Două puncte și ghilimele

Două puncte anunță adesea o enumerare sau cuvintele cuiva. Ghilimelele arată unde încep și unde se termină vorbele redate exact. Semnele îl ajută pe cititor să deosebească explicația ta de vorbele altcuiva.

În propoziția „Am cumpărat trei lucruri: pâine, lapte și mere”, după două puncte urmează lista. În propoziția Mama a zis: „Vino repede!”, după două puncte urmează cuvintele mamei, puse între ghilimele. Când spui doar ce a zis mama, fără cuvintele ei exacte, nu pui nici două puncte, nici ghilimele: Mama a zis că vine repede.

Două puncte pot introduce o enumerare, dar numai după un enunț complet care o anunță: „Am adus trei fructe: mere, pere și prune.” Pentru vorbele exacte ale cuiva, în română folosim ghilimelele „…”. Când vorbirea directă începe pe rând nou, două puncte sunt urmate de linia de dialog:

Ana a spus: — Vin mâine.

Nu pune două puncte oriunde: ele apar după un enunț complet, nu între verb și complementul lui. Înainte de a le scrie, verifică: ce stă înaintea semnului este un enunț care se poate încheia cu punct și anunță ceea ce urmează (de exemplu prin „trei lucruri”)? Dacă da, două puncte sunt la locul lor. Dacă enunțul rămâne neterminat fără lista de după el („Am adus mere, pere și prune”), nu pui două puncte.

Două puncte se pun după un enunț complet care anunță o enumerare, o explicație sau o vorbire directă. Nu se pun între verb și complementele sale când acestea nu sunt anunțate printr-un cuvânt de tipul „următoarele”, „astfel”, „și anume”, „trei lucruri”: nu „Am cumpărat: mere, pere”, ci „Am cumpărat trei lucruri: mere, pere și prune” sau, simplu, „Am cumpărat mere, pere și prune”. După două puncte, cuvântul se scrie cu minusculă, cu excepția numelor proprii, a citatelor și a vorbirii directe.

Ghilimelele din textele românești sunt „…” (jos–sus). Un citat în interiorul altui citat se scrie între «…»: Ana a spus: „El mi-a zis: «Vin mâine.»”. Dacă citatul este un enunț complet, semnul final se află înaintea ghilimelelor de închidere: „Vin mâine.”. Dacă este integrat în enunț, semnul final al enunțului se scrie după ghilimele: Ana a spus că „vine mâine”.

Ghilimelele se mai folosesc pentru titluri („Ion” de Liviu Rebreanu), cuvinte folosite cu sens special sau ironic și cuvinte străine neadaptate. Într-un dialog scris cu replici pe rânduri separate nu se folosesc ghilimele; replicile se marchează prin linia de dialog (—). Ghilimelele rămân pentru vorbirea directă introdusă în interiorul unui enunț: Mama a zis: „Vino repede!”

Verificare rapidă: citatul cu majusculă și semn final propriu este un enunț complet; cel în mijlocul enunțului, fără majusculă, este integrat.

Exemplu lucrat: transcriem corect „Mama a zis vino repede”. Vorbirea directă se introduce prin două puncte, începe cu majusculă și se scrie între ghilimele românești, cu semnul final în interior. Rezultat: Mama a zis: „Vino repede!”

Exemplu lucrat: punem punctuația în „Profesorul a explicat azi trei semne grafice virgula punctul și două puncte”. Enunțul din fața listei este complet și conține „trei semne grafice”, care anunță enumerarea, deci urmează două puncte. Elementele listei se despart prin virgulă, iar ultimul se leagă prin „și”. Rezultat: Profesorul a explicat azi trei semne grafice: virgula, punctul și două puncte.

Fișe de lucru: două puncte și ghilimele

Două fișe despre două puncte și ghilimele, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Două puncte și ghilimele — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Două puncte și ghilimele — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: „Am cumpărat: pâine, lapte și mere.”
  Corect: „Am cumpărat pâine, lapte și mere” sau „Am cumpărat trei lucruri: pâine, lapte și mere.”
• Greșit: Mama a zis: „vino repede.”
  Corect: Mama a zis: „Vino repede!”; vorbirea directă începe cu majusculă, iar semnul final intră între ghilimele.
• Greșit: Ana a spus: “Vin mâine.” cu ghilimele englezești.
  Corect: Ana a spus: „Vin mâine.” cu ghilimele românești.
• Greșit: Ana a spus că „Vine mâine.”
  Corect: Ana a spus că „vine mâine”; citatul integrat în enunț nu are majusculă, iar punctul final al enunțului vine după ghilimele.

Înainte și după