Adjectivul

Adjectivul arată o însușire a unui substantiv și răspunde la întrebările „cum?”, „ce fel de?”, „care?”. Poate arăta culoarea („roșu”), mărimea („mare”), forma („rotund”), gustul („dulce”), vârsta („tânăr”) sau starea („vesel”).

Adjectivul se potrivește cu substantivul pe care îl însoțește, în gen și în număr, acolo unde forma o arată: „un măr roșu – două mere roșii”, „o zi frumoasă – zile frumoase”, „un copil harnic – o fată harnică – niște copii harnici”. Cuvântul care exprimă însușirea își schimbă forma odată cu substantivul, deci nu schimbi adjectivul la întâmplare, ci după substantiv.

Nu toate adjectivele au patru forme:

• unele au forme diferite pentru masculin și feminin: „frumos – frumoasă”, „mic – mică”, „înalt – înaltă”;
• altele au o singură formă la singular pentru ambele genuri: „mare”, „verde”, „dulce” („copac verde”, „iarbă verde”);
• unele nu se schimbă deloc: „roz”, „maro”, „gri”, de exemplu „rochie roz”, „rochii roz”.

Adjectivul se poate combina și cu alte cuvinte. Adverbele de grad stau înaintea lui: „foarte harnic”, „prea mare”, „destul de vesel”. Unele adjective cer după ele un complement, adică un cuvânt legat prin prepoziție sau în dativ: „dornic de joacă”, „bun la matematică”, „fidel prietenilor”.

De obicei adjectivul stă după substantiv: „măr roșu”, „carte interesantă”. Când stă înaintea substantivului, are un efect expresiv, iar articolul se atașează adjectivului: „frumoasa floare”.

Exemplu lucrat: Acordăm adjectivul „frumos” cu substantivele „floare”, „copac” și „flori”.

1. „Floare” este feminin singular: „floare frumoasă”.
2. „Copac” este masculin singular: „copac frumos”.
3. „Flori” este feminin plural: „flori frumoase”.

Concluzie: adjectivul își schimbă forma după gen și număr.

Dacă ai de ales adjectivul potrivit, gândește-te la ce vrei să arăți. Pentru „floare” poți spune „floare roșie” (culoare), „floare mare” (mărime) sau „floare frumoasă” (părere). Alege însușirea care se vede și pe care o poate verifica oricine; „frumoasă” exprimă o părere, iar „roșie” o constatare.

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care determină un substantiv și exprimă o însușire sau o relație. După sens, adjectivele sunt calificative („frumos”, „harnic”, „roșu”), care arată o însușire și admit grade de comparație („mai harnic”, „foarte harnic”), și relaționale, care arată o legătură cu ceva și nu admit grade de comparație („școlar”, „orășenesc”). Adjectivele pronominale (demonstrative „acest”, posesive „meu”, nehotărâte „alt”, de întărire „însuși”) se studiază separat.

Din punctul de vedere al flexiunii, adjectivele pot avea patru forme (frumos, frumoasă, frumoși, frumoase), trei forme (mic, mică, mici – cu aceeași formă la masculin plural și feminin plural) sau două forme (mare – mari, verde – verzi). Unele adjective sunt invariabile: „roz”, „maro”, „gri”, „bej”, „cumsecade”. Adjectivul se acordă cu substantivul determinat în gen, număr și caz: „un băiat harnic – doi băieți harnici”, „cartea elevului harnic”.

În propoziție, adjectivul are funcția de atribut adjectival („Elevul harnic a răspuns”) sau de nume predicativ („Elevul este harnic”). Poziția față de substantiv poate schimba sensul: „un om mare” este un om înalt, iar „un mare om” este un om important, vestit.

Exemplu lucrat: Stabilim funcția adjectivului „vesel” în „Copilul vesel aleargă” și în „Copilul este vesel”. În primul enunț, „vesel” determină substantivul „copilul” și este atribut adjectival. În al doilea enunț, „vesel” completează verbul copulativ „este” și este nume predicativ. Forma este aceeași, dar funcția diferă.

Adjectivul calificativ poate fi folosit și ca substantiv, când ține locul unui substantiv: „bătrânul”, „harnicii”. Fenomenul se numește substantivare și se recunoaște după articol sau după funcția de subiect. În „Harnicii au terminat primii”, „harnicii” este substantivat, pentru că are articol și este subiect. Adjectivul substantivat primește terminațiile substantivului: „bătrânul”, „bătrânului”, „bătrânii”.

Posibilitățile combinatorii ale adjectivului sunt: adverbul de grad („foarte harnic”, „extrem de politicos”, „mai puțin atent”), complementul adjectivului și, la unele adjective, un verb la infinitiv, la supin sau la conjunctiv. Complementul este un substantiv sau un pronume legat de adjectiv prin prepoziție („dornic de succes”, „capabil de performanță”, „bun la desen”, „asemănător cu fratele”) sau pus în dativ („fidel prietenilor”, „util elevilor”). Prepoziția depinde de adjectiv și nu se alege la întâmplare: se spune „dornic de”, nu „dornic pentru”. Alte adjective se completează cu un verb: „gata de plecare”, „capabil să reușească”, „greu de rezolvat”. Cuvintele adăugate adjectivului nu schimbă acordul: adjectivul se acordă tot cu substantivul determinat („fete dornice de joacă”).

Exemplu lucrat: Analizăm combinațiile adjectivului din „Elevii foarte harnici și dornici de cunoaștere au câștigat concursul”. Adjectivul „harnici” este însoțit de adverbul de grad „foarte”, care îi arată gradul însușirii. Adjectivul „dornici” cere complementul „de cunoaștere”, introdus prin prepoziția „de”. Ambele adjective se acordă cu „elevii” (masculin, plural) și sunt atribute adjectivale.

Participiul unui verb poate fi folosit ca adjectiv (adjectiv participial) și se acordă cu substantivul: „copil obosit – copii obosiți”, „carte citită – cărți citite”.

Pentru a analiza un adjectiv, urmează etapele: identifici substantivul determinat, stabilești trăsăturile adjectivului (gen, număr, caz) prin acord și numești funcția sintactică. Adjectivul nu poate fi analizat singur, fiindcă nu are în sine nici genul, nici numărul: le primește de la substantivul pe care îl însoțește.

Adjectivele calificative au trei grade de comparație: pozitiv („harnic”), comparativ („mai harnic”, „la fel de harnic”, „mai puțin harnic”) și superlativ, absolut („foarte harnic”) sau relativ („cel mai harnic”). Gradul nu schimbă funcția adjectivului în propoziție: în „Elevul cel mai harnic a răspuns”, grupul „cel mai harnic” rămâne atribut adjectival.

Exemplu lucrat: Decidem dacă „școlar” și „harnic” sunt calificative sau relaționale. „Elev harnic” – „mai harnic”, „foarte harnic”: admite grade de comparație, deci este calificativ. „Ghiozdan școlar” – „mai școlar” nu se spune: arată relația cu școala, deci este relațional.

Adjectivul: definiție și clase

Adjectivul răspunde la întrebarea „ce fel de?”: „o hotărâre definitivă”, „un martor credibil”. Clasele adjectivului, după numărul de forme flexionare, sunt:

După origine, adjectivele pot fi propriu-zise („atent”), provenite din participii („un act semnat”) sau din gerunzii („o persoană suferindă”). Alte părți de vorbire pot deveni adjective, iar adjectivul poate deveni substantiv („Îmbină utilul cu plăcutul.”) sau adverb („Răspunde corect.”).

Acordul

Adjectivul preia genul, numărul și cazul substantivului: „o regulă nouă”, „unei reguli noi”, „regulile noi”. La genitiv-dativ singular, femininul adjectivului ia de obicei forma de plural: „decizia instanței supreme”.

Când adjectivul determină mai multe substantive care denumesc ființe de genuri diferite, stă la masculin plural: „Mama și tatăl sunt mulțumiți.”

Adjectivul stă de obicei după substantiv. Când trece înaintea lui, preia articolul: „decizia corectă”, dar „corecta decizie”; „ochii negri”, dar „negrii ochi”. La genitiv-dativ, articolul trece tot pe primul cuvânt: „corectei decizii”.

Gradele de comparație

Adjectivul are trei grade: pozitiv („solid”), comparativ („mai solid decât”, „la fel de solid ca”, „mai puțin solid decât”) și superlativ („cel mai solid”, „foarte solid”). Fără grade de comparație sunt adjectivele cu sens absolut sau deja maxim: unic, perfect, total, veșnic, principal, optim, maxim, minim, superior, inferior, anterior, ulterior. Tabelul complet, cu mijloacele de formare și gradele adverbului, e în lecția gradele de comparație.

Funcțiile adjectivului

Adjectivul este, de regulă, atribut adjectival („un martor sincer”) sau nume predicativ după un verb copulativ („Martorul pare sincer.”). Poate fi și element predicativ suplimentar, când se leagă în același timp de verb și de subiect („A plecat mulțumit.”).

Numeralul

Numeralul exprimă un număr sau locul într-o ordine și are lecțiile lui: numeralul cardinal și ordinal, cu formele, ordinalul, scrierea și valorile numeralului, și celelalte tipuri de numeral. Aici rămâne numai adjectivul.

La analiză, identifică substantivul determinat și cazul lui. În „I-am vorbit fetei harnice”, „harnice” este adjectiv la feminin singular, dativ, acordat cu „fetei”; în „Am lăudat fetele harnice”, aceeași formă este la plural, acuzativ. Forma izolată nu stabilește toate trăsăturile. În „Am ales pantofii maro”, „maro” rămâne invariabil, iar genul și numărul se află din „pantofii”.

Exemplu lucrat: Care dintre adjectivele următoare este invariabil? a) frumos, b) mare, c) roz, d) înalt. „Frumos” are patru forme, „mare” are două forme (mare – mari), „înalt” are patru forme (înalt, înaltă, înalți, înalte). „Roz” rămâne la fel în „rochie roz” și „rochii roz”. Răspuns: c.

Exemplu lucrat: Alegem forma corectă în „Le-am dat cadouri copiilor (harnic)”. Substantivul „copiilor” este masculin, plural, dativ, iar adjectivul se acordă cu el: „harnici”. Răspuns: „copiilor harnici”. Acordul se face cu substantivul determinat, nu cu cuvântul din apropiere sau cu persoana care vorbește.

Atenție la cuvintele care pot fi confundate cu adverbele: „frumos” este adjectiv în „un tablou frumos”, dar adverb în „cântă frumos”. Verifică ce cuvânt determină: dacă determină un substantiv și se acordă cu el, este adjectiv; dacă determină un verb și nu se acordă, este adverb.

Verifică și poziția adjectivului: dacă stă înaintea substantivului, articolul poate fi atașat adjectivului („frumoasa floare”), iar substantivul rămâne nearticulat.

Fișe de lucru: adjectiv

Două fișe despre adjectiv, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Adjectivul — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Adjectivul — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: „Niște fete harnici” (adjectiv la masculin lângă un substantiv feminin).
  Corect: „Niște fete harnice”; adjectivul se acordă în gen cu substantivul.
• Greșit: „Rochii roze” (adjectivul „roz” primește terminație de plural).
  Corect: „Roz” este invariabil: „rochii roz”.
• Greșit: „Frumos” numit adjectiv în „Cântă frumos”.
  Corect: determină verbul „cântă” și nu se acordă, deci este adverb; adjectivul determină un substantiv („un răspuns clar”), adverbul un verb („răspunde clar”).
• Greșit: „mai superior”, „cel mai optim”, „foarte maxim”.
  Corect: adjectivele cu sens absolut sau deja maxim nu au grade de comparație, iar aceste construcții sunt pleonasme.
• Greșit: „vecinei noi” înlocuit cu „vecinei nouă” sau „unei echipe tineră”.
  Corect: la genitiv-dativ singular femininul ia de obicei forma de plural: „vecinei noi”, „unei echipe tinere”.
• Greșit: participiul „adoptată” analizat ca adjectiv în „legea a fost adoptată”.
  Corect: în „o lege adoptată recent” participiul este adjectiv (atribut); în „legea a fost adoptată” face parte din predicatul pasiv.
• Greșit: „propie”, „propiile”.
  Corect: proprie (f. sg.), proprii (pl.), propriile (art.).

Înainte și după

Întrebări frecvente