Adverbul

Adverbul arată unde, când sau cum se petrece o acțiune ori se manifestă o însușire. Nu își schimbă forma după gen, număr sau caz: „fata aleargă repede”, „fetele aleargă repede”.

Programa de clasa a VI-a cere „Adverbul. Tipuri de adverbe (de mod, de timp, de loc). Gradele de comparație”. În clasa a VIII-a, adverbele revin la frază, ca adverbe relative. Adverbele de cantitate arată și intensitatea: „foarte”, „prea”, „destul”. Răspunsul la întrebare depinde de rolul din enunț: „vine devreme” (când?), dar „cântă frumos” (cum?).

Adverbul determină:

• un verb, cel mai des: „Pleacă acum.”;
• un adjectiv: „foarte frumos”, „destul de greu”;
• alt adverb: „prea târziu”, „mai încet”;
• un substantiv, cu ajutorul unei prepoziții: „ziarul de ieri”, „casa de alături”.

Se așază de obicei lângă cuvântul pe care îl lămurește. Găsește într-un text trei cuvinte care răspund la „cum?”, „când?” și „unde?” și arată ce cuvânt lămurește fiecare.

Gradele de comparație. Adverbele care admit compararea se formează cu „mai”, „la fel de”, „cel mai” sau „foarte” așezate înaintea adverbului, care rămâne neschimbat:

La comparativ apare termenul cu care este comparată Mara („decât Radu”, „ca Radu”); la superlativul relativ, raportarea se face la întregul grup („din grup”). „Foarte repede” exprimă intensitatea fără un termen de comparație. La adverb, „cel” din superlativul relativ nu se acordă: „Fetele au alergat cel mai repede.”, nu „cele mai repede” (Îndreptarul din 2024, §III.3.6). Nu au grade de comparație adverbele care arată un loc sau un moment precis, ca „aici”, „acum”, „ieri”, „mâine”, „niciodată”, „astfel”. Mai multe în lecția Gradele de comparație.

Alte feluri de adverbe.

• Interogative, în întrebări: „Când vii?”, „Unde ai pus cheia?”
• Relative, care leagă o subordonată de regenta ei: „Îmi amintesc când ne-am cunoscut.” Adverbul relativ are funcție în propoziția lui (aici, circumstanțial de timp).
• Nehotărâte: „undeva”, „cândva”, „oricum”.
• Negative: „nicăieri”, „niciodată”, „nicicum”, folosite împreună cu „nu”: „Nu l-am văzut nicăieri.”

Adverbe ca „desigur”, „firește”, „bineînțeles”, urmate de „că” („Desigur că vin.”), sunt analizate de unele manuale ca predicat. Analiza acestor construcții diferă între gramatici.

Locuțiunile adverbiale. O locuțiune adverbială este un grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă ca un singur adverb. DOOM3 le notează cu „loc. adv.”: „pe neașteptate”, „în zadar”, „de bunăvoie”, „pe furiș”, „în sfârșit”, „de-a dreptul”. Locuțiunile adverbiale pot fi de loc („în jur”), de timp („din când în când”) sau de mod („pe furiș”). Adverbele de cantitate („mult”, „puțin”, „foarte”, „prea”, „destul”) arată și intensitatea; ca să le recunoști, întreabă „cât?”. La analiză, locuțiunea nu se desparte: în „Pisica a intrat pe furiș.”, „pe furiș” este un singur circumstanțial de mod.

Adverb sau altă parte de vorbire?

Diferența dintre adverb și prepoziție este explicată pe larg în lecția Prepoziția.

Funcțiile sintactice.

• circumstanțial de loc, de timp sau de mod: „Ne vedem mâine.”;
• atribut adverbial, când determină un substantiv: „vecina de alături”;
• nume predicativ, după un verb copulativ: „Ana e altfel decât sora ei.”;
• predicat, în analiza unor manuale, când un adverb predicativ ca „desigur” e urmat de „că”.

Scrierea și forma corectă. Normele sunt în Îndreptarul din 2024, §III.3.6:

• Legat: „astăzi”, „odată”, „desigur”, „bineînțeles”, „deloc”, „degeaba”, „altfel”, „astfel”.
• Cu cratimă: „azi-dimineață”, „mâine-seară”, „astă-seară”, „după-amiază”.
• Legat sau separat, cu sens diferit: „Altfel nu se poate.” (adverb), dar „un alt fel de joc” (cuvinte separate).
• Forma literară: „acum”, „aici”, „atunci”, nu „acuma”, „aicea”, „atuncea”.
• „Decât” cu sensul „doar” apare numai în propoziții negative: „Nu vin decât sâmbăta.”; în propoziții afirmative spui „Vin doar sâmbăta.” „Decât” din comparații rămâne corect: „mai repede decât mine”.
• „Mai” stă lângă verbul de bază: „Aș mai citi un capitol.”, nu „Mai aș citi…”.
• Adverbul nu se acordă: „exerciții greu de rezolvat”, nu „exerciții grele de rezolvat”.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Mâine plecăm devreme la munte.”

• mâine: adverb de timp; circumstanțial de timp.
• devreme: adverb de timp; circumstanțial de timp.
• la munte nu e adverb: e o prepoziție cu un substantiv (circumstanțial de loc).

Exemplul 2: „Matei înoată mai repede decât fratele lui.”

• mai repede: adverb de mod la gradul comparativ de superioritate; circumstanțial de mod.

Exemplul 3: „Ziarul de ieri a rămas pe masă.”

• de ieri: atribut adverbial, format din prepoziția „de” și adverbul „ieri”. Determină substantivul „ziarul” (care ziar?).

Exemplul 4: „Dimineața am alergat prin parc.”

• dimineața: adverb de timp (DOOM3: „dimineața adv.”); circumstanțial de timp (când am alergat?).

Exemplul 5: „Bunica gătește foarte bine.”

• foarte bine: adverb de mod la superlativul absolut; circumstanțial de mod (cum gătește?).

Exemplul 6: „Ieri am mers repede acolo și am citit foarte mult.”

1. „Ieri” răspunde la „când?”: adverb de timp.
2. „Repede” răspunde la „cum?”: adverb de mod.
3. „Acolo” răspunde la „unde?”: adverb de loc.
4. „Foarte” și „mult” răspund la „cât?”: adverbe de cantitate.

Concluzie: propoziția conține cinci adverbe, de patru feluri.

La admitere distingi adverbul de adjectiv după rol, nu după formă. Adverbul determină un verb, un adjectiv sau alt adverb și nu se acordă: „Vorbește clar” (adverb), dar „răspuns clar / răspunsuri clare” (adjectiv acordat). În „o lucrare bine scrisă”, adverbul „bine” determină participiul adjectival „scrisă”, nu substantivul „lucrare”. Pentru un cuvânt ca „frumos”, întrebarea „cum?” adresată verbului indică adverbul, iar „cum este?” adresată substantivului indică adjectivul.

Comparația adverbelor folosește „mai”, „la fel de”, „cel mai” și „foarte”; al doilea termen este introdus prin „decât” (superioritate, inferioritate) sau „ca” (egalitate). Adverbele „bine”, „rău”, „mult” și „puțin” se compară la fel: „bine – mai bine – cel mai bine”, „rău – mai rău – cel mai rău”, „mult – mai mult – cel mai mult”, „puțin – mai puțin – cel mai puțin”. Atenție la „bine”: comparativul adverbului este „mai bine”, iar „mai bun” aparține adjectivului.

Locuțiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, care îndeplinesc o singură funcție, ca un adverb: „în curând” și „din când în când” (timp), „cu totul” (cantitate), „pe furiș” (mod). Se analizează împreună, ca o singură parte de vorbire.

Unele cuvinte sunt adverb într-un enunț și parte a unei locuțiuni prepoziționale în altul. „Locuiește aproape” are adverbul „aproape”, de loc; în „Locuiește aproape de școală”, „aproape de” este locuțiune prepozițională, pentru că introduce substantivul „școală”. Verifici dacă după cuvânt urmează un substantiv sau un pronume cerut de el.

Exemplu lucrat: Care dintre următoarele cuvinte este adverb în enunțul „Elevul a răspuns clar”? a) Elevul, b) a răspuns, c) clar, d) enunțul. „Clar” determină verbul „a răspuns” și răspunde la „cum?”. Nu se acordă cu niciun substantiv, deci este adverb de mod. Răspuns: c.

Exemplu lucrat: Stabilim valoarea grupului „din când în când” în „Ne vedem din când în când”. Grupul răspunde la „când?”, are sens unitar și nu poate fi despărțit fără a-și schimba sensul. Concluzie: locuțiune adverbială de timp.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Frumos” din „Ana cântă frumos” este adjectiv.
  Corect: Este adverb de mod, fiindcă lămurește verbul „cântă”; în „Ana este frumoasă”, „frumoasă” este adjectiv.
• Greșit: „Fetele aleargă repezi.”
  Corect: „Fetele aleargă repede”; adverbul este invariabil.
• Greșit: „Ea cântă mai bun decât mine.”
  Corect: „Ea cântă mai bine decât mine”; „mai bun” este comparativul adjectivului.
• Greșit: „Locuiesc aproape școală.”
  Corect: „Locuiesc aproape de școală”; locuțiunea prepozițională „aproape de” cere „de” înaintea substantivului.
• Greșit: „Elevele au răspuns cele mai bine.”
  Corect: „Elevele au răspuns cel mai bine”; „cel” din superlativul adverbului nu se acordă.
• Greșit: „Am decât cinci minute.”
  Corect: „Am doar cinci minute.” sau „Nu am decât cinci minute.”
• Greșit: „de loc”, „de geaba”, „bine înțeles” (scrise separat).
  Corect: „deloc”, „degeaba”, „bineînțeles”.
• Greșit: „Mai îl aștept puțin.”
  Corect: „Îl mai aștept puțin.”
• Greșit: „pe” și „furiș” analizate separat în „Pisica a intrat pe furiș.”
  Corect: „pe furiș” este un singur circumstanțial, fiindcă locuțiunea adverbială nu se desparte.

Înainte și după

Întrebări frecvente