Predicatul nominal

Predicatul nominal cuprinde un verb copulativ și un nume predicativ. Împreună spun ce este sau cum este subiectul. Caută însușirea ori identitatea atribuită subiectului.

În „Mara este curioasă”, „este curioasă” este predicat nominal. „Curioasă” spune cum este Mara.

Schimbă „Mara este curioasă” în „Mara devine curioasă”. Arată verbul de legătură și cuvântul care numește însușirea. Compară cu „Mara citește”.

Verbul „este” leagă subiectul de numele predicativ „curioasă”. Dacă subiectul devine „Copiii”, spunem „Copiii sunt curioși”: numele predicativ se acordă. Verbele copulative sunt „a fi”, „a deveni”, „a ajunge”, „a ieși”, „a rămâne”, „a se face” și „a părea” când leagă subiectul de un nume predicativ. În „Ion a ajuns medic”, „medic” numește profesia lui Ion; în „Ea a rămas calmă”, „calmă” exprimă starea păstrată. Același verb poate avea alt sens: în „Ea a rămas acasă”, „a rămas” înseamnă „a stat” și este predicat verbal.

Numele predicativ poate fi adjectiv („este harnică”), substantiv („a devenit medic”), pronume („cartea este a mea”), numeral („a ieșit primul”), adverb („este bine”) sau verb la infinitiv ori supin („dorința este a învăța”, „problema este de rezolvat”). În „Mara este în parc”, „este” înseamnă „se află” și formează singur predicat verbal.

Numele predicativ răspunde la întrebări precum „cine este?”, „ce este?”, „cum este?”, „cât este?”. El stă, de obicei, după verbul copulativ, dar poate sta și înaintea lui: „Harnic este Radu”. Verbul copulativ poate lipsi din vorbirea expresivă: „Ea, o doctoriță excelentă!” Aici verbul „este” este subînțeles.

Exemplu lucrat: Stabilim predicatul din „Fratele meu a devenit inginer”.

1. Căutăm verbul: „a devenit”.
2. Întrebăm: „Ce a devenit fratele meu?” Răspunsul este „inginer”.
3. „Inginer” numește profesia subiectului și completează verbul de legătură.

Concluzie: „a devenit inginer” este predicat nominal; „a devenit” este verb copulativ, iar „inginer” este nume predicativ.

Programa de clasa a VI-a cere predicatul nominal cu verbul copulativ „a fi” și numele predicativ. Celelalte verbe copulative sunt în programa de clasa a VII-a și în lecția Verbele copulative.

Atenție la diferența dintre numele predicativ și complementul. Numele predicativ completează un verb copulativ și arată ce este subiectul: „Mara este medic”. Complementul completează un verb cu sens deplin: „Mara vede un medic”. În primul enunț, „medic” se referă la Mara; în al doilea, la o altă persoană.

Din ce este format

1. Verbul copulativ stă la un mod personal și se acordă cu subiectul în persoană și număr. Singur, nu spune destul: „Marea este…” cere o completare.
2. Numele predicativ completează verbul și arată o însușire sau un nume al subiectului. Poate fi un adjectiv („liniștită”), un substantiv („fluture”), un pronume („al meu”) sau un numeral („trei”). Felurile lui sunt explicate în secțiunea „Numele predicativ” de mai jos.

La analiză, cele două părți formează o singură funcție: predicatul nominal. Spui „predicat nominal: «este liniștită»”, apoi poți preciza „«este» = verb copulativ, «liniștită» = nume predicativ”.

Verbul copulativ poate sta la orice mod personal:

• indicativ: „Ziua a fost lungă.”;
• conjunctiv: „Să fii cuminte la bunici!”;
• condițional-optativ: „Aș fi bucuros să vii.”;
• imperativ: „Fii atent la semafor!”

Verb copulativ sau verb predicativ?

Același verb poate fi copulativ într-un enunț și predicativ în altul. Pentru „a fi”, testul este sensul:

Dacă după „a fi” vine un circumstanțial (unde? când?), verbul este predicativ. Dacă vine o însușire a subiectului (cum este? ce este?), verbul este copulativ.

„A fi” mai poate fi verb auxiliar: „Scrisoarea a fost adusă de poștaș.” Aici „a fost adusă” este o formă pasivă și formează un predicat verbal.

Numele predicativ simplu și multiplu

• simplu: „Bunicul a fost pădurar.”
• multiplu, adică mai multe nume predicative pe lângă același verb: „Vremea era rece și umedă.”

Acordul

• Verbul copulativ se acordă cu subiectul în persoană și număr: „Noi suntem pregătiți.”
• Numele predicativ exprimat prin adjectiv se acordă cu subiectul în gen și număr: „Merele sunt coapte.”, „Ușile au rămas deschise.”
• Când subiectul numește persoane de genuri diferite, adjectivul stă la masculin plural: „Ana și Mihai sunt obosiți.”
• Numele predicativ exprimat prin substantiv nu se acordă neapărat în gen: „Ana este medic.”

Când numele predicativ este o propoziție

Numele predicativ poate fi înlocuit de o propoziție întreagă: „Vestea bună este că mâine nu avem teme.” Această propoziție se numește subordonată predicativă și este explicată în capitolul Propoziția și fraza.

Numele predicativ

Numele predicativ este partea de propoziție care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul nominal. El arată ce este, cum este sau cine este subiectul: în „Pădurea era tăcută.”, „tăcută” este nume predicativ. Răspunde la întrebările „ce este?”, „cum este?”, „cine este?”, „al cui este?”, „din ce este?”, puse după verbul copulativ și raportate la subiect: „Cum este apa?” → „rece”. Programa de clasa a VI-a îl cere împreună cu predicatul nominal și cu acordul numelui predicativ.

Un verb copulativ poate avea mai multe nume predicative, legate prin virgulă sau prin conjuncții: „Bunica era blândă și răbdătoare.” Analiza: predicat nominal cu nume predicativ multiplu.

Acordul numelui predicativ:

• adjectivul se acordă cu subiectul în gen și număr: „Ploaia a fost scurtă.”, „Ușile sunt închise.”;
• la un subiect multiplu cu persoane de genuri diferite, adjectivul stă la masculin plural: „Ana și Matei au rămas tăcuți.”;
• substantivul nu se acordă neapărat în gen cu subiectul: „Sora mea este inginer.”;
• DOOM3 recomandă să eviți construcțiile cu „una”, „unul”: „Problema este ușoară.”, nu „Problema este una ușoară.”

Nu confunda numele predicativ cu alte funcții. Atributul determină direct substantivul („Florile parfumate sunt pe masă.”), pe când numele predicativ vine după verbul copulativ („Florile sunt parfumate.”). După „a fi” cu sensul „a se afla” nu există nume predicativ („Ana e la bibliotecă.” are circumstanțial de loc), iar „a asculta” nu este copulativ: în „Matei ascultă atent.”, „atent” este circumstanțial de mod. Când numele predicativ este o propoziție întreagă („Visul meu este să zbor.”), avem o subordonată predicativă, explicată în capitolul Propoziția și fraza; „a zbura” (infinitiv) este nume predicativ, „să zbor” (conjunctiv) formează o propoziție.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Bunicul meu a fost pădurar.”

• a fost pădurar: predicat nominal. „A fost” este verb copulativ, la indicativ, perfect compus; „pădurar” este nume predicativ, substantiv în nominativ.

Exemplul 2: „Lecția de azi pare ușoară.”

• pare ușoară: predicat nominal. „Pare” este verb copulativ; „ușoară” este nume predicativ, adjectiv acordat cu „lecția”.

Exemplul 3: „Petrecerea a fost în curte.”

• a fost: predicat verbal, pentru că „a fi” înseamnă aici „a avea loc”.
• în curte: circumstanțial de loc, nu nume predicativ.

Exemplul 4: „Colegii mei au devenit prieteni buni.”

• au devenit prieteni: predicat nominal; „prieteni” este nume predicativ.
• buni: atribut adjectival pe lângă „prieteni”, nu al doilea nume predicativ.

Exemplul 5: „Fii atent la semafor!”

• Fii atent: predicat nominal. „Fii” este verbul copulativ „a fi” la imperativ, iar „atent” este nume predicativ. Subiectul este neexprimat („tu”).

Predicatul nominal este format dintr-un verb copulativ (a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a rămâne, a se face, a părea) și un nume predicativ. Numele predicativ se acordă cu subiectul în gen, număr și caz, dacă are formă flexibilă: „Ea pare obosită”, „Copiii sunt curioși”.

Se poate exprima prin:

• adjectiv („obosită”) sau substantiv („medic”, „director”);
• pronume („Cartea este a mea”) sau grup cu articol genitival („a fratelui meu”);
• numeral („Câștigătorii au fost trei”);
• adverb („este bine”, „este târziu”);
• substantiv cu prepoziție („Inelul este de aur”);
• infinitiv sau supin („Dorința este a învăța”, „Problema este de rezolvat”).

Nu analiza numele predicativ ca atribut sau complement. În „Inelul este de aur”, „de aur” este nume predicativ, nu atribut; în „inelul de aur” este atribut.

Același verb poate fi copulativ sau cu sens deplin (predicat verbal). „Bunicul a rămas un om modest” are predicat nominal, cu numele predicativ „un om modest”. „Bunicul a rămas la noi peste noapte” și „Din tort a rămas o felie” au predicate verbale: „a rămas” înseamnă „a stat”, respectiv „a mai fost”.

Pași: caută verbul; verifică dacă după el urmează un cuvânt care spune ce este sau cum este subiectul; dacă da, predicatul este nominal. Dacă verbul înseamnă „se află”, „stă” sau „mai este”, predicatul este verbal.

Exemplu lucrat: Care enunț conține un predicat nominal? a) Mara citește o carte. b) Elevul este atent. c) Copiii aleargă în parc. d) Ana a ajuns la școală. În a și c, verbele au sens deplin. În d, „a ajuns” înseamnă „a sosit”, deci este predicat verbal. În b, „este” leagă subiectul „elevul” de însușirea „atent”: „este atent” este predicat nominal. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: Comparăm „Ana a ieșit prima la examen” cu „Ana a ieșit din clasă”. În primul enunț, întrebarea „cum a ieșit Ana?” are răspunsul „prima”; „a ieșit” nu înseamnă o deplasare, ci „a ajuns”, deci este copulativ, iar „prima”, numeral ordinal, este nume predicativ: „a ieșit prima” este predicat nominal. În al doilea enunț, „a ieșit” arată deplasarea, iar „din clasă” este circumstanțial de loc: predicatul este verbal.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere, la funcțiile sintactice, predicatul verbal și nominal, numele predicativ și propoziția predicativă, în cei 35 de itemi de gramatică (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Sintaxa nu intră în tematica de admitere.
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. În varianta 3 din 2026, Subiectul I.B a cerut o propoziție cu un verb predicativ dat (subiectele EN 2026). Ca să respecți cerința, trebuie să știi când un verb e predicativ și când e copulativ.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Este” singur ca predicat nominal în „Mara este curioasă”.
  Corect: Predicatul nominal este „este curioasă”.
• Greșit: În „Ion a ajuns medic”, „a ajuns” este predicat verbal, iar „medic” complement.
  Corect: „A ajuns medic” este predicat nominal; „a ajuns” este copulativ, iar „medic” este nume predicativ.
• Greșit: Predicatul nominal se formează cu orice verb și un substantiv.
  Corect: Predicatul nominal cere un verb copulativ („a fi”, „a deveni” etc.) și un nume predicativ.
• Greșit: În „Vremea era rece.”, predicatul este „era”.
  Corect: Predicatul nominal este „era rece”.
• Greșit: „Mama e la piață.” are predicat nominal, pentru că are „a fi”.
  Corect: „E” are sensul „se află”, deci predicatul este verbal.
• Greșit: În „Merele coapte au căzut.”, „coapte” este nume predicativ.
  Corect: Aici este atribut; în „Merele sunt coapte.” este nume predicativ.
• Greșit: În „a fost adusă de poștaș”, „a fost” este verb copulativ.
  Corect: Este forma pasivă, cu „a fi” auxiliar; poți întreba „de cine?”.
• Greșit: În „A venit obosit.”, „obosit” este nume predicativ.
  Corect: „A veni” nu este copulativ; gramaticile numesc „obosit” element predicativ suplimentar.
• Greșit: „Ușile au rămas deschis.”
  Corect: „Ușile au rămas deschise.”; numele predicativ se acordă cu subiectul.

Înainte și după

Întrebări frecvente