Subiectul

Subiectul arată despre cine sau despre ce se spune ceva într-o propoziție. Îl găsești întrebând „Cine?” sau „Ce?” înaintea cuvântului care spune acțiunea. Uneori este scris: „Copilul citește.” Alteori nu este scris, dar îl înțelegem din forma verbului ori din ce s-a spus înainte: „Citesc.” Nu spune că vezi pe pagină un cuvânt care nu este acolo.

În „Maria desenează”, răspunsul la „Cine desenează?” este „Maria”, cuvânt scris în propoziție: subiect exprimat. În „Desenez”, forma verbului arată persoana întâi, deci subiectul este „eu”, dar cuvântul nu apare: subiect neexprimat. În „Radu a plecat. Revine mâine”, întrebarea „Cine revine?” trimite la „Radu” din propoziția anterioară. În „Ana și Radu citesc”, două nume răspund împreună la întrebare.

Nu alege drept subiect orice nume întâlnit: în „O vede pe Maria”, întrebarea „Cine vede?” nu primește răspunsul „Maria”, fiindcă ea este cea care este văzută.

Subiectul poate fi simplu (un singur cuvânt: „Mara citește”) sau multiplu (mai multe cuvinte legate: „Mara și Radu citesc”). El poate fi exprimat prin substantiv („Elevul citește”), pronume („El citește”) sau numeral („Doi citesc”). Când verbul arată persoana singur, subiectul poate lipsi: „Citim” (noi).

Unele propoziții nu au subiect, pentru că verbul exprimă un fenomen al naturii sau o stare generală: „Plouă”, „Ninge”, „Se înserează”. Ele au doar predicat. Subiectul nu este întotdeauna cel care face acțiunea: în „Mara este lăudată de profesor”, subiectul este „Mara”, iar „de profesor” arată cine face acțiunea.

Subiectul poate sta și după verb: în „A venit Mara”, cine a venit? „Mara”. Ordinea cuvintelor nu schimbă întrebarea: o pui tot înaintea verbului și afli subiectul.

Cum găsești subiectul

1. Găsește predicatul: verbul la un mod personal („repară”, „au plantat”), cu numele predicativ, dacă verbul este copulativ.
2. Întreabă „cine?” sau „ce?” și adaugă predicatul: „Cine repară bicicleta?” – bunicul.
3. Verifică acordul. Subiectul stă în nominativ, iar verbul se acordă cu el în persoană și număr: „Bunicul repară.”, „Bunicii repară.”
4. Dacă nu găsești niciun cuvânt, uită-te la terminația verbului (subiect inclus) sau la propoziția anterioară (subiect subînțeles).

Subiectul nu stă întotdeauna la începutul propoziției. În „Au înflorit cireșii.” și „Mi-au plăcut florile.”, el vine după verb. Îl găsești la fel: ce a înflorit? cireșii.

Subiectul exprimat: simplu și multiplu

Subiectul simplu este un singur cuvânt-centru, chiar dacă are determinanți: în „Vecina noastră de la etajul trei cântă la pian.”, subiectul este „vecina”; „noastră” și „de la etajul” sunt atribute ale lui.

Subiectul multiplu are două sau mai multe părți de același fel, care fac împreună aceeași acțiune:

• legate prin „și”: „Câinele și pisica dorm la soare.”;
• legate prin „nici… nici”: „Nici frigul, nici ploaia nu i-au oprit.”;
• legate prin virgulă: „Merele, perele, prunele s-au copt.”

Subiectul neexprimat: inclus și subînțeles

Programa de clasa a VI-a numește două feluri:

• Subiectul inclus se înțelege din forma verbului, la persoanele I și a II-a: „Învăț.” (eu), „Ai câștigat!” (tu), „Ajungem.” (noi). La imperativ, subiectul este tot inclus: „Vino!” (tu).
• Subiectul subînțeles apare la persoana a III-a. Forma verbului nu îți spune cine face acțiunea, așa că îl afli din text: „Andrei a intrat în clasă. A salutat și s-a așezat.” Subiectul lui „a salutat” este „Andrei”.

Programa de admitere de la Drept UB mai cere subiectul nedeterminat, cel care nu poate fi precizat: „Au sunat la interfon.” (cineva neprecizat).

Prin ce se exprimă subiectul

• substantiv în nominativ: „Vântul a rupt o creangă.”;
• pronume: personal („Ea cântă.”), nehotărât („Cineva a lăsat ușa deschisă.”), negativ („Nimeni n-a răspuns.”), demonstrativ („Acesta e al meu.”);
• numeral: „Din cei cinci invitați, doi au întârziat.”;
• verb la infinitiv: „A înota îți întărește spatele.”

Unele manuale analizează ca subiect și supinul din construcții ca „E ușor de învățat.” Gramaticile nu tratează toate la fel această construcție, de aceea ea nu apare în exemplele de mai jos. Când subiectul este o propoziție întreagă („Cine se grăbește greșește.”), avem o subordonată subiectivă, explicată în capitolul Propoziția și fraza.

Acordul predicatului cu subiectul

• Persoana și numărul predicatului sunt ale subiectului: „Copilul doarme.” / „Copiii dorm.”
• Subiectul multiplu cere de regulă pluralul: „Mama și tata au plecat.”
• Persoane diferite: persoana I are întâietate, apoi a II-a: „Eu și sora mea mergem la bunici.” (noi), „Tu și Andrei veniți?” (voi).
• Subiectul așezat după verb se acordă la fel: „Îi lipsesc doi nasturi.”, nu „Îi lipsește doi nasturi.”
• „Majoritatea”, urmată de un substantiv la plural, admite ambele acorduri, după DOOM3: „Majoritatea colegilor a ales / au ales excursia la munte.”

Pronumele personale care pot fi subiect sunt în lecția Pronumele personal, iar cazul nominativ în Cazurile substantivului.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Pe Ioana o așteaptă bunica la poartă.”

Predicatul este „o așteaptă”. Cine o așteaptă? Bunica: subiect exprimat simplu, substantiv în nominativ. „Pe Ioana” răspunde la „pe cine?”, deci este complement direct, chiar dacă stă primul în propoziție.

Exemplul 2: „Mihai, ai terminat proiectul?”

Predicatul este „ai terminat”, la persoana a II-a singular. „Mihai” este în vocativ: îl strigăm, nu spunem despre el că face acțiunea. Subiectul este inclus: tu.

Exemplul 3: „Mă doare capul de dimineață.”

Ce mă doare? Capul: subiect exprimat simplu. „Mă” este complement direct. Verbul stă la persoana a III-a singular pentru că se acordă cu „capul”, nu cu „mă”.

Exemplul 4: „Ninge peste tot orașul.”

„Ninge” arată un fenomen al naturii și nu are subiect. Propoziția este corectă și completă așa.

Înainte și după

• Înainte: predicatul și ideea de funcție sintactică, în capitolul Funcțiile sintactice.
• După: atributul, care îl determină adesea pe subiect, și propoziția subiectivă, în Propoziția și fraza.

Subiectul este în nominativ și se acordă cu predicatul în persoană și număr. Se exprimă prin:

• substantiv („Muzica clasică”), pronume („el”, „cineva”, „cine?”), numeral („Doi au întârziat”);
• infinitiv sau grup infinitival („A minți este urât”);
• o propoziție subiectivă.

Subiectul poate fi exprimat sau neexprimat. Neexprimat înseamnă inclus în desinența verbului („Citim zilnic” – noi) sau subînțeles din context („Ana a venit. Citește acum” – Ana). Propozițiile cu verbe impersonale nu au subiect: „Plouă”, „Ninge”, „Plouă de dimineață” (aici „de dimineață” este circumstanțial de timp, nu subiect). La fel, în construcția impersonală „Se discută despre proiect”, „se” nu este subiect, iar „proiect” este introdus prin prepoziția „despre”, deci nu poate fi subiect.

Subiectul nedeterminat este un subiect neexprimat sau exprimat printr-un pronume nehotărât, a cărui identitate nu este precizată de vorbitor și nici nu importă. Se întâlnește de obicei la persoana a III-a plural: „Mi-au spus că examenul s-a amânat” (cine a spus nu se știe), „Bat la ușă” sau cu un pronume nehotărât: „Cineva a bătut la ușă”. Nu îl confunda cu construcția impersonală, unde nu există nicio persoană care să facă acțiunea: „Se spune că examenul s-a amânat” nu are subiect nedeterminat, ci o construcție impersonală.

Capcane:

• la verbele ca „a plăcea”, persoana care simte este în dativ, deci complement indirect, iar lucrul care place este subiect: „Îmi place muzica clasică” (muzica = subiect); verbul se acordă cu subiectul („Îmi plac cărțile”, „Mi-au plăcut filmele”);
• subiectul poate sta după predicat (subiect postpus): în „Pe raftul de sus stăteau trei cărți vechi”, „cărți” este subiect, fiindcă verbul „stăteau” este la plural;
• un nume precedat de „pe” nu este subiect: „Pe Maria o admir”.

Test: pune întrebarea „cine?” / „ce?” înaintea predicatului și verifică acordul în număr.

Exemplu lucrat: Care propoziție nu are subiect? a) Ana citește. b) Citim lecția. c) Ninge. d) Radu și Ana cântă. În a subiectul este „Ana”; în b este „noi”, neexprimat; în d este „Radu și Ana”, subiect multiplu. În c, verbul „ninge” exprimă un fenomen al naturii și nu are subiect. Răspuns: c.

Exemplu lucrat: Stabilim subiectul în „Mi-au plăcut filmele de aventuri”. Predicatul „au plăcut” este la plural, deci subiectul este plural. Întrebarea „ce a plăcut?” primește răspunsul „filmele de aventuri”. „Mi-” este dativ, complement indirect. Concluzie: subiectul este „filmele”, exprimat, iar acordul cu predicatul confirmă analiza.

Exemplu lucrat: Stabilim felul subiectului în „Mi-au spus că ai câștigat”. Predicatul „au spus” este la persoana a III-a plural, dar nu există în context un grup precizat care să fi vorbit. Subiectul nu e exprimat și identitatea lui nu contează. Concluzie: subiect nedeterminat. În „Se spune că ai câștigat” nu căutăm subiect: construcția este impersonală.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere, la funcțiile sintactice, „subiectul (exprimat, neexprimat; nedeterminat), construcții impersonale; propoziția subiectivă”, în cei 35 de itemi de gramatică (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Sintaxa nu intră în tematica de admitere.
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. La proba din 2026, Subiectul I.B a avut un item de construire a unor propoziții după cerințe gramaticale și unul de recunoaștere a propozițiilor subordonate și a felului lor (subiectele EN 2026). Ambele încep cu găsirea predicatului și a subiectului.

Fișe de lucru: subiect

Două fișe despre subiect, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Subiectul — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Subiectul — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: „Citesc” are subiect exprimat „eu” deși cuvântul nu apare.
  Corect: Subiectul este neexprimat, inclus în forma verbului.
• Greșit: „Pe Radu” este subiect în „L-a văzut pe Radu” pentru că este primul nume citit.
  Corect: „Pe Radu” este complement direct în acest enunț.
• Greșit: În „Plouă”, subiectul este „ploaia”.
  Corect: Verbul „plouă” este impersonal; propoziția nu are subiect.
• Greșit: „Ioana” este subiect în „Pe Ioana o așteaptă bunica”, pentru că este primul substantiv.
  Corect: „Ioana” este complement direct, iar subiectul este „bunica”.
• Greșit: „Mihai” este subiect în „Mihai, ai terminat proiectul?”.
  Corect: „Mihai” este în vocativ și nu are funcție sintactică; subiectul este inclus: „tu”.
• Greșit: „Îi lipsește doi nasturi.”
  Corect: „Îi lipsesc doi nasturi.”; verbul se acordă cu subiectul așezat după el.
• Greșit: „Profesoara noastră, a intrat.”
  Corect: „Profesoara noastră a intrat.”; între subiect și predicat nu se pune virgulă.
• Greșit: În „Mă doare capul”, subiectul este „mă”.
  Corect: Subiectul este „capul”; „mă” este complement direct.

Înainte și după

Întrebări frecvente