Cazurile pronumelui personal

Pronumele personal are forme diferite după rolul pe care îl are în propoziție, adică după caz. Nominativul este subiectul: „Eu citesc.” Acuzativul răspunde la „pe cine?” și este complement direct: „Mă vede.” Dativul răspunde la „cui?” și este complement indirect: „Îmi dă o carte.” Genitivul răspunde la „al cui?” și este atribut pronominal, la persoana a III-a: „cartea lui”. Formele se aleg după legătura din propoziție, nu după cum sună.

Pronumele personal are forme accentuate și neaccentuate. Formele accentuate pot sta singure sau după prepoziție: „Pe mine mă cheamă.” „Despre tine vorbim.” Formele neaccentuate sunt scurte, nu pot sta singure și se leagă de verb: „Mă cheamă.” „Îți dau cartea.” De multe ori se folosesc împreună: „Pe mine mă cheamă.” În „pe mine”, „pe” este prepoziție, iar „mine” este forma accentuată de acuzativ.

Formele accentuate: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele (nominativ); mine, tine, el, ea, noi, voi, ei, ele (acuzativ); mie, ție, lui, ei, nouă, vouă, lor (dativ). Formele neaccentuate: mă, te, îl, o, ne, vă, îi, le (acuzativ); îmi, îți, îi, ne, vă, le (dativ). Genitivul pronumelui personal are formele lui, ei, lor și exprimă posesia: „cartea lui”, „casa lor”.

Exemplu lucrat: Stabilim cazul pronumelor din „Maria mă cunoaște, dar nu mi-a spus nimic despre tine.”

1. „Mă”: întrebarea este „pe cine cunoaște?”. Este acuzativ, forma neaccentuată, complement direct.
2. „Mi-”: întrebarea este „cui nu a spus?”. Este dativ (îmi + a), complement indirect.
3. „Tine”: stă după prepoziția „despre”. Este acuzativ, forma accentuată.

Concluzie: același pronume de persoana I apare în două cazuri, „mă” (acuzativ) și „mi-” (dativ). Cazul îl arată întrebarea pusă verbului.

Un test util: dacă poți înlocui pronumele cu un nume, întrebarea arată cazul. „Maria mă cunoaște” → „Maria îl cunoaște pe Ion” (pe cine?, acuzativ). „Maria îmi spune” → „Maria îi spune lui Ion” (cui?, dativ).

Singular

Plural

Formele sunt cele înregistrate în DOOM3. La persoana a II-a apare și vocativul: „Tu, vino aici!”, „Voi, de acolo, ascultați!”

Persoanele și ce arată ele

• Persoana I îl numește pe vorbitor: „Eu scriu.”, „Noi pictăm.”
• Persoana a II-a îl numește pe cel căruia îi vorbim: „Tu ai dreptate.”
• Persoana a III-a ține locul unui nume de persoană, de animal sau de lucru: „Am găsit cheia. Ea era sub covor.”

Programa de clasa a V-a cere flexiunea pronumelui personal după persoană, număr și gen, iar cea de clasa a VI-a, flexiunea după caz.

Formele accentuate și cele neaccentuate

Formele accentuate pot sta singure, după prepoziții sau pentru a sublinia persoana: „Vino cu mine.”, „Ție îți spun.”

Formele neaccentuate (numite și clitice) nu stau singure: se sprijină pe verb. Când se rostesc împreună cu verbul sau cu un alt pronume, se leagă prin cratimă:

• înaintea unui auxiliar care începe cu vocală: „mi-a spus”, „ți-am adus”, „l-am văzut”, „m-a sunat”, „v-am așteptat”, „le-am scris”;
• după verb, la imperativ și la gerunziu: „dă-mi”, „spune-i”, „ia-l”, „ajutându-ne”;
• două pronume împreună: „dă-mi-l”, „spune-i-o”.

Forma „o” stă după participiu la perfectul compus: „Am chemat-o.” față de „O chem.” Formele „ni”, „vi”, „li” apar înaintea lui „se” și a altor forme neaccentuate: „Li se spune.”, „Ni-l dă.” Regulile cratimei sunt în capitolul Ortografie și punctuație.

Pronume personal sau pronume de politețe?

„El”, „ea”, „tu” sunt pronume personale. Când vrem să vorbim politicos, folosim pronumele de politețe: „dumneata”, „dumneavoastră”, „dumnealui”, „dânsul”. DOOM3 precizează că „dânsul”, „dânsa” au valoare de politețe și nu se folosesc pentru lucruri sau animale: despre o pisică spui „ea”, nu „dânsa”. Celelalte tipuri de pronume sunt în capitolul Pronumele.

Funcțiile sintactice

Reluarea și anticiparea complementelor

Programa de clasa a VI-a cere „anticiparea și reluarea prin clitice pronominale”. Forma neaccentuată poate relua un complement aflat înaintea verbului sau îl poate anunța pe unul aflat după verb:

• reluare: „Pe Andrei îl știu de mult.”, „Mătușii i-am trimis o felicitare.”;
• anticipare: „Îl știu de mult pe Andrei.”, „I-am trimis mătușii o felicitare.”

La analiză, forma neaccentuată și complementul formează împreună aceeași funcție: „îl… pe Andrei” este complement direct, „i-… mătușii” este complement indirect. Construcția „Mie mi-a plăcut” este corectă: „mie” și „mi-” sunt același complement indirect, iar dublarea subliniază persoana.

DOOM3 atrage atenția asupra dublării de prisos, mai ales cu nume de lucruri nearticulate: „Câteva întrebări am și eu.”, nu „Câteva întrebări le am și eu.”

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Lor le-am dat cheile, iar ție îți las harta.”

• Lor, le-: dativ, persoana a III-a plural; forma accentuată și cea neaccentuată sunt împreună complement indirect.
• ție, îți: dativ, persoana a II-a singular; tot complement indirect, dublat.

Exemplul 2: „Pe el l-am văzut ieri la bibliotecă.”

• Pe el, l-: acuzativ, persoana a III-a singular masculin; complement direct, reluat prin „l-”.

Exemplul 3: „Prietenii lui vin cu noi.”

• lui: genitiv, persoana a III-a singular; atribut pronominal genitival pe lângă „prietenii”.
• noi: acuzativ, după „cu”; complement sociativ (cu cine vin?). Unele manuale îl numesc circumstanțial sociativ.

Exemplul 4: „Dă-mi-l!”

• -mi: dativ, persoana I singular; complement indirect.
• -l: acuzativ, persoana a III-a singular; complement direct.

Cele două cratime leagă verbul de pronume și pronumele între ele.

Tabelul formelor, pe care îl aplici la itemi:

• nominativ: eu, tu, el/ea, noi, voi, ei/ele;
• acuzativ: (pe) mine, tine, el/ea, noi, voi, ei/ele; neaccentuat mă, te, îl/o, ne, vă, îi/le;
• dativ: mie, ție, lui/ei, nouă, vouă, lor; neaccentuat îmi/mi-, îți/ți-, îi/i-, ne, vă, le;
• genitiv (numai persoana a III-a): lui, ei, lor.

Reguli exacte:

• după prepoziții precum „la”, „cu”, „despre”, „pentru”, „de la” pronumele este în acuzativ: „despre tine”; „datorită” și „mulțumită” cer dativul;
• complementul direct exprimat prin pronume accentuat se dublează obligatoriu prin forma neaccentuată: „Pe ea am întâlnit-o”, „Mă cunoaște pe mine”; complementul indirect la fel: „Mie îmi place”;
• forma care se elidează înaintea auxiliarului arată cazul prin scriere: „m-a chemat” (acuzativ, mă + a), „mi-a spus” (dativ, îmi + a), „l-am întâlnit” (acuzativ), „i-am scris” (dativ).

Capcană: „îi” și „le” pot fi acuzativ sau dativ; „vă” și „ne” la fel. „Le-am trimis mesajul colegelor”: „le” este dativ, complement indirect, pentru că răspunde la „cui?”. „Le-am văzut pe colege”: „le” este acuzativ, complement direct, pentru că răspunde la „pe cine?”.

Exemplu lucrat: Care este cazul pronumelui „ei” din „Cartea ei este nouă”? Întrebarea este „a cui?”: pronumele exprimă posesia. Forma este de genitiv. În „I-am dat ei cartea”, aceeași formă răspunde la „cui?” și este dativ. Concluzie: forma „ei” poate fi genitiv sau dativ; contextul decide cazul.

Exemplu lucrat: Care enunț respectă regula dublării? a) Am întâlnit ieri pe Ana. b) Am întâlnit-o ieri pe Ana. Complementul direct „pe Ana” este un nume de persoană precedat de „pe”, deci se dublează cu forma neaccentuată „o”. În a lipsește dublarea, iar în b „o” (acuzativ) reia complementul. Răspuns: b.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere, la pronume, tipurile, flexiunea și „forme clitice”, în cei 35 de itemi de gramatică (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Tematica nu cere pronumele personal; ea privește alte tipuri de pronume și adjective pronominale.
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. La proba din 2026, Subiectul I.B a cerut valoarea morfologică a unor cuvinte și construirea unor propoziții după cerințe gramaticale (subiectele EN 2026); formele scurte ale pronumelui personal sunt printre cuvintele ușor de confundat.

Greșeli frecvente

• Greșit: „I-am spus la el vestea” într-un text îngrijit.
  Corect: „I-am spus lui vestea.”
• Greșit: „Mia dat cartea.”
  Corect: „Mi-a dat cartea”; cratima leagă pronumele de auxiliar.
• Greșit: „Am văzut pe Ion ieri.”
  Corect: „L-am văzut pe Ion ieri”; complementul direct exprimat prin „pe + nume de persoană” se dublează cu forma neaccentuată.
• Greșit: „Lui” din „bicicleta lui” este articol, ca în „I-am scris lui Victor”.
  Corect: În „bicicleta lui”, „lui” este pronume; în „I-am scris lui Victor.”, „lui” este articol pe lângă un nume propriu.
• Greșit: „Li-am spus.”
  Corect: „Le-am spus.”; „li” apare numai înaintea lui „se” sau a altei forme neaccentuate: „li se spune”.
• Greșit: „ial”, „dămi”.
  Corect: „ia-l”, „dă-mi”; cratima nu se omite.
• Greșit: „Vă sună cineva” și „V-a sunat cineva” sunt aceeași formă.
  Corect: Prima este „vă” + prezent; a doua este „v-” + auxiliarul „a”.
• Greșit: „Am un câine. Dânsul e jucăuș.”
  Corect: „Am un câine. El e jucăuș.”; „dânsul” nu se folosește pentru lucruri sau animale.
• Greșit: „Mie mi-a plăcut” este o dublare greșită.
  Corect: Construcția este corectă.

Înainte și după

Întrebări frecvente