Virgula

Virgula desparte anumite părți ale propoziției și îl ajută pe cititor să urmărească sensul. O folosești când înșiri mai multe lucruri și când te adresezi direct cuiva. Nu pui virgulă la orice pauză a vocii; regula depinde de legătura dintre cuvinte.

„Am adus mere, pere și prune.” enumeră trei fructe. „Mara, vino aici!” arată că te adresezi Marei.

În „Mara, vino!” virgula desparte numele persoanei chemate de restul propoziției. Când numele stă în mijlocul propoziției, are virgulă și înainte, și după: „Vino, Mara, la tablă!” În „Ana a luat mere, pere și prune”, virgulele separă primele lucruri din șir; înainte de „și” nu punem virgulă. La fel scriem și însușirile: „Pisica este mică, albă și blândă.”

Virgula poate schimba sensul. „Hai să mâncăm, copii!” îi cheamă pe copii la masă, iar „Hai să mâncăm copii!” spune că mâncăm copiii.

Nu despărți subiectul de predicat: în „Elevul scrie” nu există virgulă între cele două. Citește fraza cu virgulă și fără ea și alege forma care păstrează sensul.

Regulile sunt în Îndreptarul din 2024, §III.1.2.2, la „Virgula”.

Programa școlară include virgula în doi ani: în clasa a VI-a, „Norme de punctuație (virgula)” și „Punctuația vocativului”; în clasa a VII-a, „Norme de punctuație (virgula, punctul și virgula)”.

Când se pune virgula

• Enumerarea. „În grădină cresc lalele, narcise, zambile și bujori.” Înaintea ultimului termen, legat prin „și”, nu se pune virgulă.
• Conjuncțiile adversative și conclusive. „Am vrut să ies, dar ploua.” „E sâmbătă, deci nu avem școală.” Toate conjuncțiile, cu virgula lor, sunt în tabelul din lecția Conjuncția.
• Elementele corelative. Înaintea celui de-al doilea element se pune virgulă: „Nici Ana, nici Mihai nu au întârziat.”, „Ne vedem fie la bibliotecă, fie în parc.”
• Vocativul și interjecția. „Andrei, ai adus mingea?”, „Of, iar am uitat cheia!” Vocativul aflat la mijloc se izolează cu două virgule.
• Construcțiile cu gerunziu, infinitiv sau participiu puse înainte. „Ajungând acasă, și-a făcut tema.”
• Construcțiile incidente, adică vorbele intercalate care exprimă, de obicei, părerea vorbitorului: „Lucrarea, sper, va fi ușoară.”
• Apoziția și atributivele explicative. „Mihai, vecinul meu, cântă la vioară.” Vezi lecția Apoziția.
• Circumstanțialele de cauză, de condiție, de concesie, mai ales când stau înaintea regentului: „Dacă plouă, rămânem acasă.”, „Deși era obosit, a terminat proiectul.”
• Vorbirea directă și formulele de adresare. „– Ajung în zece minute, a promis Matei.”; „Dragă bunico,” la începutul unei scrisori.

Când nu se pune virgula

Îndreptarul (§III.1.2.2) interzice virgula, în afara intercalărilor, între cuvântul regent și:

• subiect, oricât de lung ar fi: „Elevii din toate clasele a VI-a au plantat copaci.”;
• complementul direct, indirect sau prepozițional: „Am primit o scrisoare de la bunici.”;
• atributul sau atributiva care restrâng sensul: „Fata care râde este sora lui.”;
• circumstanțialele cerute de verb: „Mergem la bibliotecă.”

Excepția: intercalările. O vorbă intercalată între subiect și predicat se izolează cu două virgule: „Elevii, din câte știu, au plantat copaci.”

Virgula înainte de „și”

Regula: nu pui virgulă înaintea lui „și” care leagă doi termeni sau două propoziții: „Am citit și am scris.”

Se pune virgulă în trei situații:

1. „Și” se repetă: „Și Ana, și Mihai au venit.”
2. „Și” are sensul lui „iar”: „Am ales muntele, și nu marea.”
3. Înaintea lui „și” se încheie o construcție intercalată, care își cere a doua virgulă: „Radu, colegul meu, și sora lui au venit.” Virgula de dinaintea lui „și” închide apoziția.

Tot cu virgulă se scrie „precum și”: „Am adus caiete, precum și creioane.”

Virgula care schimbă sensul

Uneori virgula decide ce înțelege cititorul. Compară:

• „Turiștii, care obosiseră, s-au întors la cabană.” – toți turiștii obosiseră și toți s-au întors. Atributiva e explicativă și se izolează.
• „Turiștii care obosiseră s-au întors la cabană.” – s-au întors numai cei obosiți. Atributiva restrânge sensul și nu se desparte prin virgulă.

În alte situații virgula e facultativă: „În vacanță, am citit mult.” și „În vacanță am citit mult.” sunt amândouă corecte.

Virgula între propoziții, în numere și cum verifici un text

Între propoziții. Propozițiile juxtapuse (fără conjuncție) se despart prin virgulă: „Ploua, vântul bătea, frunzele cădeau.” Virgula se pune înaintea conjuncțiilor adversative („dar”, „iar”, „însă”, „ci”) și a locuțiunii conclusive „așa că”: „Era târziu, așa că am plecat.” Conjuncțiile „și”, „sau”, „ori” nu cer virgulă când leagă unități coordonate: „Ana a citit lecția și a rezolvat exercițiile.” Excepție: când „și” are valoare adversativă (echivalent cu „iar”), se pune virgulă: „A cumpărat mere, și nu pere.” Punctul-și-virgula segmentează enunțuri mai lungi, cu o pauză mai mare decât a virgulei: „Pe de o parte, nimeni nu voia să vorbească; pe de altă parte, nici el nu încerca.”

Între regentă și subordonată. Circumstanțialele de diferite tipuri se despart prin virgulă, mai ales când stau înaintea regentei: „Dacă pleci, nu mai vorbesc cu tine.” Atributiva explicativă se desparte prin virgule, iar cea determinativă nu: „Elevii, care au terminat, pleacă” înseamnă că toți au terminat și toți pleacă, iar „Elevii care au terminat pleacă” înseamnă că pleacă numai cei care au terminat. Nu se pune virgulă între regentă și subiectivă, predicativă sau completivă: „Știu că ai venit”, „Cine vrea să vorbească ridică mâna”. Virgula apare doar dacă subordonata este reluată printr-un pronume („Cine muncește, acela reușește”) sau dacă între ele se intercalează altceva.

În numere. La numerele zecimale, partea întreagă se desparte de zecimale prin virgulă: „3,5 kilograme”, „0,25 litri”.

Pentru a verifica un text, parcurge pașii:

1. Marchează părțile pe care le poți scoate fără să strici enunțul: ele se izolează.
2. Caută „dar”, „iar”, „însă”, „ci” și pune virgulă înaintea lor.
3. Verifică enumerările: virgulă între termeni, nu înainte de ultimul „și”.
4. Verifică dacă ai despărțit subiectul de predicat; dacă da, șterge virgula.

Exemplu lucrat — virgula schimbă sensul: Compară perechea „Nu plâng, pentru că mi-e frică” (nu plâng, iar motivul este frica) și „Nu plâng pentru că mi-e frică” (negația cade asupra cauzei: plâng, dar nu din frică). Cu virgulă, subordonata explică de ce nu plâng; fără virgulă, ea neagă frica drept cauză a plânsului. Concluzie: la subordonatele cu „pentru că” virgula decide sensul, deci se alege după sensul urmărit.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Andrei ai adus mingea?”

„Andrei” este vocativ: îl chemi pe Andrei. Corect: „Andrei, ai adus mingea?”

Exemplul 2: „Echipa de robotică a școlii noastre, a câștigat un premiu.”

Virgula desparte subiectul de predicat, ceea ce e interzis. Corect: „Echipa de robotică a școlii noastre a câștigat un premiu.”

Exemplul 3: „Am vrut să ies dar ploua.”

Înaintea conjuncției adversative „dar” se pune virgulă. Corect: „Am vrut să ies, dar ploua.”

Exemplul 4: „Atât bunicii cât și verii au venit la serbare.”

Înaintea lui „cât și” din „atât…, cât și” se pune virgulă. Corect: „Atât bunicii, cât și verii au venit la serbare.” După „verii” nu pui virgulă, pentru că urmează predicatul.

Exemplul 5: „Terminând tema Ioana a ieșit la joacă.”

Construcția cu gerunziu „terminând tema” stă la începutul enunțului, înaintea regentului, deci se izolează. Corect: „Terminând tema, Ioana a ieșit la joacă.”

Înainte și după

• Înainte: semnele de punctuație și conjuncția.
• După: apoziția, cratima și virgula în frază, la subordonate, în capitolul Propoziția și fraza.

La grile, verifici ce desparte virgula, apoi aplici regula corespunzătoare.

Se pune virgulă:

• după un vocativ inițial și în jurul unui vocativ intercalat: „Ioane, vino aici!”;
• după o interjecție afectivă: „Of, ce zi grea a fost!”;
• în jurul unei apoziții sau al unei construcții incidente: „Radu, vecinul nostru, a reparat gardul”, „Concursul, după cum se știe, are loc în iulie”;
• între termenii unei enumerări, dar nu înaintea ultimului „și”: „mere, pere și prune”;
• între elementele corelative („și … și”, „nici … nici”, „fie … fie”, „ori … ori”): „Nici Ana, nici Maria nu au venit”;
• înaintea conjuncțiilor adversative „dar”, „iar”, „însă”, „ci”: „Nu a plecat la mare, ci la munte”;
• după formulele de adresare și de salut din scrisori: „Dragă bunico,” „Cu stimă, Ana.”;
• între vorbirea directă și enunțul-cadru: „— Vin imediat, a spus Radu.”

Nu se pune virgulă:

• între subiect și predicat, nici când subiectul este o enumerare lungă: „Elevii, dirigintele și câțiva părinți s-au întâlnit în sală”;
• între verb și complementul său: „Citesc o carte”;
• înaintea lui „etc.”: „caiete, pixuri, creioane etc.”;
• între regentă și subordonata subiectivă, predicativă sau atributivă determinativă: „Fata care râde este sora lui”;
• înaintea lui „și”, „sau”, „ori” care leagă unități coordonate: „Vii ori pleci?”.

Exemplu lucrat: punem virgulele în „Radu vecinul nostru a reparat gardul dar nu l-a vopsit”. „Vecinul nostru” este o apoziție și se izolează prin două virgule, iar „dar” introduce o propoziție adversativă, deci cere virgulă înaintea lui. Rezultat: „Radu, vecinul nostru, a reparat gardul, dar nu l-a vopsit.”

Exemplu lucrat: care enunț este punctuat corect? a) Ion fratele meu, a plecat. b) Ion, fratele meu a plecat. c) Ion fratele meu a plecat. d) Ion, fratele meu, a plecat. „Fratele meu” este apoziție explicativă și se izolează prin două virgule, una înainte și una după. În a și b apare o singură virgulă, deci apoziția rămâne neizolată, iar în c nu apare nicio virgulă. Răspuns: d.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere „semnele ortografice și semnele de punctuație”, în cei 15 itemi de ortografie, ortoepie, punctuație și lexic, iar bibliografia trece Îndreptarul din 2024 „pentru ortografie, ortoepie, punctuație și norme morfologice” (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. Baremul din 2026 dă la rezumat 1 punct pentru „respectarea normelor de punctuație”, iar la propozițiile cerute în Subiectul I.B câte 1 punct pentru „respectarea normelor de exprimare, de punctuație și a ortografiei” (subiectele și baremele EN 2026).

Fișe de lucru: virgulă

Două fișe despre virgulă, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Virgula — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Virgula — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: „Mara vino aici!” când te adresezi Marei.
  Corect: „Mara, vino aici!”
• Greșit: „Copilul, citește” între subiect și predicat fără element intercalat.
  Corect: „Copilul citește.”
• Greșit: „Dacă vii mâine spune-mi.”
  Corect: „Dacă vii mâine, spune-mi.”; subordonata antepusă se desparte prin virgulă.
• Greșit: „Elevii, dirigintele și câțiva părinți, s-au întâlnit.”
  Corect: „Elevii, dirigintele și câțiva părinți s-au întâlnit.”; subiectul, chiar lung, nu se desparte de predicat.
• Greșit: „Toți copiii din cartierul nostru, au venit.”
  Corect: „Toți copiii din cartierul nostru au venit.”; subiectul lung nu se desparte de predicat.
• Greșit: „Am luat pensule, și acuarele.”
  Corect: „Am luat pensule și acuarele.”; „și” simplu nu cere virgulă.
• Greșit: „Lucrarea, sper va fi ușoară.”
  Corect: „Lucrarea, sper, va fi ușoară.”; incidenta se izolează prin două virgule.
• Greșit: „Atât bunicii cât și verii au venit.”
  Corect: „Atât bunicii, cât și verii au venit.”
• Greșit: „Știu, că ai dreptate.”
  Corect: „Știu că ai dreptate.”; nu se pune virgulă înaintea completivei directe.
• Greșit: „Am plecat mai devreme, adică, am evitat aglomerația.”
  Corect: „Am plecat mai devreme, adică am evitat aglomerația.”; după „adică” nu se pune virgulă când introduce o explicație.

Înainte și după

Întrebări frecvente