Pe scurt
| Partea de vorbire | Ce exprimă | Își schimbă forma? | Felul pe care îl precizezi | Exemplu propriu |
|---|---|---|---|---|
| Substantiv | numele unei ființe, al unui lucru, al unui fenomen | da | comun sau propriu | „pisica”, „Bacău” |
| Articol | însoțește un substantiv | da | hotărât, nehotărât, posesiv, demonstrativ | „un măr”, „un prieten al bunicii” |
| Adjectiv | o însușire | da | se acordă cu substantivul | „o zi caldă” |
| Pronume | ține locul unui nume | da | personal, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, negativ, de politețe | „Ea cântă.” |
| Numeral | un număr sau ordinea | da | cardinal, ordinal și altele | „trei caiete” |
| Verb | o acțiune sau o stare | da | predicativ, copulativ, auxiliar | „alergăm” |
| Adverb | locul, timpul, modul | nu | de loc, de timp, de mod | „vine mâine” |
| Prepoziție | leagă un cuvânt de altul | nu | simplă sau compusă | „pe masă” |
| Conjuncție | leagă cuvinte sau propoziții | nu | coordonatoare sau subordonatoare | „mere și pere” |
| Interjecție | o stare, o chemare, un sunet | nu | — | „Vai, ce frig!” |
Când un pronume însoțește un substantiv și se acordă cu el, devine adjectiv pronominal: „această bancă”, „caietul meu”.
În gramatica școlară, articolul este o parte de vorbire. Gramatica Academiei (GALR) nu îl mai tratează ca pe o clasă separată, ci vorbește despre formele de articol în cadrul determinării; DOOM3 păstrează termenii „articol” și „articulat”.
Cum afli valoarea morfologică, pas cu pas:
- Citește tot enunțul. Valoarea se stabilește în context, nu după cuvântul izolat.
- Uită-te la formă. Are articol sau formă de plural? Se conjugă? Adverbul, prepoziția, conjuncția și interjecția nu își schimbă forma.
- Caută cuvântul de care se leagă. Dacă însoțește un substantiv și se acordă cu el, e adjectiv, adjectiv pronominal, numeral sau articol. Dacă arată cum, unde sau când se petrece o acțiune, e adverb.
- Încearcă o înlocuire. Pune în locul lui un cuvânt cu valoare sigură. Dacă „o” se poate înlocui cu „pe ea”, este pronume. Dacă „și” se poate înlocui cu „deja” sau „chiar”, este adverb.
- Precizează felul. Scrie „pronume personal”, „verb copulativ”, „adverb de timp”, nu doar „pronume”, „verb”, „adverb”.
În detaliu
Cuvinte cu mai multe valori
Formele sunt cele din DOOM3; valoarea lui „o” din „o să” ține de gramatică, nu de dicționar.
Valorile lui „o”
| Valoarea | Exemplu propriu | Cum o recunoști |
|---|---|---|
| articol nehotărât | „Am cumpărat o lanternă.” | stă înaintea unui substantiv feminin la singular |
| numeral cardinal | „Pe raft a rămas o singură lanternă.” | arată câte obiecte sunt |
| pronume personal | „Lanterna? O țin în rucsac.” | ține locul unui substantiv feminin; se poate înlocui cu „pe ea” |
| interjecție | „O, ce lumină puternică!” | exprimă o stare; e urmată de virgulă |
| parte din viitorul popular | „O să plecăm devreme.” | „o să plecăm” este o singură formă verbală (viitorul indicativului); cerut separat, „o” se analizează de obicei ca verb auxiliar |
| substantiv | „Scrie un o mare.” | este numele literei |
Valorile lui „ce”
| Valoarea | Exemplu propriu | Cum o recunoști |
|---|---|---|
| pronume interogativ | „Ce ai găsit în pod?” | pune o întrebare și stă singur |
| adjectiv pronominal interogativ | „Ce jucărie ai găsit?” | pune o întrebare și însoțește un substantiv |
| pronume relativ | „Mi-a arătat ce a găsit.” | introduce o propoziție și înseamnă „lucrul pe care” |
| adverb | „Ce frumos cântă!” | stă înaintea unui adjectiv sau adverb și înseamnă „cât de” |
Valorile lui „și”
| Valoarea | Exemplu propriu | Cum o recunoști |
|---|---|---|
| conjuncție coordonatoare | „Am cumpărat pâine și lapte.” | leagă două cuvinte sau două propoziții de același fel |
| adverb | „Andrei a și terminat tema.” | înseamnă „deja”, „chiar” sau „de asemenea” |
| pronume reflexiv | „Ioana și-a pus fularul.” | stă lângă verb, legat prin cratimă, și trimite la subiect |
Valorile lui „a”
| Valoarea | Exemplu propriu | Cum o recunoști |
|---|---|---|
| verb auxiliar | „Ana a plecat.” | formează perfectul compus, împreună cu participiul |
| articol posesiv | „o prietenă a bunicii” | stă înaintea unui substantiv în genitiv |
| prepoziție | „Haina miroase a fum.” | leagă verbul de substantivul care urmează |
| interjecție | „A, acum am înțeles!” | exprimă o stare |
În „a citi”, „a” face parte din forma de infinitiv și se analizează împreună cu verbul. În „masa”, „-a” este articolul hotărât lipit de substantiv, nu un cuvânt separat.
Valorile lui „mai”
| Valoarea | Exemplu propriu | Cum o recunoști |
|---|---|---|
| adverb | „Mai vreau o felie.”, „Nu mai plouă.” | înseamnă „încă”, „din nou” sau arată că acțiunea s-a oprit |
| adverb, cu rol de formare a gradelor de comparație | „un drum mai lung”, „cel mai lung drum” | formează comparativul sau superlativul împreună cu adjectivul |
| substantiv | „În mai înfloresc liliecii.” | este numele lunii |
Gradele de comparație sunt explicate în lecția Gradele de comparație.
Același cuvânt, altă parte de vorbire
Un cuvânt poate trece de la o parte de vorbire la alta fără să-și schimbe forma. Fenomenul se numește conversiune:
| Cuvântul | O valoare | Altă valoare |
|---|---|---|
| frumos | adjectiv: „un cântec frumos” | adverb: „cântă frumos” |
| albastru | adjectiv: „marea albastră” | substantiv: „albastrul mării” |
Exemple rezolvate
Exemplul 1: „Am pierdut o mănușă, dar Ioana a găsit-o sub bancă.”
- o: articol nehotărât, înaintea substantivului „mănușă”.
- -o: pronume personal, persoana a III-a, singular, forma neaccentuată; ține locul lui „mănușă”.
- dar: conjuncție coordonatoare.
- sub: prepoziție.
Exemplul 2: „— Ce citești? — O poveste. Mai am două pagini.”
- Ce: pronume interogativ (stă singur și pune o întrebare).
- O: articol nehotărât, înaintea substantivului „poveste”.
- Mai: adverb (înseamnă „încă”).
- două: numeral cardinal.
Exemplul 3: „Andrei și-a pus ghiozdanul în spate și a ieșit; afară mirosea a ploaie.”
- și-: pronume reflexiv, forma neaccentuată.
- a (din „și-a pus”): verb auxiliar.
- și (al doilea): conjuncție coordonatoare.
- a (din „a ieșit”): verb auxiliar.
- afară: adverb de loc.
- a (din „a ploaie”): prepoziție.
Exemplul 4: „Albastrul cerului e frumos, iar marea albastră strălucește frumos.”
- Albastrul: substantiv (are articol hotărât și e determinat de „cerului”).
- e: verb copulativ.
- frumos (primul): adjectiv; arată o însușire a substantivului „albastrul”.
- albastră: adjectiv, acordat cu „marea”.
- frumos (al doilea): adverb de mod; arată cum strălucește marea.
Înainte și după
- Înainte: capitolele Substantivul și articolul, Pronumele, Verbul, Adjectivul și numeralul și Părțile neflexibile.
- După: articolul hotărât și articolul nehotărât, precum și lecțiile despre conversiune, interjecție și adverb.
Unde apare la examen
- Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. În varianta 3 din 2026, itemul 5 de la Subiectul I.B a cerut valoarea morfologică a trei cuvinte din text, câte 2 puncte fiecare. Baremul a precizat că nu se punctează identificarea generală a părții de vorbire (doar „verb”, „adjectiv”, „numeral”), ci numai valoarea completă, de felul „verb predicativ” sau „numeral cardinal” (subiectele și baremele EN 2026).
- Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere toate părțile de vorbire, în cei 35 de itemi de gramatică (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
- Drept UAIC. Tematica nu cere valori morfologice, ci forme corecte ale cuvintelor flexibile (pagina de admitere UAIC).
Greșeli frecvente
- Greșit: „Pisica” are valoarea morfologică „substantiv”, atât.Corect: Precizează și felul: „substantiv comun”; la fel „pronume personal”, „verb copulativ”, „numeral cardinal”. Baremul Evaluării Naționale nu punctează doar partea de vorbire.
- Greșit: „Adjectiv” este funcția sintactică a lui „jucăuș” în „Câinele e jucăuș”.Corect: „Adjectiv” este valoarea morfologică; funcția sintactică este „nume predicativ”.
- Greșit: În „frumoasa vacanță”, „frumoasa” este substantiv, pentru că are articol.Corect: „Frumoasa” rămâne adjectiv; a primit articolul pentru că stă înaintea substantivului.
- Greșit: „Acesta” este adjectiv pronominal în „Acesta e al meu”.Corect: Stă singur, deci este pronume; în „caietul acesta” însoțește substantivul și este adjectiv pronominal.
- Greșit: „Atent” este adjectiv în „ascultă atent”.Corect: Determină un verb, deci este adverb; în „un elev atent” determină un substantiv și este adjectiv.
- Greșit: „O” din „O caut” este articol.Corect: Înaintea unui verb, fără „să”, „o” este pronume personal (= „pe ea”); excepții fac viitorul popular „o să plecăm” și prezumtivul „o fi plecat”, unde „o” este verb auxiliar.
Testează-te pe această lecție
Lecția o citești aici, fără cont. Testele pe lecții și capitole sunt în cont, cu grile originale Didaxis și explicația fiecăreia: gratuit 10 grile pe zi, fără limită cu Premium, 49 de lei pe lună pentru fiecare copil.
Înainte și după
Întrebări frecvente
Ce înseamnă valoarea morfologică?
Care sunt valorile morfologice ale lui „o”?
Valoarea morfologică și funcția sintactică sunt același lucru?
Surse și referințe
- Programa școlară de Limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a (anexa 2 la OMEN 3393/2017); rocnee.eu
- DOOM3 online, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”; doom.lingv.ro
- DOOM3, Studiu introductiv, cap. 6.3: Articolul și mărci omonime cu el; doom.lingv.ro
- Subiectele și baremele Evaluării Naționale 2026; subiecte2026.edu.ro
- Programa de Limba română, admitere Drept UB 2026; drept.unibuc.ro
- Admitere studii de licență, Facultatea de Drept UAIC (tematică); laws.uaic.ro
Desene: Redactare proprie (desen original)
