Modul indicativ

Indicativul prezintă o acțiune sau o stare ca fapt situat în timp. Poți vorbi despre prezent, trecut și viitor: „citesc”, „am citit”, „voi citi”. La unele timpuri forma are un singur cuvânt, iar la altele cuprinde un auxiliar și o formă a verbului.

„Astăzi citesc”, „ieri am citit” și „mâine voi citi” arată momente diferite ale aceleiași acțiuni.

Scrie o propoziție despre ce faci acum. Rescrie-o pentru ieri și pentru mâine. Verifică nu doar cuvântul care arată timpul, ci și forma verbului.

La indicativ poți spune „citesc” (prezent), „citeam” (imperfect), „citii” (perfect simplu), „am citit” (perfect compus), „citisem” (mai-mult-ca-perfect), „voi citi” (viitor), „o să citesc” (viitor popular) și „voi fi citit” (viitor anterior). Forma compusă „am citit” folosește auxiliarul „a avea”; „voi citi” folosește „a vrea”, iar „voi fi citit” adaugă „a fi”. Fiecare timp așază acțiunea altfel față de momentul vorbirii și față de alte acțiuni.

Iată conjugarea verbului „a cânta” la fiecare timp al indicativului. Prezent: eu cânt, tu cânți, el cântă, noi cântăm, voi cântați, ei cântă. Imperfect: cântam, cântai, cânta, cântam, cântați, cântau. Perfect simplu: cântai, cântași, cântă, cântarăm, cântarăți, cântară. Perfect compus: am cântat, ai cântat, a cântat, am cântat, ați cântat, au cântat. Mai-mult-ca-perfect: cântasem, cântaseși, cântase, cântaserăm, cântaserăți, cântaseră. Viitor: voi cânta, vei cânta, va cânta, vom cânta, veți cânta, vor cânta.

Folosește fiecare timp după situație. Prezentul arată ce se petrece acum („Cânt acum”). Imperfectul descrie o acțiune în desfășurare în trecut („Cântam când ai intrat”). Perfectul compus este timpul trecut folosit cel mai des („Am cântat ieri”). Mai-mult-ca-perfectul arată o acțiune încheiată înaintea alteia din trecut („Cântase deja, când am intrat”). Viitorul arată ce va urma („Voi cânta mâine”).

Exemplu lucrat: Stabilim timpul verbului din „Plecasem, când a venit Radu”.

1. Căutăm forma verbului: „plecasem”.
2. Recunoaștem terminația „-sem”, caracteristică mai-mult-ca-perfectului, persoana I singular.
3. Verificăm sensul: plecarea s-a încheiat înaintea venirii lui Radu.

Concluzie: „plecasem” este la mai-mult-ca-perfect, indicativ.

Programa de clasa a V-a cere: „Moduri verbale: indicativul și imperativul. Timpurile modului indicativ. Timpuri simple și compuse.” Ce arată fiecare timp este explicat în lecția Timpurile verbului.

Indicativul la toate persoanele

Formele sunt date pentru verbul „a desena”, de conjugarea I.

Timpurile simple (un singur cuvânt):

Timpurile compuse (auxiliar + verbul de bază):

Observă că unele forme se repetă: „desenam” este și „eu”, și „noi” la imperfect, iar „desenează” este și „el”, și „ei” la prezent. Persoana o afli din subiect sau din context.

Cum recunoști indicativul

Verbul este la indicativ când are persoană și nu are marca altui mod. Verifică, pe rând:

1. Are „să” înainte? Atunci e de obicei conjunctiv: „să deseneze”.
2. Are înainte „aș”, „ai”, „ar”, „am”, „ați” urmate de infinitiv? Atunci e condițional-optativ: „ar desena”.
3. Este o poruncă pentru persoana a II-a? Atunci e imperativ: „Desenează!”
4. Nimic din toate acestea? Atunci verbul este la indicativ: „desenează”, „desena”, „a desenat”, „va desena”.

Capcane

• „O să desenez” și „am să desenez” au „să”, dar sunt forme de viitor ale indicativului. DOOM3 (Studiu introductiv, 6.9.3) spune că forma „voi desena” se folosește mai ales în scris și în registrul formal, iar „am să”, „o să” sunt mai firești în vorbirea obișnuită.
• Aceeași formă, două moduri. În „Sora mea desenează.”, verbul e la indicativ, persoana a III-a. În „Desenează, te rog, un cerc!”, aceeași formă e imperativ, persoana a II-a: îi ceri cuiva ceva.
• „A desenat” sau „ar desena”? „A desenat” (auxiliarul „a” + participiu) e indicativ, perfect compus. „Ar desena” (auxiliarul „ar” + infinitiv) e condițional-optativ.

Indicativ sau conjunctiv?

După „dacă” poate sta un indicativ: în „Dacă plouă, rămânem acasă.”, ambele verbe sunt la indicativ, prezent.

Forme corecte la indicativ

Îndreptarul din 2024 (§III.3.5) și DOOM3 semnalează câteva greșeli frecvente:

• „a scrie”: „noi scriem”, „voi scrieți”, nu „scrim”, „scriți”.
• „a crea”: „eu creez”, „el creează”, „noi creăm”, nu „crează”.
• „a acoperi”, „a descoperi”, „a suferi”: „el acoperă”, „ei acoperă”, nu „el acopere”.
• „a da”, „a sta”, la imperfect: „dădeam”, „stăteam”, nu „dam”, „stam”.
• „a voi”, la imperfect: „voiam”, „voia”; forma „vroiam” este familiară (DOOM3, 6.9.6), deci în scris folosești „voiam”.
• Perfectul simplu: „eu citii” (doi „i”), dar „el citi” (un „i”). La verbe ca „a merge”, „a întoarce”, „a scoate”: „merserăm”, „întoarserăm”, „scoaserăm”, cu accentul pe rădăcină: mérserăm, întoárserăm, scoáserăm.
• Mai-mult-ca-perfectul: marca „-ră-” apare la toate persoanele de plural: „noi desenaserăm”, „voi desenaserăți”. DOOM3 (6.9.2) recomandă formele cu „-ră-”; cele fără „-ră-” („noi desenasem”, „voi desenaseți”) sunt învechite sau populare.

Valorile timpurilor și alegerea timpului

Timpurile indicativului se stabilesc și după relația dintre două acțiuni. În „Când ai sunat, plecam”, imperfectul „plecam” prezintă plecarea în desfășurare la momentul apelului. În „Când ai sunat, ieșisem”, mai-mult-ca-perfectul „ieșisem” arată că ieșirea s-a încheiat înaintea apelului. În „Până ajungi, voi fi terminat”, viitorul anterior arată o acțiune încheiată înaintea alteia viitoare. Perfectul simplu din „El plecă” și perfectul compus din „El a plecat” exprimă trecutul încheiat, dar au uz diferit după regiune și registru; perfectul simplu este frecvent și în narațiunea literară. Forma „o să plec” aparține indicativului viitor, deși conține „să”; nu se clasifică după acest cuvânt singur.

Valorile timpurilor depășesc simplul sens de „acum”, „înainte”, „după”. Prezentul poate avea valoare de viitor apropiat („Mâine plec la Brașov”) sau valoare permanentă, în enunțuri general valabile („Apa fierbe la 100 °C”). Imperfectul este timpul descrierii și al acțiunilor repetate din trecut („În fiecare vară mergeam la bunici”). Perfectul simplu apare în povestire și în vorbirea populară din unele regiuni („El plecă”, „noi cântarăm”). Perfectul compus ocupă locul principal în vorbirea curentă. Mai-mult-ca-perfectul arată anterioritatea față de un moment din trecut, iar viitorul anterior („voi fi terminat”) arată anterioritatea față de un moment din viitor.

În narațiune, alternanța timpurilor are efect: perfectul simplu sau perfectul compus relatează acțiunile principale, iar imperfectul descrie fundalul. Alegerea unui timp greșit schimbă sensul propoziției sau o face nenaturală: „Când ai sunat, plecam” (am plecat sau plecam în acel moment?) nu înseamnă același lucru cu „Când ai sunat, plecasem deja”.

Pentru a alege timpul corect, ține seama de două criterii: momentul acțiunii față de vorbire și relația cu altă acțiune. Dacă acțiunea se petrece în timp ce vorbești, alegi prezentul; dacă s-a încheiat înainte, alegi un timp trecut; dacă urmează, alegi viitorul. Mai-mult-ca-perfectul se folosește când vrei să arăți că o acțiune din trecut s-a încheiat înaintea alteia, ori înaintea unui moment din trecut: „Când am ajuns, pierdusem deja trenul.” Acțiunile care se succed în povestire rămân la același timp, perfect compus sau perfect simplu: „A intrat, a salutat și s-a așezat.”

Exemplu lucrat: Comparăm „Când am ajuns, el plecase” și „Când am ajuns, el pleca”. În prima propoziție, „plecase” (mai-mult-ca-perfect) arată că plecarea s-a încheiat înainte de sosire: nu l-am mai găsit. În a doua, „pleca” (imperfect) arată că plecarea se desfășura în momentul sosirii: era pe punctul de a pleca. Concluzie: timpul verbului schimbă relația dintre acțiuni.

Exemplu lucrat: Transformăm în viitor anterior propoziția „Până diseară termin referatul.” Pentru a arăta că acțiunea se încheie înaintea unui moment viitor, folosim „voi fi terminat”: „Până diseară voi fi terminat referatul.” Structura este auxiliarul „voi” + „fi” + participiul „terminat”. Concluzie: viitorul anterior exprimă o acțiune viitoare încheiată înaintea unui alt moment viitor.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: Găsește verbele la indicativ și timpul lor.

„Când am intrat în sală, colegii mei desenau deja. Profesorul le explicase tema. Mâine vom expune desenele.”

Exemplul 2: Indicativ sau alt mod?

• „Sper că ai terminat.” – indicativ, perfect compus.
• „Aș vrea să termini.” – „aș vrea”: condițional-optativ; „să termini”: conjunctiv.
• „Termină odată!” – imperativ.
• „O să termin diseară.” – indicativ, viitor, forma folosită în vorbire.

Exemplul 3: Alcătuiește o propoziție cu verbul „a alerga” la mai-mult-ca-perfect, persoana I plural.

Răspuns posibil: „Noi alergaserăm deja trei ture când a început ploaia.” Forma „alergaserăm” are marca „-ră-”, cerută la plural. Alergarea s-a petrecut înaintea altei acțiuni trecute: „a început ploaia”.

Exemplul 4: Corectează formele verbale.

• „Voi scriți foarte frumos.” → „Voi scrieți foarte frumos.”
• „El crează un joc nou.” → „El creează un joc nou.”
• „Noi desenasem harta înainte de pauză.” → forma recomandată: „Noi desenaserăm harta înainte de pauză.”

Înainte și după

• Înainte: conjugările verbului și timpurile verbului.
• După: modurile verbului, modul condițional-optativ și modurile nepersonale ale verbului. Conjunctivul și imperativul sunt explicate în capitolul Verbul.

La admitere se cer formele corecte ale verbelor cu flexiune neregulată și recunoașterea timpurilor după terminație.

Prezent, persoana a III-a singular, la verbele cu tipare dificile: „a continua – el continuă” (nu „continue”, nu „continuie”), „a crea – el creează” (nu „crează”), „a apărea – el apare” (nu „apară”, nu „apar”), „a lua – el ia”, „a sta – el stă”, „a bea – el bea”. La „a vrea”, persoana a II-a plural este „vreți”.

Terminațiile care deosebesc timpurile trecute:

• imperfect: -am, -ai, -a, -am, -ați, -au („lucram”, „citeai”, „veneau”);
• perfect simplu, după conjugare: -ai, -ași, -ă, -arăm, -arăți, -ară („cântai”, „lucrași”); -ui, -uși, -u, -urăm, -urăți, -ură („tăcui”, „tăcurăm”); -sei, -seși, -se, -serăm, -serăți, -seră („scrisei”, „merseră”); -ii, -iși, -i, -irăm, -irăți, -iră („citii”, „veniră”);
• mai-mult-ca-perfect: -se- în toate persoanele („plecasem”, „plecaseși”, „plecaserăți”, „plecaseră”).

Viitorul se formează cu auxiliarul „a vrea” („voi citi”), cu „o să” plus conjunctivul („o să citesc”, forma populară) sau cu „am să” plus conjunctivul. Viitorul anterior are structura „voi fi” + participiu: în „Până diseară, voi fi terminat referatul”, acțiunea se încheie înaintea unui moment viitor. Dacă forma conține „va/vor” cu infinitivul, este viitor; dacă forma are „am/ai/a” cu participiu, este perfect compus.

Exemplu lucrat: Care formă verbală este la perfect simplu? a) cântam, b) cântarăm, c) am cântat, d) voi cânta. Forma „cântam” este imperfect, „am cântat” este perfect compus, iar „voi cânta” este viitor. „Cântarăm” (persoana I plural) are terminația -arăm, specifică perfectului simplu. Atenție: unele forme coincid între timpuri („cântai” este perfect simplu la persoana I singular și imperfect la persoana a II-a singular), de aceea verifici persoana din enunț. Răspuns: b.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere, la verb, „moduri și timpuri verbale”, în cei 35 de itemi de gramatică, iar normele morfologice se verifică după DOOM3 și Îndreptarul din 2024 (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Tematica cere „identificarea formelor corecte – cu, respectiv fără sufix flexionar – ale unor verbe” și „identificarea greșelilor constând în trecerea de la o conjugare la alta”; multe dintre aceste forme sunt de prezent indicativ, ca „lucrează” (pagina de admitere UAIC).
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. În varianta 3 din 2026, Subiectul I.B a cerut o propoziție cu un verb la mai-mult-ca-perfect, un timp al indicativului, la o persoană și un număr date (subiectele EN 2026).

Greșeli frecvente

• Greșit: „Ieri citesc o carte” când relatezi o acțiune încheiată.
  Corect: „Ieri am citit o carte.”
• Greșit: „Mâine am citit” pentru un plan viitor.
  Corect: „Mâine voi citi.”
• Greșit: „Maria crează o poezie.”
  Corect: „Maria creează o poezie.” (prezent, persoana a III-a singular a verbului „a crea”).
• Greșit: „O să plec” este conjunctiv, din cauza lui „să”.
  Corect: Este viitorul indicativului, cu același sens ca „voi pleca”.
• Greșit: „Citește” este mereu imperativ.
  Corect: „Citește” poate fi indicativ („el citește”) sau imperativ („Citește!”); te ghidează subiectul și intonația.
• Greșit: „Noi plecasem”, „voi plecasați” la mai-mult-ca-perfect.
  Corect: „Noi plecaserăm”, „voi plecaserăți”; forma recomandată păstrează „-ră-”.
• Greșit: „Vroiam să plec.”
  Corect: „Voiam să plec.”
• Greșit: „El crează un desen.”
  Corect: „El creează un desen.”

Înainte și după

Întrebări frecvente