Fraza

O frază conține două sau mai multe propoziții legate între ele. Fiecare propoziție are un predicat, exprimat sau subînțeles. Apoi observi dacă propozițiile se află pe același plan ori dacă una depinde de alta.

„Am plecat și am ajuns la timp.” Are două predicate, „am plecat” și „am ajuns”, deci două propoziții legate.

Enunțul este orice unitate de comunicare încheiată prin intonație: „Atenție!”, „Ninge.”, „Știu că ninge.” Propoziția are, de regulă, un predicat. Fraza are cel puțin două propoziții.

Alege un enunț mai lung, subliniază predicatele și numerotează propozițiile. Citește fiecare parte separat și spune ce legătură există între ele.

„Ion merge la munte, iar Maria la mare” are două propoziții; în a doua, predicatul „merge” este subînțeles din prima. În „Știu că vii”, „știu” și „vii” sunt predicate exprimate și delimitează două propoziții, iar „că” leagă a doua propoziție de prima. Caută predicatul exprimat ori recuperabil din context înainte să numeri propozițiile.

Propozițiile pot fi legate și fără cuvânt de legătură, doar prin virgulă (juxtapunere): „Mama gătește, tata citește, eu desenez.” Are trei predicate, deci trei propoziții, deși nu apare niciun „și”.

Fraza se analizează în trei pași. Mai întâi găsești toate predicatele, inclusiv cele subînțelese. Apoi împarți textul în propoziții, câte una pentru fiecare predicat. La sfârșit stabilești raportul dintre propoziții: coordonare (aceeași importanță) sau subordonare (una depinde de alta).

Propozițiile principale nu depind de alta. Propozițiile subordonate depind de o propoziție regentă, fără de care nu se înțeleg. Regenta poate fi principală sau altă subordonată.

Exemplu lucrat: Împărțim în propoziții fraza „Când am ajuns, Radu citea, iar Mara desena”.

1. Predicatele sunt: „am ajuns”, „citea”, „desena”.
2. Propozițiile sunt: „Când am ajuns”, „Radu citea”, „iar Mara desena”.
3. „Radu citea” este principală; „Când am ajuns” depinde de ea, deci este subordonată; „iar Mara desena” este coordonată cu „Radu citea”.

Concluzie: fraza are trei propoziții, una principală, una subordonată și una coordonată.

Numărul propozițiilor este mereu egal cu numărul predicatelor. Lungimea enunțului nu contează: „Elevii harnici din clasa a V-a au câștigat concursul școlar” este lung, dar are un singur predicat, deci este propoziție, nu frază.

Propozițiile se clasifică după mai multe criterii:

Fraza conține cel puțin două propoziții unite prin coordonare sau subordonare. În „Ana citește, iar Mara scrie”, predicatele „citește” și „scrie” aparțin unor propoziții coordonate; niciuna nu completează o parte din cealaltă. În „Știu că Mara scrie”, propoziția „că Mara scrie” depinde de „știu” și îi completează sensul. Identifică fiecare propoziție, elementul de legătură și raportul dintre ele, apoi stabilește punctuația.

Relațiile dintre propoziții sunt de coordonare (propoziții de același rang, legate prin „și”, „dar”, „sau”, „deci” sau prin juxtapunere) și de subordonare (propoziția subordonată depinde de regentă și o completează sau o determină). O frază poate combina ambele relații și poate avea mai multe niveluri: o subordonată poate avea ea însăși o subordonată.

Delimitarea propozițiilor se face prin predicate, nu prin virgule. Virgula poate lipsi între propoziții („Am venit și am plecat”) sau poate apărea fără să despartă propoziții („Ana, colega mea, a plecat”: virgulele izolează o apoziție).

Propoziția principală. Principala nu depinde de altă propoziție și poate sta, de obicei, singură. O frază poate avea mai multe principale, legate prin coordonare. O principală poate fi întreruptă de o subordonată: în „Martorul, care venise de departe, a cerut o pauză.”, principala este „Martorul a cerut o pauză”. Propoziția regentă poate fi întreruptă de o subordonată și în „Colegul care a venit primul a luat premiul”: subordonata „care a venit primul” stă în interiorul regentei „Colegul a luat premiul”. Analiza se face recompunând regenta fără subordonată.

Exemplu lucrat: Analizăm fraza „Mă întreb dacă vei veni când te voi chema”.

1. Predicatele: „mă întreb”, „vei veni”, „voi chema”.
2. Propozițiile: „Mă întreb” (principală), „dacă vei veni” (subordonată față de principală), „când te voi chema” (subordonată față de „vei veni”).
3. Structura este pe două niveluri: „când te voi chema” depinde de o subordonată, nu de principală.

Concluzie: fraza are trei propoziții, două subordonate pe niveluri diferite.

Exemplu lucrat: Numărăm propozițiile din „Am citit un capitol și am notat ideile principale, apoi am închis cartea”. Predicatele: „am citit”, „am notat”, „am închis”. Fraza are trei propoziții, legate între ele prin „și” și prin virgulă. Concluzie: coordonarea poate lega mai multe propoziții de același rang.

Exemplu lucrat: Analizăm fraza „Elevul pe care l-ai ajutat a plecat, dar a lăsat un bilet”. Predicatele sunt „ai ajutat”, „a plecat” și „a lăsat”, deci fraza are trei propoziții. „Elevul a plecat” este principală și este întreruptă de subordonata „pe care l-ai ajutat”, care determină substantivul „elevul”. „Dar a lăsat un bilet” este coordonată adversativ cu principala. Concluzie: aceeași frază combină subordonarea și coordonarea.

Un singur subiect poate avea mai multe predicate: în „Ana citește, scrie și desenează”, subiectul „Ana” este comun pentru trei predicate, deci fraza are trei propoziții. Pentru analiza unei fraze lungi, notează pe margine predicatele, apoi elementele de legătură („că”, „dacă”, „care”, „dar”) și întrebarea la care răspunde fiecare propoziție. Verifică la final că ai numărat fiecare predicat o singură dată.

Coordonarea. Coordonarea leagă propoziții de același fel, fără ca una să depindă de cealaltă.

Subordonarea. Subordonata depinde de un cuvânt din altă propoziție, numită regentă. Este introdusă de:

• conjuncții și locuțiuni subordonatoare (că, să, dacă, deși, pentru că, ca să), care nu au funcție în subordonată (vezi lecția Conjuncția);
• pronume și adjective relative (care, cine, ce, al cărui) și adverbe relative (unde, când, cum), care au o funcție în subordonată (vezi lecția Pronumele relativ).

O subordonată poate fi, la rândul ei, regentă pentru altă subordonată.

Tipurile de propoziții subordonate. Fiecare subordonată ține locul unei funcții sintactice; funcțiile sunt explicate în Funcțiile sintactice.

Manualele mai descriu și subordonata consecutivă („Era atât de obosit, încât a adormit în tren.”), introdusă de „încât” sau „de”.

Locul subordonatei și virgula. Subordonata poate sta după regentă, înaintea ei sau intercalată în ea. Virgula depinde de tip și de loc: circumstanțiala așezată înaintea regentei se desparte prin virgulă („Dacă plouă, rămânem acasă.”); completiva directă și subiectiva așezate după regentă nu se despart („Știu că ai dreptate.”); atributiva care doar adaugă o explicație se izolează („Mama, care lucrase toată ziua, a adormit devreme.”), iar cea care restrânge sensul, nu.

Construcțiile incidente și enunțurile eliptice. O construcție incidentă este intercalată în comunicare, fără legătură sintactică cu restul, și se izolează prin virgule, linii de pauză sau paranteze: „Termenul, zice avocatul, se poate prelungi.” Dacă are predicat, este o propoziție incidentă și se numără. Un enunț eliptic are o parte subînțeleasă, de obicei predicatul: „— Cine a semnat? — Directorul.” (a semnat). La fel: „Ana a citit romanul, iar Mihai, nuvela.” Propoziția eliptică de predicat se numără.

Câte propoziții are o frază: pașii.

1. Subliniezi verbele la moduri personale (indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ), plus interjecțiile și adverbele predicative.
2. Unești într-un singur predicat: formele compuse („va fi fost citit”), verbul copulativ cu numele predicativ („era obosit”), locuțiunile verbale („și-a dat seama”).
3. Lași deoparte infinitivul, gerunziul, participiul și supinul: nu formează singure o propoziție.
4. Adaugi predicatele subînțelese din propozițiile eliptice și pe cele din construcțiile incidente.
5. Numărul de predicate este numărul de propoziții.

Exemplu lucrat: „Avocata a spus, pe când ieșeam din sală, că mâine se va pronunța sentința și că, dacă e nevoie, vom face apel.” Predicatele sunt: a spus, ieșeam, se va pronunța, e (nevoie), vom face. Fraza are cinci propoziții: principala („Avocata a spus”), o circumstanțială de timp, două completive directe coordonate copulativ și o condițională.

Fraza are cel puțin două predicate, deci cel puțin două propoziții. La numărare se iau în calcul toate predicatele, verbale sau nominale, exprimate sau subînțelese. Auxiliarul și pronumele reflexiv nu formează predicate distincte, deoarece fac parte din predicatul verbului.

Exemple de numărare:

• „Citesc și notez” are două predicate, deci este frază, chiar dacă subiectul e același;
• „Maria este înaltă, iar sora ei, mai mică” este frază: în a doua propoziție, predicatul „este” este subînțeles;
• „Vreau să știu dacă ajunge” are trei predicate (vreau, să știu, ajunge), deci trei propoziții;
• „Când am ajuns acasă, am observat că cineva lăsase ușa deschisă” are trei predicate (am ajuns, am observat, lăsase);
• „Cartea foarte interesantă” nu are predicat, deci nu este nici propoziție, nici frază.

Propozițiile sunt principale (nu depind de alta), subordonate (depind de alta) sau regente (au o subordonată). O regentă poate fi și ea subordonată. Regenta poate fi întreruptă de o subordonată: în „Am aflat că sora ta, care locuiește la Cluj, s-a căsătorit”, „care locuiește la Cluj” depinde de regenta „că sora ta s-a căsătorit”, care este întreruptă.

Probă: numerotează predicatele în ordinea textului, apoi caută pentru fiecare propoziție elementul de legătură și regenta.

Exemplu lucrat: Câte propoziții are fraza „Vreau să citesc, dar nu știu dacă am timp”? Predicatele: „vreau”, „să citesc”, „nu știu”, „am”. Fraza are patru propoziții: „Vreau” (principală), „să citesc” (subordonată), „dar nu știu” (coordonată adversativ cu prima), „dacă am timp” (subordonată). Răspuns: patru.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Am plecat și am ajuns” numit o singură propoziție fiindcă are un singur subiect.
  Corect: Are două predicate și două propoziții.
• Greșit: „Am citit” are două predicate, „am” și „citit”.
  Corect: „Am” este auxiliar și face parte din predicatul „am citit”; enunțul are un singur predicat.
• Greșit: Numărul propozițiilor dintr-o frază este egal cu numărul virgulelor plus unu.
  Corect: Numărul propozițiilor este egal cu numărul predicatelor, exprimate sau subînțelese.
• Greșit: „Văzând”, „a pleca” și „de citit” sunt predicate și se numără ca propoziții.
  Corect: Formele nepersonale nu formează singure o propoziție.
• Greșit: „Era obosit” are două predicate, unul pentru „era” și unul pentru „obosit”.
  Corect: Verbul copulativ cu numele predicativ formează un singur predicat nominal; la fel, „și-a adus aminte” este un singur predicat.
• Greșit: Propozițiile incidente și cele eliptice nu se numără.
  Corect: Și ele au predicat, exprimat sau subînțeles, deci se numără.
• Greșit: „Nu știu dacă vine” conține o condițională.
  Corect: Este completivă directă; „dacă” introduce o întrebare indirectă.
• Greșit: Orice „care” introduce o atributivă.
  Corect: În „Spune-mi care drum e mai scurt.”, subordonata este completivă directă.
• Greșit: „Vestea că a fost achitat” conține o completivă, pentru că subordonata e introdusă de „că”.
  Corect: Subordonata determină un substantiv, deci este atributivă.
• Greșit: Se pot coordona o principală și o subordonată.
  Corect: Se coordonează numai propoziții de același fel.
• Greșit: „Mă întreb dacă a ajuns.” este o frază interogativă, pentru că are o întrebare indirectă.
  Corect: Este enunțiativă.

Înainte și după

Întrebări frecvente