Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv se referă la aceeași persoană ca subiectul propoziției. În „Ana se pregătește”, „se” trimite la Ana, adică la subiect: Ana își face singură pregătirea. În „Ana îl pregătește pe Radu”, „îl” trimite la Radu, deci este pronume personal.

Pentru a ști dacă un pronume este reflexiv, pune întrebarea: „la cine se referă?”. Dacă se referă la subiectul propoziției, este reflexiv; dacă se referă la altcineva, este personal. La persoanele I și a II-a, formele sunt aceleași în ambele situații: „Eu mă spăl” (reflexiv, „mă” = eu), dar „Mama mă spală” (personal, „mă” = eu, altă persoană decât subiectul „mama”). La persoana a III-a apar forme proprii: se/s-, își/și-, sine, sieși.

Pronumele reflexiv are forme de acuzativ (mă, te, se, ne, vă, se) și de dativ (îmi, îți, își, ne, vă, își). Cu ajutorul lui se formează verbele reflexive, în care acțiunea se întoarce asupra subiectului: „a se spăla”, „a se îmbrăca”. Există și verbe care sunt numai reflexive: „a se teme”, „a se gândi”. În „Se teme”, „se” face parte din verb și nu se analizează separat ca parte de propoziție. La plural, același pronume poate arăta o acțiune reciprocă: în „Colegii se salută”, fiecare îl salută pe celălalt.

Cazul se află cu ajutorul întrebării: „Ana se spală” – cine? pe cine spală? („se” = pe sine, acuzativ, complement direct); „Mihai își scrie tema” – cui scrie? („își” = lui însuși, dativ, complement indirect).

Exemplu lucrat: Stabilim valoarea lui „își” din „Mihai își scrie tema”.

1. Căutăm subiectul: „Mihai”.
2. Verificăm la cine se referă „își”: tot la Mihai, subiectul.
3. Stabilim cazul: „cui scrie?” – lui însuși, deci dativ.

Concluzie: „își” este pronume reflexiv în cazul dativ, cu valoare de complement indirect.

Exemplu lucrat: Stabilim valoarea lui „mă” din „Mama mă spală”. Subiectul este „mama”, iar „mă” se referă la vorbitor, care este altcineva. Concluzie: „mă” este pronume personal, nu reflexiv.

Formele îngroșate sunt formele proprii ale reflexivului, înregistrate în DOOM3. Pronumele reflexiv nu are nominativ (nu poate fi subiect), genitiv sau vocativ.

Pronume reflexiv sau pronume personal?

Programa de clasa a VI-a cere deosebirea dintre cele două. La persoanele I și a II-a formele sunt aceleași, așa că decide legătura cu subiectul:

La persoana a III-a e mai simplu: „se”, „sine”, „își”, „sieși” sunt întotdeauna reflexive, iar „îl”, „o”, „îi”, „le” sunt personale. Formele pronumelui personal sunt în lecția Pronumele personal.

Formele accentuate și cele neaccentuate

• Formele accentuate („pe sine”, „sieși”) se folosesc mai rar, de obicei după prepoziții sau pentru a sublinia: „Vorbește mereu despre sine.”, „Și-a promis sieși că va reuși.”
• Formele neaccentuate stau lângă verb. Când se leagă de un alt cuvânt și se rostesc împreună, se scriu cu cratimă: „s-a uitat”, „și-a amintit”, „uitându-se”, „cumpărându-și”.

Atenție la scriere: „Și-a făcut tema și a plecat.” În prima parte, „și-” este pronume reflexiv legat de auxiliar; mai departe, „și” este conjuncție. Regulile cratimei sunt în capitolul Ortografie și punctuație.

Când pronumele reflexiv are funcție sintactică

Proba: încearcă să adaugi sau să pui în loc forma accentuată („pe sine”, „sieși”, „pe mine”…). Dacă enunțul are sens, pronumele are funcție.

• Complement direct: „Ana se fotografiază în fața castelului.” (se fotografiază pe sine); „Mă pieptăn.” (pe mine însumi).
• Complement indirect: „Bunicul își cumpără un ziar.” (își cumpără sieși).
• Complement prepozițional: „Vorbește mereu despre sine.”
• Circumstanțial de loc: „Copilul a tras cutia spre sine.” („spre sine” arată direcția și determină verbul „a tras”).
• Atribut pronominal în dativ: când „își” înseamnă „al său”, manualele îl analizează ca atribut: „Bunica își caută ochelarii.” (ochelarii săi).

Când pronumele face parte din verb

În unele construcții, pronumele reflexiv nu are funcție sintactică:

• Verbe care nu există fără pronume: „a se teme”, „a se mândri”, „a se îndrăgosti”, „a se căi”. „Mă tem de furtună.” nu poate deveni „mă tem pe mine”, iar în „Fratele meu s-a îndrăgostit de munte.” verbul nu are o formă fără „se”.
• Verbe care își schimbă sensul cu pronumele: „a uita” înseamnă „a nu mai ține minte”, dar „a se uita” înseamnă „a privi”: „Copiii se uită la un film.”
• Construcții pasive, în care subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva: „Biletele se vând la intrare.”
• Construcții impersonale, fără subiect-persoană: „Se știe că balenele sunt mamifere.”

Construcțiile reciproce, în care acțiunea trece de la unul la altul, sunt analizate diferit în manuale și în gramatica Academiei.

Programa de clasa a VIII-a cere aceste „construcții cu pronume reflexive”. Manualele le grupează în diateze (activă, reflexivă, pasivă), dar nu toate le împart la fel; gramatica Academiei vorbește despre construcții, ca programa. La un test, urmează clasificarea pe care o presupun variantele de răspuns. Detalii despre diateze sunt în capitolul Verbul.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Ana se fotografiază în fața castelului.”

„Se” trimite la „Ana”, deci este reflexiv. Proba: „se fotografiază pe sine” are sens. Funcția: complement direct.

Exemplul 2: „Bunicul își cumpără un ziar.”

„Își” trimite la „bunicul”: reflexiv, în dativ. Cumpără ziarul pentru sine: „își cumpără sieși”. Funcția: complement indirect.

Exemplul 3: „Elena se uită pe fereastră.”

„A se uita” înseamnă aici „a privi” și nu se folosește cu acest sens fără „se”. Pronumele face parte din verb și nu are funcție sintactică separată. Predicatul este „se uită”.

Exemplul 4: „Biletele se vând la intrare.”

Biletele nu se vând singure: le vinde cineva. „Se” arată sensul pasiv și nu are funcție sintactică. Subiectul este „biletele”.

Exemplul 5: „Mă cheamă bunicul la masă.”

Subiectul este „bunicul”, iar „mă” trimite la altă persoană, la vorbitor. „Mă” este pronume personal, nu reflexiv; funcția lui este de complement direct.

Formele pronumelui reflexiv:

• acuzativ: mă, te, se, ne, vă, se; accentuat (pe) mine, tine, sine, noi, voi, sine;
• dativ: îmi/mi-, îți/ți-, își/și-, ne, vă, își/și-; accentuat mie, ție, sieși, nouă, vouă, sieși.

La persoana a III-a forma este aceeași în singular și în plural. Reflexivul nu are nominativ și nu are genitiv.

Pronumele este reflexiv numai dacă se referă la subiectul propoziției: „Maria se laudă” (acuzativ, complement direct), „El își spală mâinile” (dativ, complement indirect: cui? lui însuși), „Mi-am amintit răspunsul” (dativ), „Se gândește numai la sine” (acuzativ după prepoziție). Același cuvânt „se” poate avea alte valori, pe care trebuie să le deosebești: marcă a impersonalului („Se vorbește despre proiect”) sau valoare pasivă („Cartea se citește ușor” = „este citită”). Nici „se” din verbele reflexive de tipul „a se teme” nu primește o funcție sintactică separată.

Grafia contează la examen: „și-a cumpărat o mașină” conține „și-” (din „își”), deci pronume reflexiv în dativ, scris cu cratimă înaintea auxiliarului. Nu-l confunda cu „și” conjuncție. La fel, „s-au grăbit” conține „s-” (din „se”) și auxiliarul „au”, spre deosebire de „sau”, conjuncție disjunctivă.

Exemplu lucrat: În care enunț „se” este pronume reflexiv? a) Se spune că va ploua. b) Elevul se pregătește pentru concurs. c) Cartea se citește ușor. d) Se vorbește mult despre proiect. În a și d, „se” marchează un sens impersonal. În c, „se” marchează un sens pasiv („este citită”). În b, „se” se referă la subiect („elevul”) și arată că acțiunea se întoarce asupra lui. Răspuns: b.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere „construcții cu pronume reflexive” atât la verb, cât și la pronume, plus formele clitice, în cei 35 de itemi de gramatică (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Tematica nu cere pronumele reflexiv; o parte a ei privește scrierea corectă, unde intră și cratima.
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. La proba din 2026, Subiectul I.B a cerut valoarea morfologică a unor cuvinte și construirea unor propoziții după cerințe gramaticale (subiectele EN 2026). Pentru amândouă trebuie să deosebești pronumele reflexiv de cel personal.

Greșeli frecvente

• Greșit: În „Mama mă spală”, „mă” este pronume reflexiv.
  Corect: „Mă” se referă la altă persoană decât subiectul („mama”); este pronume personal.
• Greșit: „Elevii sau grăbit.”
  Corect: „Elevii s-au grăbit”; „s-” este pronumele reflexiv „se”, iar „au” este auxiliarul.
• Greșit: În „El își spală mâinile”, „își” este pronume personal, ca „îi”.
  Corect: „Își” trimite la subiect („el”); este pronume reflexiv, în dativ.
• Greșit: „Mă”, „te”, „ne”, „vă” sunt mereu pronume personale.
  Corect: În „Mă pieptăn.”, „mă” este reflexiv, pentru că trimite la subiect.
• Greșit: „Îl”, „o”, „îi” pot fi reflexive.
  Corect: Formele acestea sunt întotdeauna personale.
• Greșit: „Sa dus”, „șia amintit”.
  Corect: „S-a dus”, „și-a amintit”; cratima nu se omite.
• Greșit: „Vorbesc despre sine.”
  Corect: „Vorbesc despre mine.”; „sine” nu se folosește la persoanele I și a II-a.
• Greșit: În „Se teme.”, „se” este complement direct.
  Corect: În verbele pronominale, „se” nu are funcție sintactică.
• Greșit: „Se” pasiv și „se” reflexiv sunt același lucru.
  Corect: Întreabă-te cine face acțiunea: subiectul asupra lui însuși (reflexiv) sau altcineva (pasiv).

Înainte și după

Întrebări frecvente