Verbul

Verbul arată ce face cineva, în ce stare se află sau că există. În propoziție, verbul ajută să înțelegi ce se întâmplă și când. Când schimbi persoana, verifică dacă ai schimbat și forma verbului.

„Ana aleargă” exprimă o acțiune. „Ana doarme” exprimă o stare printr-un verb cu sens deplin. „În curte există un copac” arată existența.

Alege trei propoziții și subliniază cuvintele care arată ce face cineva ori ce se întâmplă. Spune pentru fiecare cine este implicat și dacă verbul arată acțiune, stare ori existență. Schimbă o propoziție de la „eu” la „noi”.

Verbul poate avea mai multe forme. El arată cine face acțiunea (persoana), câți fac acțiunea (numărul) și când se întâmplă acțiunea (timpul). Pentru „a citi” spunem: eu citesc, tu citești, el citește, noi citim, voi citiți, ei citesc. Terminațiile arată cine face acțiunea: „eu cânt”, „tu cânți”, „el cântă”. Compară „azi citesc”, „ieri am citit” și „mâine voi citi”: acțiunea este aceeași, dar timpul diferă.

Verbul se caută în dicționar la infinitiv, forma care începe cu „a”: „a citi”, „a merge”, „a doarme”. Când vrei să afli ce verb este într-o propoziție, pune-l la infinitiv: „aleargă” vine de la „a alerga”.

Pentru fiecare verb poți spune trei lucruri: ce acțiune arată, cine o face și când se întâmplă. Verbele nu sunt toate la fel: unele arată o acțiune („aleargă”), altele o stare („doarme”), iar altele existența („există”). Verbul „a fi” are mai multe roluri: în „Ana este obosită”, „este” ajută la descrierea Anei; în „Ana este acasă”, spune unde se află. Privește întreaga propoziție ca să înțelegi rolul verbului.

Ce este verbul

Verbul spune ce face, ce este sau cum este cineva: „Studentul învață.”, „Ploaia a încetat.”, „Dosarul există.” Are cinci categorii gramaticale: modul, timpul, persoana, numărul și diateza (în programa UB, aceasta din urmă apare ca „construcții active, pasive, impersonale și cu pronume reflexive”). După terminația infinitivului, verbele se împart în patru conjugări (a lucra, a vedea, a merge, a citi); cum afli conjugarea unui verb și ce verbe trec greșit de la una la alta vezi în lecția conjugările verbului.

Modurile și timpurile

Modurile personale au persoană și număr și pot fi predicat; cele nepersonale nu au persoană și nu formează singure predicatul. Fiecare mod are timpurile lui, iar indicativul are cele mai multe. Schema, cu verbul „a citi”:

Toate timpurile, cu tabelul de forme pe persoane, sunt în lecția timpurile verbului.

Verbe predicative, copulative și auxiliare

Verbul predicativ formează singur predicatul verbal („Contractul expiră mâine.”), cel copulativ leagă subiectul de numele predicativ („Planul pare îndrăzneț.”), iar cel auxiliar ajută la formarea unor moduri și timpuri (a avea, a vrea, a fi). Același verb își poate schimba rolul: „a fi” e predicativ când înseamnă „a exista, a se afla”. Lista și testul de recunoaștere sunt în lecția verbele copulative.

Formele nepersonale și rolul lor în propoziție

Infinitivul, gerunziul, participiul și supinul nu au persoană, deci nu pot fi singure predicat, dar au alte funcții: „A învăța înseamnă a repeta.” (subiect), „o scrisoare uitată” (atribut). Substantivele din infinitivul lung („citirea”) nu mai sunt verbe. Cum le recunoști și ce funcții au vezi în lecția infinitivul, gerunziul, participiul și supinul.

Diatezele și construcțiile pasive, impersonale, reflexive

În manualele școlare, aceste construcții se grupează în trei diateze: activă, pasivă (cu „a fi” sau cu „se”) și reflexivă (construcțiile cu pronume reflexiv fără sens pasiv). Gramaticile Academiei vorbesc despre „construcții”, cum face și programa.

Verbe tranzitive și intranzitive

Programa de admitere cuprinde și „posibilitățile combinatorii” ale verbului, adică ce determinări poate avea. Verbul tranzitiv poate avea complement direct („Avocatul citește dosarul.”); verbul intranzitiv nu poate avea complement direct („Martorul tace.”, „Ședința începe la zece.”). Același verb poate fi folosit tranzitiv sau intranzitiv: „Scrie o cerere.” față de „Scrie îngrijit.” Unele verbe cer un complement prepozițional („a depinde de”, „a conta pe”), altele un complement indirect („a-i mulțumi cuiva”).

Acordul predicatului cu subiectul

Verbul la mod personal se acordă în persoană și număr cu subiectul: „Îmi plac argumentele tale.” (subiectul „argumentele” e la plural). Cu un subiect multiplu, verbul stă la plural: „Procurorul și avocatul au cerut amânarea.” Când subiectul e un pronume de politețe, verbul stă la persoana pe care o cere pronumele: „Dumneavoastră aveți dreptate.”, „Dumnealui are dreptate.”

Locuțiunile verbale

O locuțiune verbală este un grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă ca un singur verb: a băga de seamă (a observa), a-și da seama (a înțelege). În analiză, toată locuțiunea formează un singur predicat: „Ea a băgat de seamă eroarea.” Vezi lecția locuțiunile verbale.

Conjugările și exemple de analiză

Conjugările sunt patru, după terminația infinitivului: conjugarea I (-a: „a cânta”), a II-a (-ea: „a tăcea”), a III-a (-e: „a face”) și a IV-a (-i, -î: „a veni”, „a coborî”).

Exemplu lucrat: Stabilim trăsăturile verbului din „Copiii au citit lecția”.

1. Forma „au citit” este alcătuită din auxiliarul „au” și participiul „citit”.
2. Modul este indicativ, timpul este perfect compus.
3. Persoana este a III-a, numărul plural.
4. Conjugarea este a IV-a (infinitivul „a citi”), iar verbul este tranzitiv (are complement direct, „lecția”).

Concluzie: „au citit” este predicat verbal la perfect compus.

Exemplu lucrat: Stabilim valoarea lui „este” în „Mihai este în clasă” și în „Mihai este curios”. În primul enunț, „este” înseamnă „se află” și are sens deplin: verb predicativ. În al doilea, „este” leagă subiectul de „curios” și formează un predicat nominal: verb copulativ. Concluzie: același verb are valori diferite după context.

Exemplu lucrat: Stabilim trăsăturile verbului din „Va fi plecat”. Forma are două auxiliare, „va” (de la „a voi”) și „fi”, și participiul „plecat”. Modul este indicativ, timpul este viitor anterior, persoana a III-a singular. Verbul de bază este „a pleca”, conjugarea I, intranzitiv.

Forme normative de reținut: „eu continui”, „eu absolv”, „eu decernez”, „el apare – să apară”, „eu vreau – eu voiam”. La perfectul simplu, „noi cântarăm”; la mai-mult-ca-perfect, „noi cântaserăm”.

La admitere se cere identificarea corectă a modului, a timpului și a valorii verbului. Fii atent la verbele auxiliare și la formele compuse: „este” poate fi predicativ („Profesorul este în clasă”) sau copulativ („Profesorul este răbdător”).

Exemplu lucrat: Care dintre formele următoare este un verb auxiliar? a) este în „Mihai este în clasă”, b) este în „Mihai este curios”, c) a în „A plecat”, d) a în „a pleca”. În a, „este” este predicativ. În b, copulativ. În d, „a” este marca infinitivului. În c, „a” ajută la formarea perfectului compus: verb auxiliar. Răspuns: c.

Reține verbele cu forme neregulate: „a avea”, „a fi”, „a vrea”, „a lua”, „a da”, „a sta”, „a bea”, „a ști”. La ele, persoanele nu urmează modelul obișnuit; aceste forme se învață. De exemplu, „eu am, tu ai, el are”; „eu sunt, tu ești, el este”; „eu vreau, tu vrei, el vrea”. La item, verifică forma verbului după persoană și număr, nu după intuiție.

Pentru a nu greși, aplică forma pe un exemplu complet, într-o propoziție, nu pe o formă izolată.

Exemplu lucrat: Stabilim forma corectă din „Eu ... la facultate în iunie” cu verbul „a absolvi”. Verbul se conjugă fără sufixul -esc la persoana I: „eu absolv”, „tu absolvi”, „el absolvă”. DOOM3 dă pentru „a absolvi” numai formele fără -esc (indicativ prezent: „absolv”, „absolvă”; conjunctiv: „să absolv”, „să absolve”), iar „absolvesc” nu apare în intrare. Răspuns: „Eu absolv facultatea în iunie.”

Unde apare la examen

Drept UB. Verbul face parte din cei 35 de itemi de gramatică. Programa de admitere cuprinde: definiția și caracteristicile verbului, flexiunea, modurile și timpurile, verbele predicative, copulative și auxiliare, folosirea formelor personale și nepersonale, construcțiile active, pasive cu „a fi”, impersonale și cu pronume reflexive. Verbul apare și indirect: la predicat (Funcțiile sintactice), la numărarea propozițiilor și la formele corecte (Normele morfologice). Vezi întreaga materie pe pagina Limba română și formatul testului pe Admitere Drept UB.

Drept UAIC. Tematica cere verbele cu și fără sufix, cu diferența de sens dintre forme, și greșelile de trecere de la o conjugare la alta. Le găsești în capitolul Normele morfologice.

Fișe de lucru: verb

Două fișe despre verb, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Verbul — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Verbul — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: În „Am citit”, „am” și „citit” arată două acțiuni diferite.
  Corect: Împreună exprimă o singură acțiune trecută.
• Greșit: „A exista” nu este verb fiindcă nu arată mișcare.
  Corect: „A exista” este verb și exprimă existența.
• Greșit: Verbul „a fi” este mereu copulativ.
  Corect: „A fi” este copulativ în „Mihai este curios”, predicativ în „Mihai este acasă” și auxiliar în „Va fi plecat”.
• Greșit: „Să fi plecat” și „ar fi plecat” sunt același mod.
  Corect: „Să fi plecat” este conjunctiv perfect (aceeași formă la toate persoanele); „ar fi plecat” este condițional-optativ perfect.
• Greșit: „O să plecăm” este conjunctiv.
  Corect: Este viitorul popular al indicativului, cu același sens ca „vom pleca”.
• Greșit: „El lucra” și „el lucră” sunt același timp.
  Corect: „Lucra” este imperfect (acțiune în desfășurare), „lucră” este perfect simplu (acțiune încheiată).
• Greșit: „Fa!”, „nu face!” pentru imperativul lui „a face” și „a zice”.
  Corect: „Fă!”, „du!”, „zi!”, „vino!”, „adu!”; la negativ: „nu face!”, „nu duce!”, „nu zice!” (DOOM3).
• Greșit: „Să apare”, „să place”, „să tace”.
  Corect: „Să apară”, „să placă”, „să tacă”; după „să” se folosește conjunctivul.
• Greșit: Infinitivul sau gerunziul formează singur predicatul.
  Corect: Formele nepersonale nu formează singure o propoziție; vezi Propoziția și fraza.

Înainte și după

Întrebări frecvente