Cratima

Cratima este o liniuță scurtă care leagă între ele cuvinte care se rostesc împreună. Se scrie lipită de ambele cuvinte, fără spații, și nu se confundă cu linia de pauză (–) sau cu linia de dialog (—), care sunt mai lungi. Într-un dialog le vezi împreună: „— Ți-am spus! — a strigat Ana.” Prima linie introduce replica, a doua desparte replica de cuvintele autorului, iar cratima din „ți-am” leagă pronumele de auxiliar. O întâlnești în trei situații.

1. Ține locul unei vocale care dispare în rostirea rapidă. „Se a întors” devine „s-a întors”, „mă a chemat” devine „m-a chemat”, iar „nu am știut” devine „n-am știut”. Cratima arată locul vocalei căzute.
2. Leagă verbul de pronumele scurt care îl urmează: „du-te”, „spune-mi”, „ia-l”.
3. Face parte din unele cuvinte compuse, chiar dacă în rostire nu dispare nimic: „floarea-soarelui”, „prim-ministru”.

DOOM3 (Studiu introductiv, 1.2.4) spune că cratima este „în principal semn ortografic”, dar și semn de punctuație. Îndreptarul din 2024 o numește semnul ortografic „cu cea mai mare frecvență și cele mai numeroase utilizări”. Programa nu numește cratima; ea apare în clasa a VI-a, la pronumele personal, prin „Anticiparea și reluarea prin clitice pronominale în cazul unor complemente. Aspecte ortografice.”

Testul rostirii se potrivește primei situații și are trei pași. Rostește cuvintele rar („se a întors”). Rostește-le apoi repede și observă ce literă dispare („s-a întors”). Pune cratima în locul literei dispărute. Dacă nu dispare nicio literă și cuvântul nu este un verb urmat de pronume (ca în „du-te”) sau un compus (ca în „prim-ministru”), nu pui cratimă: „Cartea sa” rămâne cu „sa” întreg, pentru că poți spune „cartea lui” sau „cartea ei”, deci „sa” este un adjectiv posesiv.

Exemplu rezolvat: corectăm „Maria se a întors acasă și mă a salutat”. Pas 1: rostim repede grupurile „se a” și „mă a”. Pas 2: în ambele dispare vocala din pronume, deci avem cratimă. Pas 3: scriem „Maria s-a întors acasă și m-a salutat”.

Atenție la perechile care diferă doar prin cratimă. „Ia” este verbul din „Ia cartea!”, iar „i-a” este pronume plus auxiliar din „I-a dat cartea”. Dacă poți spune „a dat cartea cuiva”, scrii „i-a”.

Pronumele clitice și auxiliarele. Pronumele neaccentuate (mi, ți, i, ne, v, le, l) se leagă prin cratimă de auxiliarul sau de verbul care le urmează. În unele grupuri cade o vocală în rostire („l-ai văzut”, „v-a răspuns”, „m-a chemat”), în altele se păstrează ambele vocale, iar cratima este doar semnul ortografic al legăturii („mi-a dat”, „ți-am spus”, „ne-au chemat”). La condițional-optativ, același mecanism dă „mi-ar plăcea”, „m-ar ajuta”, „n-ar veni”. Când se întâlnesc două pronume, cratima apare între ele: „ți-l dau”, „i-o spun”, „ni-l arată”. Îndreptarul (§III.1.2.1, Cratima, i) spune că aici cratima este obligatorie. Când sunt două pronume după verb, pui două cratime: „adu-mi-le”, „trimite-mi-o”.

Atenție la „a-ți” și „ați”. „A-ți” este prepoziția „a” plus pronumele „ți”: „Am venit pentru a-ți arăta desenul.” „Ați” este verbul auxiliar: „Ați văzut desenul?” Perechile care se pronunță la fel, ca „s-a” și „sa”, „i-a” și „ia”, sunt explicate în lecția Ortogramele.

Cuvinte scurte înaintea pronumelui. Cratima apare și între „să”, „nu”, „dacă”, „că” și formele scurte ale pronumelui personal („mi”, „ți”, „i”, „l”): „să-mi spui”, „să-l ajut”, „nu-i place”, „dacă-ți convine”. Tot așa se scrie „că-i târziu”, dar aici „-i” este forma scurtă a verbului „a fi” („că e târziu”), nu un pronume. Formele „mă”, „te”, „se”, înaintea unui cuvânt care începe cu consoană, se scriu separat: „să mă duc”, „nu te văd”, „dacă se teme”. Înaintea formelor auxiliarului care încep cu vocală se scriu cu cratimă: „m-am dus”, „s-a temut”. Dacă ai dubii, caută grupul în DOOM3 sau în Îndreptarul ortografic; rostirea singură nu decide mereu, pentru că există grupuri cu cratimă în care nu dispare nimic („ți-am”).

Pronumele după verb (enclitice). După imperativ, infinitiv, gerunziu cratima leagă verbul de pronume: „ia-l”, „spune-i-o”, „dă-mi-l”, „văzându-mă”. Ordinea este întâi dativul, apoi acuzativul: „dă-mi-l”, nu „dă-l-mi”. În ordinea inversată a condiționalului găsești „duce-m-aș”.

Cratima la căderea unui sunet. Când o vocală cade și două cuvinte se rostesc legat, scrii cratimă. Este obligatorie în forme fixe: „într-o”, „într-un”, „dintr-un”, „printr-o”, „într-adevăr”, „dintr-odată” (DOOM3, 1.2.4), și facultativă când redai vorbirea rapidă: „n-a știut” sau „nu a știut”, „de-abia” sau „de abia”, „ne-nțeles” sau „neînțeles”. Nu folosi apostroful în locul cratimei: „într’o” e greșit.

Prepoziții și numerale. La numeralele ordinale scrise cu cifre sau cu cifre romane, legătura cu terminația se face tot cu cratimă: „al 2-lea”, „a 3-a”, „al II-lea”.

Cuvinte compuse, împrumuturi și abrevieri. Unele compuse conțin cratimă: „nord-est”, „sud-vest”, „bună-cuviință”, „bună-credință”, „redactor-șef”, „viță-de-vie”, „azi-dimineață”, „domnia-sa”. Regulile sunt în lecția Compunerea. Numele compuse de persoane și de județe au cratimă („Ana-Maria”, „Caraș-Severin”), dar numele din două cuvinte distincte nu: „Piatra Neamț”. Se scriu legat, fără cratimă, „niciun”, „nicio”, „altfel” și „deodată”: faptul că recunoști două componente nu justifică o cratimă.

La împrumuturi, articolul și pluralul se leagă cu cratimă când finala cuvântului nu se pronunță cum se scrie („selfie-uri”) și fără cratimă când se pronunță la fel („weekendul”, „e-mailuri”). Mai multe exemple sunt în lecția Neologismele. Abrevierile scrise cu majuscule primesc cratimă: „PIN-ul”, „PIN-uri”.

La capăt de rând. Când un cuvânt nu încape pe rând, îl desparți după regulile despărțirii în silabe și pui cratimă la sfârșitul rândului. DOOM3 (1.2.4) precizează că această cratimă se șterge dacă, după o rearanjare, cuvântul nu mai stă la capăt de rând. Regulile sunt în lecția Despărțirea în silabe. Dacă un cuvânt cu cratimă trebuie despărțit, se poate rupe lângă cratimă („prim-” la sfârșitul rândului, „ministru” pe cel următor), fără să se schimbe scrierea cuvântului.

Când nu se pune cratimă.

• După prefixe: „neîncredere”, „anticriză”, „vicepreședinte”, „nonstop” se scriu legat (DOOM3). Îndreptarul trece „anti-criză”, „vice-președinte” printre greșeli. Excepțiile sunt puține, ca „ex-ministru”.
• La cuvintele unitare: „sa”, „sau”, „la”, „ia”, „va”, „nai”.
• La abrevierile „dl” și „dna”: Îndreptarul recomandă „dl”, „dna”, nu „d-l”, „d-na”.
• Cu spații în jur: cratima nu are niciodată spații înainte sau după.
• În locul liniei de pauză: pentru o explicație intercalată folosești linia de pauză (–), cu spații: „Vecina noastră – o pianistă cunoscută – ține concerte la Cluj.”

Intervale și aproximații. Ambele forme, cu linie de pauză sau cu cratimă, sunt admise, dar DOOM3 (1.2.4) spune că la intervale și la aproximații cratima „trebuie preferată liniei de pauză”, fiind mai economică: „paginile 12-18”, „două-trei zile”.

Exemplu rezolvat 1 — două clitice și un auxiliar. Cerința: „Scrie corect: «Ti l-am cerut ieri, dar nu mi l a dat».” Pas 1: pune diacriticele: „ti” devine „ți”. Pas 2: pentru fiecare grup, rostește repede: „l am” devine „l-am” (îl + am), iar „l a” devine „l-a” (îl + a). Pas 3: pronumele de dativ („ți”, „mi”) rămâne separat de grupul cu cratimă. Rezultat: „Ți l-am cerut ieri, dar nu mi l-a dat.”

Exemplu rezolvat 2 — ordinea pronumelor enclitice. Cerința: „Scrie într-un singur grup «Dă mi l înapoi!».” Pas 1: identifică verbul („dă”), dativul („mi”) și acuzativul („l”). Pas 2: ordinea este întâi dativul, apoi acuzativul. Rezultat: „Dă-mi-l înapoi!”.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: Scrie corect: „Spunemi adevărul și dăi lui Andrei creionul!”

Pronumele scurte „mi” și „i” se leagă de verb cu cratimă. Corect: „Spune-mi adevărul și dă-i lui Andrei creionul!”

Exemplul 2: Scrie corect: „Întro zi am scos dintrun sertar o hartă veche.”

„Într-o” și „dintr-un” se scriu întotdeauna cu cratimă. Corect: „Într-o zi am scos dintr-un sertar o hartă veche.”

Exemplul 3: „a-ți” sau „ați”? „Pentru ___ spune adevărul, trebuie să fiu sincer. ___ înțeles ce vreau?”

• „Pentru a-ți spune adevărul…” – prepoziția „a” + pronumele „ți”.
• „Ați înțeles ce vreau?” – verbul auxiliar „a avea”, la persoana a II-a plural.

Exemplul 4: Cu sau fără cratimă?

• „măsuri anti-criză” → „măsuri anticriză” (prefixul se scrie legat);
• „d-l Popescu” → „dl Popescu”;
• „PINul cardului” → „PIN-ul cardului” (abreviere scrisă cu majuscule).

Exemplul 5: „Citește paginile 12 – 18 în două – trei zile.”

Ambele forme cu linie de pauză sunt admise, dar DOOM3 (1.2.4) spune că la intervale și la aproximații cratima „trebuie preferată liniei de pauză”, fiind mai economică. Varianta recomandată: „Citește paginile 12-18 în două-trei zile.”

La probele de ortografie ale admiterii (de exemplu la drept, 15 poziții din 50 privesc ortografia, ortoepia, punctuația și aspectele lexico-semantice) cratima apare în câteva cazuri-capcană, verificate în DOOM3.

• Abreviere + articol: „TVA-ul”, „ONG-uri”; forma „TVA-lui” este greșită.
• Cuvinte străine: „site-ul”, „site-uri” (cratima apare când cuvântul se termină într-un sunet nepronunțat în română), dar „weekendul”, „weekenduri” și „taxiul”, fără cratimă.
• Numerale ordinale: „al II-lea”, nu „al II-ulea”.
• Toponime: „Bistrița-Năsăud” cu cratimă, dar „Satu Mare” fără.
• Compuse articulate: „rea-credință” devine „reaua-credință”.
• Omofone cu cratimă („s-a”/„sa”, „s-au”/„sau”, „i-a”/„ia”, „n-ai”/„nai”): se decid prin înlocuire; perechile și testele lor sunt în lecția „Forme omofone”.
• Cuvinte care se scriu legat: „niciun elev”, „altfel”, „deodată”.

Strategie la examen: stabilești întâi dacă cele două cuvinte scurte sunt pronume și auxiliar, apoi alegi între cratimă și scrierea legată sau separată, nu invers.

Exemplu în formatul examenului. Care enunț este scris corect? a) Am aflat dintro carte că, într-adevăr, trecuse printr-un sat. b) Am aflat dintr-o carte că, într-adevăr, trecuse printr-un sat. c) Am aflat dintr-o carte că, într adevăr, trecuse printr-un sat. d) Am aflat din-tr-o carte că, într-a devăr, trecuse printr-un sat. Răspuns: b). Cele trei grupuri „dintr-o”, „printr-un” și „într-adevăr” cer cratimă; fiecare dintre celelalte variante greșește cel puțin una dintre ele.

Fișe de lucru: cratimă

Două fișe despre cratimă, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Cratima — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Cratima — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: „Mara sa întors.”
  Corect: „Mara s-a întors.” Aici „s-a” înseamnă „se a”.
• Greșit: „Nici-un elev nu lipsește.”
  Corect: „Niciun elev nu lipsește.”
• Greșit: „Creșterea TVA-lui a scumpit alimentele.”
  Corect: „Creșterea TVA-ului a scumpit alimentele.”
• Greșit: „Mi- a spus adevărul.” cu spațiu după cratimă.
  Corect: „Mi-a spus adevărul.”; cratima se scrie lipită de ambele cuvinte, fără spații: „dă-mi-l”, nu „dă - mi - l”.
• Greșit: „lam văzut”, „iam spus”, cu pronumele scris legat de verb.
  Corect: „l-am văzut”, „i-am spus”.
• Greșit: „anti-criză”, „vice-președinte”, „ne-încredere”.
  Corect: „anticriză”, „vicepreședinte”, „neîncredere”; după prefix nu se pune cratimă.
• Greșit: „Am venit pentru ați arăta desenul.”
  Corect: „pentru a-ți arăta”; „a-ți” stă înaintea unui infinitiv, iar „ați” este verb auxiliar.
• Greșit: „Vecina noastră-o pianistă cunoscută-ține concerte.” cu cratima în locul liniei de pauză.
  Corect: Pentru o explicație intercalată folosești linia de pauză, cu spații.
• Greșit: „întradevăr”.
  Corect: „într-adevăr”.

Înainte și după

Întrebări frecvente