Tiroida

Tiroida este o glandă aflată în partea anterioară a gâtului. Ea produce hormoni care ajută corpul să folosească energia din hrană și contribuie la creștere și dezvoltare. Pentru a-i produce, tiroida are nevoie de iod, primit din alimentație. O altă glandă, hipofiza, trimite prin sânge un hormon care stimulează tiroida. Când în sânge se află destui hormoni tiroidieni, semnalul de stimulare se reduce. Astfel, cele două glande își coordonează activitatea.

O activitate prea redusă a tiroidei poate încetini unele procese ale corpului, iar o activitate prea mare le poate accelera. Totuși, oboseala sau schimbarea greutății nu dovedesc singure o boală a tiroidei; un medic compară simptomele cu analizele. Tiroida produce și calcitonină, un hormon implicat în reglarea calciului. Nu confunda tiroida cu paratiroidele, glande mici aflate în apropierea ei, dar cu alt rol principal.

Într-o schemă, marchează locul tiroidei, legătura cu hipofiza și trei idei: iodul este necesar, hormonii ajung prin sânge, iar celulele răspund doar dacă au receptori potriviți. Reglarea nervoasă și umorală a secreției endocrine explică mecanismul de control, iar Paratiroidele prezintă glandele vecine.

Exemplu pe pași: drumul iodului până în hormonul tiroidian.

1. Iodul se găsește în sarea iodată, în pește și în lapte. Un adult are nevoie de aproximativ 150 µg de iod pe zi.
2. Din intestin, iodul trece în sânge.
3. Tiroida captează iodul din sânge și îl folosește pentru a forma hormonii tiroidieni, tiroxina (T₄) și triiodotironina (T₃).
4. Hormonii ajung prin sânge la aproape toate celulele și accelerează metabolismul: celulele consumă mai mult oxigen și produc mai multă căldură.
5. Dacă iodul lipsește, tiroida nu poate face destui hormoni; hipofiza trimite mult TSH, iar tiroida se mărește: apare gușa. Prevenirea se face cu sare iodată.

Tiroida se află în partea din față a gâtului, în fața traheei, și are formă de fluture, cu doi lobi uniți printr-un istm. La copil, hormonii tiroidieni sunt necesari pentru creșterea oaselor și pentru dezvoltarea creierului.

Tiroida adultului cântărește 15–25 g. Este alcătuită din foliculi căptușiți cu celule foliculare; în cavitatea foliculului se află coloidul, care conține tiroglobulina, proteina pe care se sintetizează hormonii. T₄ conține patru atomi de iod (tetraiodotironină), iar T₃ trei atomi. Glanda secretă aproximativ 80% T₄ și 20% T₃, dar T₄ este transformat în țesuturi în T₃, forma activă. Celulele parafoliculare (C) secretă calcitonină, care scade calcemia. TSH stimulează captarea iodului, sinteza și eliberarea hormonilor, iar axa TRH–TSH–hormoni tiroidieni funcționează prin feedback negativ.

Efectele hormonilor tiroidieni: cresc rata metabolică bazală și producerea de căldură, accelerează frecvența cardiacă, stimulează creșterea oaselor și dezvoltarea sistemului nervos central, cresc consumul de glucoză și mobilizează lipidele. Hormonii circulă legați de proteine plasmatice, iar numai fracțiunea liberă este activă; T₄ are timp de înjumătățire de aproximativ 7 zile, T₃ de aproximativ o zi.

Disfuncțiile tiroidiene numite în programă au fiecare o cauză, manifestări și măsuri de prevenire:

• Gușa endemică: mărirea tiroidei din cauza deficitului de iod din apa și alimentele unei regiuni. Hormonii se sintetizează în cantitate mică, TSH crește și stimulează glanda, care se mărește. Se previne prin sare iodată.
• Mixedemul: hipotiroidism la adult, produs de tiroidită autoimună, deficit de iod sau îndepărtarea chirurgicală a tiroidei. Manifestări: metabolism bazal scăzut, intoleranță la frig, creștere în greutate, bradicardie, piele uscată și îngroșată, edem al feței, apatie, somnolență, constipație. Se tratează cu hormon tiroidian administrat zilnic.
• Nanismul tiroidian (cretinismul): hipotiroidism din perioada fetală sau din copilărie, produs de absența ori dezvoltarea slabă a tiroidei sau de deficitul de iod al mamei. Manifestări: creștere oprită, membre scurte față de trunchi, abdomen mare, piele uscată, întârziere mintală. Se previne prin sare iodată și prin testarea nou-născuților.
• Boala Basedow–Graves: hipertiroidism autoimun, în care anticorpi stimulează receptorul TSH al celulelor foliculare. Manifestări: metabolism bazal crescut, scădere în greutate cu apetit crescut, tahicardie, transpirații, intoleranță la căldură, tremor, nervozitate, gușă și exoftalmie (globi oculari proeminenți). Nu are prevenție specifică și se tratează medical sau chirurgical.

Exemplu rezolvat 1: cât din masa tiroxinei este iod? Masa moleculară a T₄ este aproximativ 777 u, iar a iodului 126,9 u.

1. Masa iodului în moleculă: $4\cdot 126,9=507,6$ u.
2. Procentul: $\frac{507,6}{777}\cdot 100\approx 65\%$.
3. Peste jumătate din masa hormonului este iod; deficitul de iod din alimentație limitează direct sinteza.

Exemplu rezolvat 2: diagnosticul unui caz de hipotiroidism. O femeie de 48 de ani are de câteva luni oboseală, frilozitate, creștere în greutate de 6 kg fără schimbarea alimentației, puls de 54 pe minut și piele uscată.

1. Semnele arată metabolism scăzut: frilozitatea (producere mică de căldură), pulsul rar și creșterea în greutate.
2. Un adult cu hipotiroidism are mixedem; la copil același deficit produce nanism tiroidian.
3. Cauza probabilă la adult este tiroidita autoimună; analizele arată TSH crescut, pentru că hipofiza încearcă să stimuleze o tiroidă insuficientă.
4. Tratamentul înlocuiește hormonul lipsă, iar semnele dispar treptat.

Identifică foliculul tiroidian, coloidul, celulele foliculare și parafoliculare. Distinge TSH, hormon hipofizar, de T₃/T₄ și de calcitonină. Leagă hormonii tiroidieni de metabolism, creștere și dezvoltare, și urmărește axa hipotalamo–hipofizo–tiroidiană. Nu atribui calcitoninei rolul dominant al PTH în homeostazia calciului.

Reține: T₃ și T₄ — metabolism bazal, termogeneză, creștere, dezvoltarea SNC; calcitonina — scade calcemia; TSH — hormon hipofizar. Calcitonina nu face parte din bucla TSH – T₄. Gușa nu înseamnă obligatoriu hipertiroidism: în gușa endemică hormonii sunt scăzuți și TSH-ul este crescut, iar în boala Basedow–Graves hormonii sunt crescuți și TSH-ul este scăzut. Nu confunda tiroida, situată în gât, cu paratiroidele, patru glande mici de pe fața posterioară a ei.

Exemplu 2: un caz de hipertiroidism. O femeie de 30 de ani a slăbit 8 kg în două luni, deși mănâncă mai mult; are puls de 110 pe minut, tremor, transpirații, globi oculari proeminenți și gât mărit.

1. Metabolismul accelerat arată hipertiroidism, iar asocierea cu exoftalmia și cu gușa indică boala Basedow–Graves.
2. Anticorpii stimulează receptorul TSH al celulelor foliculare, deci tiroida secretă T₃ și T₄ în exces, indiferent de comanda hipofizei.
3. Hormonii în exces frânează hipofiza prin feedback negativ, deci TSH-ul scade, deși glanda este mărită.
4. Concluzie: gușa din acest caz are hormoni crescuți, spre deosebire de gușa endemică, în care hormonii sunt scăzuți.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre tiroidă sunt corecte afirmațiile:

1. Hormonii tiroidieni conțin iod.
2. TSH este secretat de adenohipofiză.
3. Calcitonina este secretată de celulele parafoliculare.
4. Tiroxina crește rata metabolică bazală și producerea de căldură.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: e. Toate afirmațiile sunt corecte: tiroxina și triiodotironina conțin iod, TSH provine din adenohipofiză, calcitonina este secretată de celulele parafoliculare, iar tiroxina crește rata metabolică bazală și termogeneza.

Greșeli frecvente

• Greșit: Tiroida secretă TSH.
  Corect: TSH provine din adenohipofiză și stimulează secreția hormonilor tiroidieni.
• Greșit: Paratiroidele sunt lobi ai tiroidei.
  Corect: Paratiroidele sunt glande distincte, aflate lângă tiroidă.
• Greșit: Gușa apare întotdeauna prin hipersecreție de hormoni tiroidieni.
  Corect: Gușa înseamnă mărirea tiroidei și poate apărea cu hormoni scăzuți (deficit de iod), normali sau crescuți.

Înainte și după