Conjugări normative

Conjugarea înseamnă schimbarea formei verbului după persoană, număr, timp și mod. Fiecare verb se conjugă după un model, iar modelul se recunoaște după infinitiv. Cuvântul „conjugare” are însă două sensuri. Când spui „conjugă verbul «a cânta» la prezent”, te gândești la schimbarea formei după persoană și număr: cânt, cânți, cântă… Programa de clasa a V-a numește asta flexiunea verbului. Când spui „verbul «a cânta» este de conjugarea I”, vorbești despre grupa din care face parte. Lecția de față este despre grupe; formele pe timpuri sunt în lecția Timpurile verbului.

Verbul „a crea” are la indicativ prezent formele creez, creezi, creează, creăm, creați, creează. Baza „cre-” se termină în „e”, iar sufixul „-ez” începe tot cu „e”; de aceea apar doi „e” la rând, și nu este o greșeală. Verbul „a apăsa” se conjugă fără sufixul „-ez”: apăs, apeși, apasă, apăsăm, apăsați, apasă. Forma „eu apăsez” nu este cea indicată de DOOM3. Compară cu subiectul enunțului: „Eu creez o hartă”, dar „Eu apăs pe buton”.

Viitorul se formează cu infinitivul verbului, deci conjugarea nu schimbă terminația lui: „va plăcea”, „va apărea”, „va merge”.

Cum afli conjugarea unui verb.

1. Adu verbul la infinitiv, cu „a” în față. Din „scade” obții „a scădea”, din „rămâi” obții „a rămâne”.
2. Uită-te la ultimele litere ale infinitivului: -a, -ea, -e, -i sau -î.
3. La -ea și -e, ascultă accentul. „A tă-cea” are accentul pe -ea: conjugarea a II-a. „A mer-ge” are accentul pe rădăcină: conjugarea a III-a.
4. Dacă nu ești sigur de accent, folosește persoana a II-a plural. La a II-a, accentul cade pe terminație: „tăceți”, „vedeți”. La a III-a, cade pe rădăcină: „mergeți”, „faceți”.

Nu stabili conjugarea după forma de prezent. „El scade” și „el merge” se termină la fel, dar „a scădea” este de conjugarea a II-a, iar „a merge” de conjugarea a III-a.

Verbe cu sufix și verbe fără sufix. La conjugarea I și a IV-a, multe verbe primesc la prezent un sufix între rădăcină și terminație. La conjugarea I, cu -ez: „eu lucrez”, „eu desenez”; fără sufix: „eu cânt”, „eu port”. La conjugarea a IV-a, cu -esc sau -ăsc: „eu citesc”, „eu opresc”, „eu hotărăsc”, „eu urăsc”; fără sufix: „eu dorm”, „eu cobor”. Câteva verbe au ambele forme, dar cu sensuri diferite. DOOM3 le înregistrează separat:

Perechea „ordon” (poruncesc) – „ordonez” (pun în ordine) și alte forme de reținut sunt în lecția Normele DOOM.

Tabelul conjugării la indicativ prezent.

Observă că terminația „-em” se scrie la fel în „tăcem” și „mergem”, dar accentul diferă: tă-cem, mer-gem.

Trecerile greșite de la o conjugare la alta. Infinitivul apare întreg la viitor („voi tăcea”) și la condițional („aș tăcea”). Aici se văd cele mai multe greșeli:

• Verbele de conjugarea a II-a trecute la a III-a. DOOM3 semnalează tendința, neacceptată de normă, de a spune „ar pare” în loc de „ar părea”. Corect: „ar părea”, „va apărea”, „va scădea”, „va cădea”.
• Forme vechi de conjugarea a II-a. După DOOM3, verbe ca „a rămâne”, „a ține”, „a umple” au trecut demult, la toate formele, de la conjugarea a II-a la a III-a, prin aceeași tendință. Infinitivele vechi „a rămânea”, „a ținea”, „a umplea” nu mai sunt literare. Corect: „va rămâne”, „aș ține”, „vom umple”.
• Sufixul adăugat sau omis greșit. Corect: „juriul acordă un premiu” (nu „acordează”), „el desenează” (nu „desenă”).
• Conjunctivul la conjugarea a II-a. Corect: „să tacă”, „să pară”, „să scadă”, nu „să tace”, „să pare”.

Infinitivul arată conjugarea, însă forma cerută într-un enunț se stabilește și după mod, timp și persoană. Pentru „a vedea”, „eu văd” este indicativ prezent, iar „să vadă” este conjunctiv prezent, persoana a III-a. Pentru „a merge”, „eu merg” se deosebește de „să meargă”; pentru „a citi”, „eu citesc” se deosebește de „să citească”. În „Vreau ca el să vadă rezultatul”, nu folosești „să vede” numai pentru că infinitivul se termină în „-ea”.

Verbele cu paradigmă neregulată se învață pe forme, la indicativ prezent:

La conjunctivul prezent, persoana a III-a are forma „să” + formă proprie: „să ia”, „să bea”, „să stea”, „să dea”, „să vadă”, „să meargă”. Formele „să iee”, „să steie” și „să mergă” sunt greșite. La condițional, „a plăcea” are auxiliarul urmat de infinitiv: „mi-ar plăcea”; la prezent, „îmi place”.

Modelul nu se ghicește după infinitiv. Verbele „a crea” și „a lucra” primesc sufixul „-ez” („creez”, „lucrez”, „lucrează”), dar „a apăsa” și „a cânta” nu îl primesc („apăs”, „cânt”). Acestea se învață pe verb, nu pe terminația infinitivului.

Conjugarea se verifică și prin alternanțe vocalice: „a juca – joc, joci, joacă”, „a purta – port, porți, poartă”, „a adormi – adorm, adormi, adoarme”. Alternanța o/oa apare în silaba accentuată înaintea terminațiilor „-ă” și „-e” (joacă, poartă, adoarme); înaintea lui „-i” sau fără terminație rămâne „o” (joci, port).

Exemplu lucrat: Alegem forma corectă în „Vreau ca el să (veie / vină / vie) la timp”. Verbul „a veni” are la conjunctivul prezent, persoana a III-a, forma „să vină”. „Să veie” nu există, iar „să vie” este formă populară. Enunț corect: „Vreau ca el să vină la timp.”

Exemplu lucrat: Alegem forma corectă pentru „a plăcea” în „Mi-ar (place / plăcea) să merg la mare”. După auxiliarul condiționalului se folosește infinitivul scurt: „plăcea”. „Place” este indicativ prezent. Enunț corect: „Mi-ar plăcea să merg la mare.”

Pentru fiecare verb dificil, reține trei forme-cheie: indicativ prezent (persoana I și a III-a), conjunctiv prezent (persoana a III-a) și condițional prezent. Pentru „a apărea”: apar, apare; să apară; ar apărea. Pentru „a continua”: continui, continuă; să continue; ar continua. Pentru „a plăcea”: plac, place; să placă; ar plăcea. Pentru „a ști”: știu, știe; să știe; ar ști. Prin comparație vezi ce se schimbă și ce rămâne.

Exemple rezolvate

Itemul cere forma corectă dintre patru variante apropiate. Greșelile pe care le propun variantele sunt de trei feluri: o formă din alt mod („să apare” în loc de „să apară”), un sufix transferat din alt model („apăsez”, „el crează”) sau o terminație populară („să iee”, „să aibe”).

Ca să nu amesteci formele, scrie pe ciornă trei coloane: indicativ prezent, conjunctiv prezent, condițional. Completează-le pentru verbul din item și compară cu variantele. Elimină variantele care aparțin altei coloane: „ar place” folosește indicativul într-un context de condițional. Înlocuiește mental subiectul (eu, el, ei) și verifică dacă forma se acordă cu el.

Exemplu lucrat: Care este forma corectă a verbului „a crea” la persoana a III-a singular, indicativ prezent? a) crează, b) creează, c) creiază, d) creaze. Verbul „a crea” are la persoana a III-a forma „creează”: el creează o poveste. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: Care enunț conține o formă verbală corectă? a) „Sper să apare la timp.” b) „Mi-ar place să plec.” c) „Filmul îți va place.” d) „Sper să apară la timp.” Varianta a folosește indicativul („apare”) după „să”. Variantele b și c folosesc „place” în loc de infinitivul „plăcea”, singurul care se combină cu auxiliarul condiționalului și al viitorului. Forma din d este corectă. Răspuns: d.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Eu creiez o poveste.”
  Corect: „Eu creez o poveste”; verbul „a crea” are doi „e” în această formă.
• Greșit: „Eu apăsez pe buton.”
  Corect: „Eu apăs pe buton.”
• Greșit: „El să aibe timp” (conjunctiv, persoana a III-a).
  Corect: „El să aibă timp.”
• Greșit: „Sper să apare la timp.”
  Corect: „Sper să apară la timp”; după „să” se folosește conjunctivul.
• Greșit: Conjugarea unui verb se stabilește după forma de prezent: „scade” și „merge” sunt de aceeași conjugare.
  Corect: „A scădea” este de conjugarea a II-a, iar „a merge” de a III-a; se judecă după infinitiv și accent.
• Greșit: „a rămânea”, „a ținea”, „va ține” ca infinitive de conjugarea a II-a.
  Corect: Infinitivele literare de azi sunt „a rămâne”, „a ține”, de conjugarea a III-a.
• Greșit: „Pianistul acordă pianul.”
  Corect: „Pianistul acordează pianul”; sensul de „a regla un instrument” cere forma cu sufix, iar „Profesorul acordă note.” cere forma fără sufix.
• Greșit: „Va apare”, „ar pare”.
  Corect: „Va apărea”, „ar părea”; verbele de conjugarea a II-a păstrează infinitivul întreg.

Înainte și după

Întrebări frecvente