Cazurile substantivului

Substantivul își arată legătura cu alte cuvinte și prin caz. În propoziție, poate fi cel despre care vorbim, obiectul unei acțiuni, posesorul, destinatarul sau persoana căreia i ne adresăm. Aceste valori se numesc nominativ, acuzativ, genitiv, dativ și vocativ. Cazul nu se află din forma cuvântului, ci din legătura lui cu celelalte cuvinte: forma „elevului” poate fi genitiv („Cartea elevului este pe masă”, a cui carte?) sau dativ („Îi dau elevului cartea”, cui dau?).

Cazurile se recunosc prin întrebări:

• nominativul răspunde la „cine?” și „ce?” și este, de regulă, subiect: „Elevul citește.”;
• acuzativul răspunde la „pe cine?” și „ce?” și este, de regulă, complement direct, sau apare după prepoziții: „Îl văd pe elev.”, „Merg la muzeu.”;
• genitivul răspunde la „al cui?”, „a cui?”, „ai cui?”, „ale cui?”: „cartea fetei”;
• dativul răspunde la „cui?”: „Dau fetei cartea.”;
• vocativul se folosește la chemare și se desparte prin virgulă: „Elevule, vino!”, „Fato!”.

Formele cazurilor diferă după gen. La substantivele feminine, nominativul și acuzativul sunt identice, ca și genitivul și dativul: „fata” (N-A), „fetei” (G-D). La substantivele masculine, formele sunt diferite pentru nominativ-acuzativ și genitiv-dativ: „elevul” și „elevului”. Vocativul masculin se formează de obicei cu -e sau -ule („elevule!”), iar cel feminin cu -o sau cu forma nominativului („fato!”, „Ioana!”). Cazul se vede și în articol: „cartea unui elev” (unui = genitiv-dativ), „cartea unei fete”, „cartea unor elevi”.

Când genitivul nu stă lângă substantivul determinat, apare articolul genitival, care se acordă cu acesta: „Cartea este a fetei” (cartea – feminin, deci „a”), „Caietul este al fetei” (caietul – masculin, deci „al”).

Exemplu lucrat: Stabilim cazul cuvântului „fetei” în „Cartea fetei este pe masă” și în „Îi dau fetei un măr”.

1. În primul enunț, întrebarea este „a cui carte?”: răspunsul este „fetei”, deci genitiv.
2. În al doilea enunț, întrebarea este „cui îi dau?”: răspunsul este „fetei”, deci dativ.
3. Forma este aceeași, dar cazul se stabilește prin relația din propoziție.

Concluzie: genitivul și dativul au aceeași formă la substantivul feminin.

Cum afli cazul unui substantiv

1. Are o prepoziție în față? Atunci cazul îl dă prepoziția: „cu”, „la”, „pe” cer acuzativul, „datorită” cere dativul, „în fața” cere genitivul.
2. Ne adresăm cuiva? Atunci este vocativ.
3. Răspunde la „cine?” sau „ce?” pus înaintea predicatului, ori este nume predicativ fără prepoziție și fără formă de genitiv („Sora mea este pictoriță.”)? Este nominativ.
4. Arată posesorul („al cui?”), pe lângă un substantiv („blana pisicii”) sau după „a fi”, cu „al”, „a”, „ai”, „ale” („Bicicleta este a vecinului.”)? Este genitiv.
5. Determină un verb sau un adjectiv și răspunde la „cui?”? Este dativ.
6. Răspunde la „pe cine?” sau „ce?” pentru un verb? Este acuzativ.

Fiecare caz, cu funcțiile lui

Nominativul

Răspunde la „cine?” și „ce?”. Substantivul în nominativ este, de obicei, subiect („Ploaia a stricat florile.”), nume predicativ („Sora mea este pictoriță.”) sau apoziție („Andrei, fratele meu, a câștigat.”). Despre subiect afli mai multe în lecția Subiectul.

Genitivul

Răspunde la „al cui?”, „a cui?”, „ai cui?”, „ale cui?”. Forma articulată se termină în -ului, -ei, -ii, -lor: „blana pisicii”, „jucăriile copiilor”. Când substantivul nu stă imediat după cel pe care îl determină, primește articolul posesiv: „un prieten al bunicului”.

Funcțiile obișnuite:

• atribut substantival genitival: „blana pisicii”;
• nume predicativ: „Bicicleta este a vecinului.”;
• după prepozițiile și locuțiunile cu genitiv (deasupra, împotriva, în fața, în spatele, din cauza), circumstanțial sau atribut: „Ne vedem în fața școlii.” (loc), „A întârziat din cauza zăpezii.” (cauză), „casa din spatele parcului” (atribut).

Dativul

Răspunde la „cui?”. Are, la substantive, aceeași formă ca genitivul. Funcțiile obișnuite:

• complement indirect, pe lângă un verb: „I-am dat pisicii lapte.”, sau pe lângă un adjectiv: „un dicționar util elevilor”;
• circumstanțial, după „datorită”, „grație”, „mulțumită”: „A câștigat datorită antrenamentului.”

Pe lângă verb, dativul poate fi dublat de pronumele „îi” sau „le”: „Le-am scris colegilor.” Cuvintele „conform”, „potrivit” și „contrar” cer și ele dativul; DOOM3 le înregistrează ca adverbe, iar manualele le trec adesea la prepoziții.

Acuzativul

Răspunde la „pe cine?” și „ce?”, iar cu prepoziții și la alte întrebări („la ce?”, „cu cine?”, „unde?”). Cele mai multe prepoziții cer acuzativul: cu, de, la, pe, în, din, despre, pentru, prin, fără, spre, sub, lângă, până, după, între. Funcțiile obișnuite:

• complement direct: „Am cules mere.”, „O ajut pe mătușa mea.”;
• complement prepozițional: „Mă gândesc la vacanță.”;
• circumstanțial: „Mergem la munte.” (loc), „Plecăm după cină.” (timp);
• atribut substantival prepozițional: „ceaiul de mentă”;
• nume predicativ: „Masa este de lemn.”

Vocativul

Este cazul adresării și nu are funcție sintactică. Unele substantive au o formă proprie de vocativ, înregistrată în DOOM3: „prietene!”, „băiete!” sau „băiatule!”, „omule!”, „soro!” sau „soră!”, „doamnă!”. Altele au aceeași formă ca la nominativ: „Elena, vino!”

Vocativul se desparte prin virgulă: „Prietene, ai dreptate.”, „Ai dreptate, prietene.”, „Vino, prietene, să vezi!” DOOM3 nu recomandă adresarea cu forma articulată „Doamna!”; corect: „Doamnă!” sau „Doamnă Popescu!”.

Genitiv sau dativ? Aceeași formă, alt caz

Formele „pisicii”, „mătușii”, „săptămânii” pot fi și genitiv, și dativ. Decide după trei probe:

Forme corecte de genitiv-dativ, după DOOM3

• Substantivele feminine au la genitiv-dativ articulat forme ca: pisicii, mătușii, săptămânii, nopții, ploii, străzii, ușii, vremii, surorii. Formele „mătușei” sau „săptămânei” sunt greșite.
• Numele feminine terminate în -a sau -ă primesc articolul la sfârșit: „cartea Irinei”. Celelalte nume feminine și numele masculine terminate în -a primesc „lui” în față: „cartea lui Ingrid”, „mesajul lui Mircea”.
• Când întâlnești o formă nesigură, o verifici în DOOM3, care trece la fiecare substantiv forma de genitiv-dativ articulat.

Mai multe forme corecte sunt în capitolul Normele morfologice.

Prepoziția, probele și analiza pe un enunț

Substantivul nu își schimbă mereu forma după caz: în „Povestesc despre muzeu”, „muzeu” are aceeași formă ca la nominativ, dar „despre” impune acuzativul. Un substantiv poate apărea în mai multe cazuri în aceeași propoziție, fiecare cu altă funcție.

Dacă ai un dubiu între genitiv și dativ, înlocuiește substantivul cu un pronume: „cartea ei” (genitiv), „i-am dat ei” (dativ). Proba ajută mai ales la feminin, unde formele coincid.

Numele proprii se supun acelorași reguli: „cartea Mariei” (genitiv), „i-am dat Mariei” (dativ), „Maria, vino!” (vocativ). Forma „Mariei” este aceeași în genitiv și dativ, deci cazul se stabilește tot prin întrebare.

Exemplu lucrat: Stabilim cazul substantivelor din „Fratele colegei i-a dat colegului o carte.”

1. „Fratele” răspunde la „cine?”: nominativ, subiect.
2. „Colegei” răspunde la „al cui frate?”: genitiv, atribut.
3. „Colegului” răspunde la „cui i-a dat?”: dativ, complement indirect.
4. „O carte” răspunde la „ce a dat?”: acuzativ, complement direct.

Concluzie: patru substantive, patru funcții și cazuri diferite.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Datorită vremii frumoase, copiii vecinei au dus mătușii un coș cu mere.”

• vremii: dativ, cerut de „datorită”; circumstanțial de cauză.
• copiii: nominativ; subiect (cine au dus?).
• vecinei: genitiv; atribut substantival genitival, pe lângă „copiii” (ai cui copii?).
• mătușii: dativ; complement indirect, pe lângă verbul „au dus” (cui au dus?).
• coș: acuzativ; complement direct (ce au dus?).
• mere: acuzativ, după „cu”; atribut substantival prepozițional (ce fel de coș?).

Observă că „vecinei” și „mătușii” au același tip de formă, dar sunt în cazuri diferite: primul determină un substantiv, al doilea un verb.

Exemplul 2: „Prietene, adu-i surorii tale cartea din dulap.”

• Prietene: vocativ; fără funcție sintactică, despărțit prin virgulă.
• surorii: dativ; complement indirect, dublat de „-i”.
• cartea: acuzativ; complement direct.
• dulap: acuzativ, după „din”; atribut substantival prepozițional (care carte?).

Exemplul 3: „Bicicleta este a vecinului, iar mingea a rămas în fața blocului.”

• vecinului: genitiv, cu articolul posesiv „a”; nume predicativ după „este”.
• mingea: nominativ; subiect.
• blocului: genitiv, cerut de „în fața”; circumstanțial de loc.

Înainte și după

• Înainte: genul, numărul și articolul substantivului, în capitolul Substantivul și articolul.
• După: atributul, unde atributul genitival și cel prepozițional se sprijină pe cazuri, și prepozițiile, în capitolul Părțile de vorbire neflexibile.

În „I-am dăruit surorii o carte”, „surorii” este dativ și numește destinatarul. În „Coperta cărții surorii s-a rupt”, „surorii” este genitiv, fiindcă arată a cui este cartea. „Contra voinței” cere genitiv, iar „mulțumită profesorului” cere dativ. În „O văd pe Maria”, prepoziția „pe” marchează complementul direct în acuzativ; nu îl confunda cu un circumstanțial de loc. Cazul se stabilește prin construcția întreagă, inclusiv prin prepoziția sau verbul regent.

La un item pot apărea forme care coincid: genitiv și dativ la feminin, nominativ și acuzativ la toate genurile. Nu alege cazul după formă, ci după întrebare și funcție. Scrie întrebarea lângă fiecare substantiv și notează cazul înainte de a alege varianta de răspuns. Dacă două variante par corecte, mai citește o dată enunțul și caută prepoziția sau verbul care impune cazul.

Exemplu lucrat: În care enunț substantivul subliniat este la dativ? a) Cartea surorii este nouă. b) I-am dat surorii cartea. c) Văd sora. d) Sora citește. În a, „surorii” răspunde la „a cui?” (genitiv). În b, răspunde la „cui?” (dativ). În c, este acuzativ, iar în d, nominativ. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: Care serie conține numai substantive la genitiv? a) cartea elevului, împotriva planului, casa vecinei; b) cartea elevului, grație ajutorului, casa vecinei; c) la muzeu, împotriva planului, casa vecinei. În b, „ajutorului” este dativ, fiindcă „grație” cere dativul. În c, „muzeu” este acuzativ, după „la”. Răspuns: a.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere, la substantiv, cazul și „corelarea funcției sintactice cu cazul morfologic”, în cei 35 de itemi de gramatică (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Tematica morfologic-normativă cere „genul, numărul și cazul substantivelor” (pagina de admitere UAIC). În testul G1 din 20 iulie 2026, patru itemi au cerut forme corecte de genitiv sau de genitiv-dativ (testul G1 UAIC 2026).
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. În varianta 3 din 2026, Subiectul I.B a cerut o propoziție cu un substantiv comun în genitiv, iar un alt item, forma corectă de genitiv-dativ a unui nume propriu feminin (subiectele EN 2026).

Greșeli frecvente

• Greșit: „Cartea elevului” analizat ca dativ doar fiindcă apare „elevului”.
  Corect: Aici este genitiv: „a cui carte?”.
• Greșit: „Îi dau elevului cartea” analizat ca genitiv.
  Corect: Aici este dativ: „cui dau?”.
• Greșit: Cazul unui substantiv se stabilește numai după forma lui.
  Corect: Cazul se stabilește după întrebare și funcție sintactică; „surorii” poate fi genitiv („cartea surorii”) sau dativ („i-am dat surorii”).
• Greșit: „Mulțumită profesorului” este genitiv, fiindcă „profesorului” seamănă cu „cartea profesorului”.
  Corect: „Mulțumită” cere dativul.
• Greșit: „Bunicii au venit” analizat ca genitiv, fiindcă forma seamănă cu „casa bunicii”.
  Corect: „Bunicii” este nominativ plural de la „bunic”; „casa bunicii” este genitivul lui „bunică”. Verifică întrebarea.
• Greșit: „mătușei”, „săptămânei”.
  Corect: „mătușii”, „săptămânii”, „surorii” (DOOM3).
• Greșit: „Vino aici prietene!”
  Corect: „Vino aici, prietene!”; vocativul se desparte prin virgulă.
• Greșit: „Doamna, vă rog…”
  Corect: „Doamnă, vă rog…”; la adresare se folosește vocativul, nu nominativul articulat.
• Greșit: În „din cauza ploii”, cazul se stabilește fără prepoziție.
  Corect: Locuțiunea „din cauza” cere genitivul.

Înainte și după

Întrebări frecvente