Suprarenalele

Suprarenalele sunt două glande situate deasupra rinichilor. Fiecare are o parte externă, cortexul, și una internă, medulosuprarenala. Cortexul produce hormoni steroizi, printre care cortizolul, implicat în adaptarea metabolică la stres, și aldosteronul, care influențează păstrarea sodiului și echilibrul apei. Medulosuprarenala produce adrenalină și noradrenalină, care pregătesc organismul pentru răspunsuri rapide la o situație solicitantă. Aceleași glande conțin, așadar, țesuturi cu hormoni și mecanisme de control diferite: hipofiza controlează cortexul prin ACTH, dar nu și medulosuprarenala, care răspunde la impulsurile nervilor simpatici.

Când alergi ca să prinzi autobuzul, ritmul inimii și disponibilitatea energiei se schimbă. Sistemul nervos și hormonii participă la această adaptare; nu este corect să pui fiecare schimbare pe seama unui singur hormon. De asemenea, „stres” în biologie nu înseamnă doar emoție: și o boală, frigul sau efortul pot solicita organismul. Pe un desen, localizează suprarenalele fără să le confunzi cu rinichii; vecinătatea nu înseamnă că au aceeași funcție. Lecția Axa hipotalamo–hipofizo–suprarenaliană arată controlul secreției de cortizol, iar Reglarea nervoasă și umorală a secreției endocrine explică relația dintre semnalele nervoase și cele endocrine.

Exemplu pe pași: ce simți când ai emoții înaintea unei probe.

1. Creierul percepe o situație stresantă și trimite semnale prin nervii simpatici spre medulosuprarenală.
2. Medulosuprarenala eliberează în sânge adrenalină.
3. Adrenalina face inima să bată mai repede, respirația mai profundă, pupilele mai mari, iar ficatul eliberează glucoză. De aceea simți inima în piept, palme umede și o stare de alertă.
4. Dacă stresul continuă, hipofiza trimite ACTH, iar corticosuprarenala secretă cortizol, care menține nivelul de glucoză în sânge și ajută corpul să facă față efortului îndelungat.
5. Când situația trece, nivelurile revin la normal.

Aldosteronul, produs tot de cortex, păstrează sodiul în organism: dacă tensiunea scade sau pierzi multă sare și apă (transpirație, diaree), aldosteronul ajută rinichiul să rețină sodiul, iar odată cu el și apa.

Fiecare suprarenală cântărește 4–5 g, iar cortexul reprezintă 80–90% din glandă. Corticosuprarenala are trei zone, de la exterior spre interior: glomerulară, care secretă mineralocorticoizi (mai ales aldosteron); fasciculată, care secretă glucocorticoizi (mai ales cortizol); și reticulată, care produce androgeni (DHEA) în cantități mici. Medulosuprarenala secretă adrenalină și noradrenalină.

Hormonii mineralocorticoizi (aldosteronul) cresc reabsorbția de sodiu și excreția de potasiu în tubul renal distal, influențând volumul lichidului extracelular. Secreția lui este controlată în principal de sistemul renină–angiotensină–aldosteron și de concentrația potasiului. Glucocorticoizii (cortizolul) cresc gluconeogeneza, mobilizează lipidele și proteinele și au efect antiinflamator și imunosupresor, reducând numărul de limfocite și de eozinofile din sânge. Secreția lor este controlată de axa CRH–ACTH–cortizol: hipotalamusul eliberează CRH, adenohipofiza eliberează ACTH, iar ACTH stimulează zona fasciculată. Cortizolul inhibă la rândul lui secreția de CRH și de ACTH, deci axa se reglează prin feedback negativ. ACTH acționează numai asupra corticosuprarenalei.

În medulară, celulele cromafine secretă aproximativ 80% adrenalină și 20% noradrenalină. Medulosuprarenala se comportă ca un ganglion simpatic modificat: celulele ei sunt stimulate de acetilcolina eliberată de fibrele simpatice preganglionare. Efectele adrenalinei sunt tahicardia, creșterea debitului cardiac, dilatarea bronhiilor, dilatarea vaselor din mușchi și îngustarea celor din piele, glicogenoliza în ficat și mușchi și lipoliza. Noradrenalina are efect vasoconstrictor mai puternic și crește mai ales tensiunea arterială, în timp ce adrenalina acționează mai intens asupra inimii și a metabolismului. Adrenalina are un timp de înjumătățire de aproximativ 2 minute, de aceea efectele ei dispar repede după încetarea stresului. Cortizolul și adrenalina au structuri chimice diferite: cortizolul este un steroid, adrenalina un derivat de aminoacid.

Exemplu rezolvat 1: lanțul renină–angiotensină–aldosteron.

1. Tensiunea arterială scade (de exemplu după o hemoragie sau deshidratare).
2. Rinichiul secretă renină, care transformă angiotensinogenul din sânge în angiotensină I.
3. Enzima de conversie (ACE), din plămân, transformă angiotensina I în angiotensină II, care îngustează vasele și stimulează cortexul suprarenal.
4. Aldosteronul crește reabsorbția sodiului și a apei în rinichi, deci volumul sanguin crește.
5. Tensiunea revine spre normal, iar secreția de renină scade: feedback negativ.

Exemplu rezolvat 2: comparația răspunsurilor.

1. Adrenalina: viteza efectului în secunde; durata scurtă; controlul nervos simpatic; originea în medulară; mecanism prin receptori membranari.
2. Cortizolul: efectul în ore; durata lungă; controlul prin ACTH; originea în cortex; mecanism prin receptori intracelulari.
3. Aldosteronul: efectul în ore; controlul prin angiotensina II și potasiu, nu prin ACTH.

Cortizolul are ritm zilnic: nivelul este maxim dimineața devreme și minim la miezul nopții, iar în stres prelungit rămâne crescut.

Distinge cortexul de medulosuprarenală și asociază corect: aldosteron–echilibrul sodiului, cortizol–răspuns metabolic la stres, adrenalină/noradrenalină–răspuns simpatic. Identifică ACTH drept stimul pentru cortex, nu pentru medulosuprarenală. Într-o problemă despre apă și electroliți, nu atribui aldosteronului aceeași acțiune ca ADH.

Reține: cortexul — trei zone (glomerulară, fasciculată, reticulată: „GFR”, de la exterior spre interior); mineralocorticoizi — sodiu și potasiu; glucocorticoizi — metabolism și imunitate; medulosuprarenala — catecolamine, controlată de sistemul nervos simpatic. Boala Addison: insuficiență corticosuprarenală; sindromul Cushing: exces de cortizol; sindromul Conn: exces de aldosteron.

Pentru întrebările cu boli, folosește sensul modificării hormonilor. În boala Addison scad cortizolul și aldosteronul, deci apar hipotensiune, hipoglicemie, scădere în greutate și pigmentarea pielii, pentru că ACTH crește mult. În sindromul Cushing cortizolul este crescut, deci apar obezitate a trunchiului, față rotundă, hipertensiune și glicemie crescută. Feocromocitomul este o tumoră a medulosuprarenalei care secretă catecolamine și produce crize de hipertensiune, palpitații și transpirații.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre suprarenale sunt corecte afirmațiile:

1. Aldosteronul crește reabsorbția sodiului în tubul renal distal.
2. Cortizolul crește glicemia prin gluconeogeneză.
3. Medulosuprarenala secretă catecolamine.
4. ACTH stimulează medulosuprarenala.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: a. Afirmația 4 este falsă: ACTH stimulează corticosuprarenala, iar medulosuprarenala este stimulată de fibrele simpatice preganglionare.

Greșeli frecvente

• Greșit: Suprarenalele fac parte din rinichi.
  Corect: Sunt glande distincte, situate deasupra rinichilor.
• Greșit: Cortexul și medulosuprarenala produc aceiași hormoni.
  Corect: Cortexul produce, între altele, hormoni steroizi; medulosuprarenala produce catecolamine.
• Greșit: Adrenalina este produsă de corticosuprarenală.
  Corect: Adrenalina și noradrenalina sunt produse de medulosuprarenală; cortexul produce hormoni steroizi.

Înainte și după