Cea mai cunoscută victorie a lui Iancu a fost apărarea Belgradului, în 1456, împotriva armatei sultanului Mehmed al II-lea. Iancu a murit în același an; fiul său Matia Corvin a devenit mai târziu rege al Ungariei.

Repere din viața lui Iancu de Hunedoara:

• 1441: devine voievod al Transilvaniei, împreună cu Nicolae Ujlaki; mai înainte fusese ban de Severin.
• 1442: obține victorii împotriva trupelor otomane care intraseră în Transilvania, între care cea de la Sântimbru.
• 1443–1444: conduce Campania cea Lungă, în sudul Dunării.
• 1444: coaliția creștină este învinsă la Varna, unde moare și regele Vladislav I.
• 1446–1453: este guvernator al Regatului Ungariei în timpul minoratului regelui Ladislau al V-lea.
• 1448: pierde bătălia de pe Câmpia Mierlei, în Kosovo.
• 1456: apără Belgradul și moare la scurt timp, în august.

Victoria de la Belgrad a avut un ecou în toată Europa. Papa Calixt al III-lea a cerut ca în bisericile creștine să se tragă clopotele la amiază, ca semn al rugăciunii pentru izbânda împotriva otomanilor; obiceiul este păstrat și astăzi în multe locuri. Apărarea cetății a fost sprijinită de Ioan de Capistrano, un predicator franciscan care a adunat oșteni din rândul oamenilor de rând.

Familia lui Iancu își avea originea în Hunedoara. Istoricii discută proveniența sa: tradiția românească îl leagă de tatăl său, Voicu, iar cercetările de astăzi pun accentul pe poziția lui în nobilimea Regatului Ungariei. Fiul său, Matia Corvin, a fost ales rege al Ungariei în 1458. Pe harta Europei de atunci, Belgradul era punctul în care Dunărea se întâlnește cu Sava, iar controlul lui deschidea sau închidea drumul otoman spre Buda.

Transilvania făcea parte din Regatul Ungariei, astfel că funcțiile lui Iancu trebuie înțelese în cadrul acestui stat. El nu a fost domn al Moldovei sau al Țării Românești. Campaniile sale au implicat alianțe și oaste din mai multe regiuni, în contextul extinderii otomane în Balcani. Campania cea Lungă a adus lupte în 1443–1444; înfrângerea de la Varna arată că succesele nu au fost neîntrerupte.

Belgradul, cetate pe Dunăre, la confluența cu Sava, apăra o cale spre Europa Centrală. În iulie 1456, Iancu și aliații săi au respins asediul otoman. Victoria nu a distrus Imperiul Otoman și nu a recucerit Constantinopolul, căzut în 1453. Iancu a murit în august 1456. Castelul Corvinilor de la Hunedoara este un reper al familiei și al patrimoniului medieval, însă monumentul de astăzi trebuie citit împreună cu documentele și istoria renovărilor sale.

Exemplu rezolvat: pe o axă marcăm Campania cea Lungă (1443–1444), Varna (1444) și Belgrad (1456). Observăm o ofensivă, o înfrângere și apoi o victorie defensivă. Concluzia corectă este că politica militară a lui Iancu a avut rezultate diferite în momente diferite; nu a fost o serie de victorii fără întrerupere.

Funcțiile lui Iancu arată cum funcționa puterea în Regatul Ungariei. Voievodul Transilvaniei era numit de rege, iar guvernatorul exercita autoritatea regală cât timp regele era minor. Prin aceste poziții, Iancu a putut aduna oaste, a putut folosi veniturile și a putut încheia alianțe. El a intervenit și în Țara Românească și în Moldova, unde a sprijinit sau a combătut domni în funcție de interesele sale politice și militare; de aceea, relațiile cu domnii români trebuie citite în contextul rivalităților dintre state.

Exemplu rezolvat — calcularea intervalelor. Cerința: câți ani au trecut de la Varna (1444) până la Belgrad (1456), și câți de la căderea Constantinopolului (1453) până la Belgrad?

1. Scădem anii: $1456-1444=12$ ani.
2. Scădem anii pentru a doua pereche: $1456-1453=3$ ani.
3. Interpretăm: victoria de la Belgrad a venit la trei ani după căderea Constantinopolului și la doisprezece ani după înfrângerea de la Varna.
4. Concluzie: Belgradul a oprit pentru o perioadă înaintarea otomană spre Europa Centrală, după un deceniu în care inițiativa militară aparținuse mai ales otomanilor.

Evaluarea moștenirii lui Iancu cere atenție la perspectivă. În istoriografia românească, el apare ca apărător al creștinătății și ca om legat de spațiul românesc; în istoriografia maghiară, ca regent al Ungariei și părinte al regelui Matia. Ambele perspective pot fi susținute cu izvoare, dar fiecare accentuează un alt aspect al aceleiași personalități.

Greșeli frecvente

• Greșit: Iancu de Hunedoara a fost domn al Moldovei.
  Corect: a fost voievod al Transilvaniei și guvernator al Ungariei.
• Greșit: victoria de la Belgrad a avut loc în 1444.
  Corect: Varna a fost în 1444; Belgradul a fost apărat în 1456.
• Greșit: Belgradul era capitala Moldovei.
  Corect: era o cetate strategică la întâlnirea Dunării cu Sava.

Înainte și după