Glandele endocrine principale

Glandele endocrine produc hormoni și îi eliberează în sânge. Hormonii sunt mesaje chimice care ajung la multe organe, dar modifică activitatea numai a celulelor care au receptori potriviți. Prin acest sistem, corpul coordonează creșterea, folosirea hranei, adaptarea la efort, reproducerea și echilibrul apei. Răspunsul hormonal este adesea mai lent decât un reflex nervos și poate dura mai mult, deși ritmul depinde de hormon și de situație.

Printre glandele principale se află hipofiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele și partea endocrină a pancreasului. Gonadele produc și ele hormoni. O glandă endocrină nu are nevoie de un canal prin care să verse hormonul la suprafața corpului; aceasta este o deosebire față de glandele exocrine, precum cele care produc salivă. Glandele nu lucrează independent: secreția uneia poate fi controlată de hormoni proveniți din alta și de semnale nervoase. Pentru imaginea de ansamblu, urmărește traseul glandă–hormon–sânge–celulă țintă–efect. Lecțiile Hipofiza, Tiroida, Pancreasul endocrin, Suprarenalele, Hormonii gonadelor și Paratiroidele, timusul, epifiza dezvoltă organele. Reglarea nervoasă și umorală a secreției endocrine arată cum este controlată secreția, iar Disfuncțiile endocrine explică de ce excesul și deficitul produc efecte diferite.

Exemplu pe pași: glandă endocrină sau glandă exocrină?

1. Glanda salivară produce salivă. Saliva ajunge în gură printr-un canal; glanda este exocrină.
2. Pancreasul produce suc pancreatic cu enzime. Sucul ajunge în duoden printr-un canal; această parte a pancreasului este exocrină.
3. Insulele Langerhans, din același pancreas, produc insulină. Hormonul ajunge direct în sânge, fără canal; această parte a pancreasului este endocrină. Pancreasul este glandă mixtă.
4. Tiroida produce hormoni tiroidieni care trec în sânge: glandă endocrină.
5. Glandele sudoripare elimină transpirația la suprafața pielii: glande exocrine.

Reține regula: dacă produsul trece în sânge și acționează la distanță, glanda este endocrină.

Hormonii se găsesc în sânge în cantități foarte mici, dar produc efecte mari. Exemple: hormonul de creștere (hipofiza) influențează creșterea oaselor, insulina (pancreasul) scade glicemia, adrenalina (suprarenalele) accelerează inima, estrogenii și testosteronul (gonadele) determină caracterele sexuale.

Compară secreția endocrină în sânge cu secreția exocrină prin ducte. Celulele țintă exprimă receptori specifici; prezența hormonului în sânge nu garantează același răspuns în toate țesuturile. Controlul prin feedback negativ stabilizează frecvent concentrațiile, iar axele hipotalamo–hipofizare coordonează mai multe glande periferice. Tabelul glandă–hormon–efect este util numai dacă păstrează aceste relații cauzale.

Insulina produsă de celulele beta pancreatice scade glicemia după masă, iar glucagonul are efect opus între mese. O secreție endocrină se deosebește de sucul pancreatic exocrin, care ajunge în duoden printr-un canal.

Glandele endocrine nu au canale excretoare (hormonii trec direct în sânge), au vascularizație foarte bogată și produc hormoni în concentrații de ordinul 10⁻¹² – 10⁻⁹ mol/L. Hormonii au specificitate de țintă (acționează prin receptori), efect prelungit față de impulsul nervos și sunt inactivați în ficat și rinichi. Glandele mixte sunt pancreasul (endocrin și exocrin) și gonadele (hormoni sexuali și gameți). Tabelul principal glandă – localizare – hormon – efect este:

Exemplu rezolvat 1: clasificarea secrețiilor. Se stabilește tipul fiecărei secreții.

1. Insulina: endocrină (în sânge).
2. Bila: exocrină (ajunge în duoden prin canalul coledoc).
3. Adrenalina: endocrină (secretată de medulosuprarenală în sânge).
4. Sucul gastric: exocrin (în stomac).
5. Testosteronul: endocrin (secretat de testicul), în timp ce spermatozoizii sunt eliminați prin căi genitale: testiculul este o glandă mixtă.

Exemplu rezolvat 2: controlul prin feedback negativ al unei axe. Pașii pentru hormonii tiroidieni sunt:

1. Hormonii tiroidieni scad (de exemplu din lipsă de iod).
2. Hipotalamusul secretă mai mult TRH, iar adenohipofiza secretă mai mult TSH.
3. TSH stimulează tiroida să crească secreția și să se mărească (gușă).
4. Dacă iodul lipsește în continuare, hormonii nu cresc, iar stimularea persistă, deci glanda se mărește tot mai mult.

Majoritatea hormonilor sunt de trei tipuri chimice: peptidici sau proteici (insulina, hormonul de creștere), steroizi (cortizolul, estrogenii, testosteronul) și derivați de aminoacizi (adrenalina, tiroxina). Primii acționează prin receptori de pe membrană, cei steroizi și tiroidieni prin receptori din interiorul celulei.

Pe scheme, identifică glanda, hormonul, organul țintă și efectul; separă hipofiza anterioară de cea posterioară și cortexul suprarenal de medulosuprarenală. Exersează feedbackul negativ pe axele studiate. Când compari două boli endocrine, precizează dacă este vorba de hiposecreție, hipersecreție sau răspuns modificat al celulei țintă.

Reține: glandele endocrine nu au canale; hormonii circulă în sânge și acționează prin receptori; glandele mixte sunt pancreasul și gonadele; hipofiza controlează tiroida, corticosuprarenala și gonadele, dar nu paratiroidele, nici medulosuprarenala.

Pentru întrebările de clasificare, folosește trei criterii: tipul chimic al hormonului, locul receptorului și viteza efectului. Hormonii peptidici sunt hidrosolubili și acționează rapid prin receptori de membrană; cei steroizi sunt liposolubili și acționează mai lent, modificând expresia genelor. Dacă enunțul spune că un hormon steroid acționează prin receptor de membrană ca singură cale, afirmația este falsă.

Un al doilea exemplu, explicat: enunțul „Pancreasul eliberează insulina în duoden prin canalul pancreatic” este fals. Canalul pancreatic duce în duoden numai sucul pancreatic, produs de partea exocrină. Insulina este produsă de insulele Langerhans, partea endocrină, și trece direct în sânge, deoarece pancreasul este glandă mixtă.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre glandele endocrine sunt corecte afirmațiile:

1. Insulele Langerhans secretă enzime digestive care ajung în duoden prin canalul pancreatic.
2. Gonadele sunt glande mixte.
3. Hipofiza controlează secreția paratiroidelor prin hormoni tropi.
4. Hormonii steroizi, fiind liposolubili, acționează în principal prin receptori din interiorul celulei țintă.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: c. Afirmația 1 este falsă: insulele Langerhans secretă hormoni (insulină, glucagon) direct în sânge, iar enzimele digestive sunt produse de partea exocrină a pancreasului. Afirmația 2 este adevărată: gonadele produc gameți și hormoni sexuali. Afirmația 3 este falsă: paratiroidele sunt controlate prin calcemie, nu prin hormoni tropi hipofizari. Afirmația 4 este adevărată: hormonii steroizi traversează membrana și se leagă de receptori intracelulari.

Greșeli frecvente

• Greșit: Glanda endocrină varsă hormonii printr-un canal la exterior.
  Corect: Glanda endocrină eliberează hormonii în mediul intern.
• Greșit: Orice hormon acționează identic asupra tuturor celulelor.
  Corect: Răspund celulele care au receptorii potriviți și mecanismele necesare.
• Greșit: Hipofiza controlează toate glandele endocrine.
  Corect: Hipofiza controlează tiroida, corticosuprarenala și gonadele; paratiroidele, pancreasul endocrin și medulosuprarenala au alte căi de control.

Înainte și după