Predicatul verbal

Predicatul spune ce face cineva sau ce se întâmplă. În „Mara citește”, întrebarea „ce face Mara?” primește răspunsul „citește”, deci „citește” este predicat verbal. În „Afară plouă”, predicatul „plouă” arată ce se întâmplă, chiar dacă nu vedem o persoană care face acțiunea.

Predicatul poate avea mai multe cuvinte: în „Mara a citit” este „a citit”, iar în „Mara va citi” este „va citi”. Nu sublinia numai „citit” sau numai „citi”, fiindcă forma care spune timpul este alcătuită din ambele părți. În „Ana este acasă”, „este” înseamnă „se află” și spune unde este Ana; acesta este tot un predicat verbal.

Predicatul verbal este exprimat printr-un verb la mod personal. Poate avea o singură formă („citește”, „cântă”) sau un grup format din auxiliar și verbul principal („a citit”, „va cânta”, „aș merge”); grupul se analizează ca un singur predicat. Uneori include și pronumele reflexiv („se joacă”) sau negația („nu pleacă”).

Pentru a găsi predicatul, pune întrebările „ce face?”, „ce se întâmplă?”. Fiecare predicat verbal corespunde unei propoziții. Dacă o propoziție are două verbe la mod personal, ca „Vreau să citesc”, sunt două predicate, deci două propoziții.

Exemplu lucrat: în „Copiii au desenat o casă.”

1. Întrebăm „ce au făcut copiii?”; răspunsul este „au desenat”.
2. „Au” este auxiliar, „desenat” este participiul verbului „a desena”: împreună formează un singur predicat verbal, la perfectul compus.
3. Schimbăm timpul: „Copiii desenează” (o singură formă), „Copiii vor desena” (două cuvinte). Se schimbă numărul de cuvinte, dar rolul rămâne același.

Programa de clasa a V-a cere „Predicatul verbal” și „Acordul predicatului cu subiectul”.

Predicatul poate sta și înaintea subiectului: în „Citește Mara.” și în „Vine toamna.”, predicatele sunt „citește” și „vine”.

Verbul poate fi la oricare mod personal: indicativ („Citesc.”), conjunctiv („Să citești capitolul!”), condițional-optativ („Aș citi acum.”) sau imperativ („Citește!”).

Cum recunoști predicatul verbal

1. Găsește verbul la un mod personal. Infinitivul („a citi”), gerunziul („citind”), participiul („citit”) și supinul („de citit”) nu pot fi singure predicat.
2. Verifică dacă verbul are sens deplin. „Copiii construiesc.” spune ceva complet. „Copiii sunt…” cere o completare: un nume predicativ.
3. Ia toată forma verbului. Auxiliarele fac parte din predicat: „vom merge”, „am citit”, „aș fi venit” sunt câte un singur predicat.
4. Ia și pronumele reflexiv care face parte din verb. În „Bunica se mândrește cu grădina ei.”, predicatul este „se mândrește”, pentru că verbul „a se mândri” nu există fără „se”. Când pronumele reflexiv are funcție proprie („Ana se fotografiază.” = pe sine), el nu intră în predicat; vezi lecția Pronumele reflexiv.

Verb predicativ sau verb copulativ?

Unele verbe pot fi și predicative, și copulative. Diferența o face ce urmează după ele:

Predicatul nominal și verbele copulative sunt explicate în lecțiile Predicatul nominal și Verbele copulative.

Locuțiunile verbale

O locuțiune verbală este un grup de cuvinte cu sensul unui singur verb. Ea formează un singur predicat verbal:

• „a băga de seamă” (= a observa): „Abia acum am băgat de seamă că plouă.”;
• „a-și da seama” (= a înțelege, a realiza): „Mi-am dat seama că am greșit.”

DOOM3 le înregistrează pe amândouă ca locuțiuni verbale.

Locuțiunile în general sunt explicate în lecția Locuțiunile.

Predicatul exprimat prin interjecție

Interjecțiile „iată”, „uite”, „hai”, „haide”, „na” țin locul unui verb, deci pot fi predicat verbal: „Hai în curte!” Explicația e în lecția Interjecția.

Notă. Adverbe ca „desigur”, „firește”, urmate de „că” („Firește că vin.”), sunt analizate de unele manuale ca predicat verbal. Analiza acestor construcții diferă între gramatici.

Acordul cu subiectul

Predicatul verbal se acordă cu subiectul în persoană și număr:

• „Eu citesc.”, „Voi citiți.”;
• la subiectul multiplu, predicatul stă la plural: „Mama și tata pleacă mâine.”;
• și când subiectul stă după verb: „Au sosit musafirii.”, nu „A sosit musafirii.”;
• după „fiecare” și „cine”, verbul stă la persoana a III-a singular: „Fiecare și-a luat caietul.”, „Cine a terminat poate ieși.” (Îndreptarul din 2024, §III.3.3).

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Copiii construiesc un castel de nisip.”

• construiesc: predicat verbal. Verbul predicativ „a construi”, la indicativ prezent, persoana a III-a plural, acordat cu subiectul „copiii”.

Exemplul 2: „Mâine vom merge la muzeu.”

• vom merge: predicat verbal, la indicativ viitor. Forma e compusă din auxiliarul „vom” și infinitivul „merge”, dar formează un singur predicat.

Exemplul 3: „Bunicul este în livadă.”

• este: predicat verbal, pentru că înseamnă „se află”.
• în livadă: circumstanțial de loc, nu nume predicativ.

Exemplul 4: „Am băgat de seamă o greșeală în exercițiu.”

• am băgat de seamă: predicat verbal exprimat prin locuțiunea verbală „a băga de seamă” (= a observa).
• o greșeală: complement direct (ce am băgat de seamă?).

Exemplul 5: „Iată-ne acasă!”

• iată: predicat verbal exprimat prin interjecție predicativă.
• -ne: complement direct.
• acasă: circumstanțial de loc.

Predicatul verbal se exprimă prin:

• un verb la mod personal, într-un timp simplu sau compus („citește”, „a citit”, „va citi”, „ar fi citit”);
• un verb reflexiv sau impersonal („se joacă”, „se lucrează”, „plouă”);
• o locuțiune verbală („și-a dat seama”, „își bate joc”);
• verbul „a fi” cu sens predicativ, adică „a se afla”, „a exista”: „Părinții mei sunt acum la Sibiu”;
• o interjecție cu valoare predicativă: „Iată autobuzul!”.

Auxiliarul, negația și pronumele reflexiv fac parte din grupul predicatului: în „Am închis ușa” predicatul este „am închis”, în „Nu pleca!” este „nu pleca”, în „Aici se lucrează intens” este „se lucrează”.

Deosebirea de predicatul nominal: dacă după „a fi” urmează un cuvânt care spune ce este sau cum este subiectul, predicatul este nominal („Părinții mei sunt profesori”, „Florile sunt ale bunicii”); dacă „a fi” înseamnă „se află”, predicatul este verbal.

Verificare rapidă: schimbă persoana sau timpul; forma care se schimbă este predicatul („Copiii desenează” – „Eu desenez”).

Numărul predicatelor este egal cu numărul propozițiilor. În „Vreau să citesc” sunt două predicate verbale, „vreau” și „să citesc”, în două propoziții.

Exemplu lucrat: în „Și-a dat seama de greșeală abia a doua zi”, „și-a dat seama” este un predicat verbal exprimat prin locuțiune verbală; „de greșeală” este complement prepozițional, iar „abia a doua zi”, circumstanțial de timp. „Seama” nu este complement direct.

Exemplu lucrat: În care enunț există un predicat verbal? a) Mara este veselă. b) Părinții mei sunt acum la Sibiu. c) Florile sunt ale bunicii. d) Ion este profesor. În a, c și d, „este” și „sunt” leagă subiectul de un cuvânt care spune cum sau ce este (veselă, ale bunicii, profesor): predicatul este nominal. În b, „sunt” înseamnă „se află” și nu cere alt cuvânt care să precizeze subiectul, deci „sunt” este predicat verbal. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: Câte predicate verbale are „Vreau să citesc o carte și să o povestesc colegilor”? a) unul, b) două, c) trei, d) patru. Căutăm verbele la mod personal: „vreau”, „să citesc”, „să povestesc”. Fiecare este un predicat verbal într-o propoziție, deci sunt trei predicate. Răspuns: c.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere, la funcțiile sintactice, „predicatul (verbal și nominal)”, iar la verb, „verbe predicative, verbe copulative, verbe auxiliare”, în cei 35 de itemi de gramatică (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Sintaxa nu intră în tematica de admitere.
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. În varianta 3 din 2026, Subiectul I.B a cerut o propoziție negativă în care un verb predicativ dat să fie la mai-mult-ca-perfect, la o persoană și un număr date (subiectele și baremele EN 2026). Verbul acela formează un predicat verbal.

Fișe de lucru: predicatul verbal

Două fișe despre predicatul verbal, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Predicatul verbal — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Predicatul verbal — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: În „Vreau să citesc”, predicatul este numai „vreau”.
  Corect: „Vreau” și „să citesc” sunt două predicate, în două propoziții.
• Greșit: „Este” formează singur predicat verbal în „Mara este veselă”.
  Corect: „Este veselă” este predicat nominal.
• Greșit: În „Mara a citit”, predicatul este numai „citit”.
  Corect: Predicatul este „a citit”; auxiliarul face parte din el.
• Greșit: În „Plecând de acasă, am uitat umbrela.”, predicatul este „plecând”.
  Corect: Gerunziul nu este predicat; predicatul este „am uitat”.
• Greșit: „Vom merge” are două predicate, „vom” și „merge”.
  Corect: Este un singur predicat, la viitor.
• Greșit: „A fi” este mereu verb copulativ.
  Corect: Cu sensul „a se afla”, „a exista” sau „a avea loc” este predicat verbal.
• Greșit: „Am băgat de seamă” se analizează cuvânt cu cuvânt.
  Corect: Locuțiunea verbală este un singur predicat.
• Greșit: „Fiecare au răspuns.”
  Corect: „Fiecare a răspuns.”; după „fiecare” și „cine” verbul stă la singular.
• Greșit: „A sosit musafirii.”
  Corect: „Au sosit musafirii.”; verbul se acordă cu subiectul chiar și când acesta stă după verb.

Înainte și după

Întrebări frecvente