Timpurile verbului

Timpurile indicativului, la persoana I singular, pentru câte un verb din fiecare conjugare:

• Prezentul. Arată o acțiune care se petrece acum („Ana citește.”), una care se repetă („Mergem la bazin în fiecare marți.”) sau un adevăr general („Apa fierbe la 100 de grade.”).
• Imperfectul. Arată o acțiune trecută, văzută în desfășurare, neterminată sau repetată: „Când am intrat, bunica tricota.” Terminațiile sunt -am, -ai, -a, -am, -ați, -au: cântam, cântai, cânta, cântam, cântați, cântau.
• Perfectul compus. Arată o acțiune trecută și încheiată. Este timpul trecut cel mai folosit în vorbire: „Am terminat tema.” Se formează din auxiliarul „a avea” (am, ai, a, am, ați, au) și participiul verbului: am cântat, ai cântat, a cântat…
• Perfectul simplu. Arată tot o acțiune trecută și încheiată. În limba standard e puțin folosit; în graiurile din Oltenia arată o acțiune recentă. DOOM3 observă că apare mai ales în textele narative, la persoana a III-a: „Lupul se opri și ascultă.”
• Mai-mult-ca-perfectul. Arată o acțiune trecută petrecută înaintea altei acțiuni trecute: „Când a sunat telefonul, plecasem deja.” La plural, formele au -ră-: noi plecaserăm, voi plecaserăți, ei plecaseră. La persoana I plural, DOOM3 recomandă forma cu -ră- („plecaserăm”), nu „plecasem”.
• Viitorul. Arată o acțiune care va avea loc după momentul vorbirii. Forma standard are auxiliarul „a vrea” (voi, vei, va, vom, veți, vor) și infinitivul: „Voi pleca mâine.” În vorbirea obișnuită sunt mai firești „o să plec” și „am să plec”, tot forme de viitor ale indicativului.
• Viitorul anterior. Arată o acțiune viitoare încheiată înaintea alteia, tot viitoare: „Până vin părinții, voi fi strâns camera.”

Timpuri simple și compuse; verbele auxiliare

• Timpurile simple au un singur cuvânt: prezentul, imperfectul, perfectul simplu, mai-mult-ca-perfectul.
• Timpurile compuse au un verb auxiliar și o formă a verbului de bază: perfectul compus (a avea + participiu), viitorul (a vrea + infinitiv), viitorul anterior (a vrea + a fi + participiu).

Programa de clasa a V-a numește trei verbe auxiliare: a fi, a avea și a vrea. Ca auxiliare, ele au forme proprii: la perfectul compus spui „el a cântat”, nu „el are cântat”; la viitor, „voi cânta”, nu „vreau cânta”.

Timpurile la conjunctiv și la condițional-optativ

Clasa a VI-a adaugă două moduri, fiecare cu două timpuri:

Imperativul („cântă!”, „cântați!”) nu are timpuri.

Perfectul simplu și mai-mult-ca-perfectul, pe persoane

Cum stabilești timpul unui verb

1. Stabilește modul: conjunctivul are „să” înaintea verbului („să cânt”), iar condițional-optativul are formele „aș, ai, ar, am, ați, ar” plus infinitivul („aș cânta”) sau plus „fi” și participiul („aș fi cântat”); restul formelor sunt la indicativ.
2. Vezi dacă forma are auxiliar. „Am cântat” (a avea + participiu) este perfect compus; „voi cânta” (a vrea + infinitiv) este viitor; „voi fi cântat” (a vrea + a fi + participiu) este viitor anterior.
3. Dacă forma are un singur cuvânt, compară-o cu terminațiile din tabelele de mai sus: „-am, -ai, -a” indică imperfectul, „-sem, -seși, -se” mai-mult-ca-perfectul. Perfectul simplu are „-ai, -ași, -ă” la conjugarea I (cântai, cântași, cântă) și „-ui”, „-sei” sau „-ii” la celelalte (tăcui, mersei, dormii). Forma „cântai” poate fi și imperfect, persoana a II-a („tu cântai”), așa că persoana o stabilești din context.
4. Raportează acțiunea la momentul vorbirii și la celelalte acțiuni din text: dacă s-a petrecut înaintea altei acțiuni trecute, verbul este la mai-mult-ca-perfect.

Verbele „a fi”, „a avea” și „a vrea” nu sunt mereu auxiliare

Auxiliar este numai verbul care ajută la formarea altui verb: în „Am scris scrisoarea”, „am” ajută la perfectul compus. În „Am o carte”, „am” este verb predicativ, la prezent. La fel, în „Vreau o carte”, „vreau” este predicativ, iar în „Voi veni” „voi” este auxiliar. Verbul „a fi” are o situație aparte: în „Am fost la mare” este parte a perfectului compus al lui „a fi”, iar în „Ea este elevă” este verb copulativ la prezent.

Sensuri ale timpurilor

Un timp poate avea și alt sens decât cel obișnuit. Prezentul poate arăta un viitor apropiat („Mâine plec la bunici.”) sau o acțiune trecută povestită ca și cum s-ar petrece acum („Intră în cameră și vede scrisoarea.”). Perfectul compus este folosit în povestire pentru trecut încheiat, iar imperfectul descrie decorul și acțiunile repetate: „Ploua. Ana a intrat în casă.”

Exemple rezolvate

Textul: „Ieri dimineață ploua. Ana se uitase la prognoză și își luase umbrela. Când a ajuns la școală, ploaia se oprise. Mâine va ploua din nou, dar până la prânz vom fi terminat proiectul.”

Înainte și după

• Înainte: conjugările verbului, ca să știi ce terminații primește fiecare grupă.
• După: modurile și construcțiile verbului, în capitolul Verbul, și formele corecte din Normele morfologice.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere, la verb, „moduri și timpuri verbale” și „verbe auxiliare”, în cei 35 de itemi de gramatică (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Tematica nu numește timpurile, dar cere forme verbale corecte, în cadrul trecerilor greșite de la o conjugare la alta.
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. În varianta 3 din 2026, Subiectul I.B a cerut o propoziție cu un verb la mai-mult-ca-perfect, la o persoană și un număr date (subiectele EN 2026).

Greșeli frecvente

• Greșit: Nerecomandat: „Noi cântasem”, „voi cântasem” la mai-mult-ca-perfect. Recomandat: „Noi cântaserăm”, „voi cântaserăți”, „ei cântaseră”; DOOM3 recomandă formele cu „-ră-”.
  Corect:
• Greșit: „El cântă acum” și „El cântă atunci” sunt același timp.
  Corect: Prima este la prezent, a doua la perfect simplu; se scriu la fel, dar diferă accentul și sensul.
• Greșit: „El cântă” este imperfect, ca „el cânta”.
  Corect: „Cânta” (imperfect) arată o acțiune în desfășurare; „cântă” (perfect simplu) arată una încheiată.
• Greșit: „O să plec” este conjunctiv.
  Corect: Este viitorul indicativului, în forma folosită în vorbire.
• Greșit: „Să fii cântat” la conjunctiv perfect.
  Corect: „Să fi cântat”; „fi” nu se schimbă după persoană.
• Greșit: „Vroiam să cânt.”
  Corect: „Voiam să cânt.”; DOOM3 nu acceptă forma „vroiam”.

Înainte și după

Întrebări frecvente