Modurile verbului

Modul arată cum prezintă vorbitorul acțiunea: ca reală, posibilă, dorită, condiționată sau ca poruncă. Gramatica școlară numește opt moduri, patru personale și patru nepersonale. Formele din tabel sunt date pentru verbul „a învăța”.

Programa de clasa a V-a cere indicativul, imperativul, infinitivul și participiul. Clasa a VI-a adaugă conjunctivul și condiționalul-optativul, iar clasa a VII-a reia modurile nepersonale, împreună cu gerunziul și supinul.

Cum recunoști modul, pas cu pas.

1. Caută „să”. Dacă stă înaintea verbului, ai de obicei conjunctiv: „să plecăm”. Excepție: „o să plecăm” și „am să plec” sunt viitorul indicativului.
2. Caută auxiliarele aș, ai, ar, am, ați, ar urmate de infinitivul fără „a”: „ar pleca” este condițional-optativ.
3. Verifică dacă e o poruncă adresată persoanei a II-a: „Pleacă!”, „Plecați!” sunt imperative.
4. Caută mărcile modurilor nepersonale: „a” (infinitiv), -ând/-ind (gerunziu), o prepoziție înaintea formei de participiu (supin).
5. Dacă nu ai găsit niciuna, verbul la mod personal este la indicativ: „pleacă”, „plecam”, „a plecat”.

Modurile personale și modurile nepersonale. Modurile personale au persoană și număr: „eu învăț”, „tu înveți”, „noi învățăm”. De aceea pot forma predicatul propoziției: „Mihai învață poezia.”

Modurile nepersonale nu arată persoana. „A învăța”, „învățând” sau „învățat” au aceeași formă oricine ar face acțiunea. De regulă, nu formează singure predicatul, ci au alte funcții:

• infinitivul poate fi subiect: „A citi te odihnește.”;
• gerunziul arată de obicei o împrejurare: „Fluierând, a intrat în curte.”;
• participiul poate determina un substantiv: „o scrisoare uitată”;
• supinul poate arăta la ce folosește un obiect: „mașină de cusut”.

Forme care seamănă.

• „Am citit” sau „am citi”? „Am citit” este indicativ, perfect compus: auxiliarul „am” + participiul „citit”. „Am citi” este condițional-optativ, persoana I plural: auxiliarul „am” + infinitivul „citi”. La fel: „ai citit” (indicativ) față de „ai citi” (condițional-optativ).
• „Citește” sau „Citește!”? În „Ana citește o revistă.”, verbul este la indicativ, persoana a III-a. În „Citește, te rog, primul rând!”, același cuvânt este imperativ, persoana a II-a: îi cerem cuiva să facă ceva.
• Participiu sau supin? Participiul stă singur sau se acordă: „Ajunsă acasă, Ana s-a așezat.” Supinul are o prepoziție înainte și nu se acordă: „Am rufe de spălat.”
• Conjunctivul perfect sau condiționalul perfect? „Să fi știut” este conjunctiv perfect și are aceeași formă la toate persoanele. „Aș fi știut” este condițional-optativ perfect și își schimbă auxiliarul: aș, ai, ar, am, ați, ar.

Prezumtivul. Gramatica Academiei (GALR) descrie și prezumtivul, un mod care exprimă o presupunere: „O fi plecat deja.”, „Va fi dormind acum.” Programa de gimnaziu nu îl cere separat.

Mai departe. Indicativul are lecția lui, Modul indicativ, iar modurile nepersonale sunt explicate în Forme verbale nepersonale. Timpurile pe moduri sunt într-un tabel în lecția Timpurile verbului.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: un mesaj scurt

„Dacă ai timp, citește povestea! Aș vrea să o discutăm mâine. Ajuns la ultima pagină, vei avea multe de spus.”

Exemplul 2: „Râzând, Sorina ne-a spus că nu poate veni.”

• Râzând: gerunziu.
• a spus: indicativ, perfect compus.
• poate: indicativ, prezent.
• veni: infinitiv, fără „a”, cum apare după verbul „a putea”.

Exemplul 3: „Am fi câștigat dacă am fi alergat mai repede.”

• Am fi câștigat și am fi alergat: condițional-optativ, perfect, persoana I plural. Auxiliarul „am” este urmat de „fi” și de participiu, nu direct de participiu, ca la perfectul compus („am câștigat”).

Greșeli frecvente

• Greșit: „O să plec” este conjunctiv.
  Corect: Este viitorul indicativului, folosit mai ales în vorbire.
• Greșit: „Am citi” și „am citit” sunt aceeași formă.
  Corect: Dacă urmează infinitivul, este condițional-optativ; dacă urmează participiul, este perfect compus.
• Greșit: În „Pot veni.”, „veni” nu este infinitiv, pentru că lipsește „a”.
  Corect: După „a putea”, infinitivul apare fără „a”.
• Greșit: „De scris”, „la cules” și „pentru citit” sunt participii.
  Corect: Prepoziția din față arată că sunt supine.
• Greșit: În „Râzând, a plecat.”, gerunziul este predicatul.
  Corect: Predicatul este „a plecat”; gerunziul arată împrejurarea.
• Greșit: Imperativul negativ este mereu „nu” + imperativul afirmativ: „nu zi!”.
  Corect: La unele verbe, forma negativă diferă: „zi!”, dar „nu zice!” (DOOM3).

Înainte și după

Întrebări frecvente