Despărțirea în silabe

Când desparți un cuvânt în silabe, urmărești cum îl rostești, nu rupi literele la întâmplare. Fiecare silabă are o vocală și se poate rosti firesc. Despărțirea te ajută să citești un cuvânt nou și să îl treci corect pe rândul următor când scrii.

„Copil” se desparte „co-pil”, iar „carte” se desparte „car-te”. Rostește-le rar și auzi unde cade pauza: înaintea unei singure consoane dintre două vocale („ca-să”), între două consoane vecine („pas-tă”, „muș-că”). Unele grupuri rămân însă împreună: în „co-dru”, „pa-tru” și „ta-blă”, a doua consoană este l sau r.

Vocalele pe care le rostești în silabe diferite se despart („po-e-zi-e”), iar cele rostite într-o singură silabă rămân împreună („soa-re”, „floa-re”). Numărul silabelor este numărul vocalelor sau al diftongilor pe care îi rostești: „ca-să” are două silabe, „pa-tru” două, „po-e-zi-e” patru. Bate din palme la fiecare silabă și numără cu voce tare, apoi compară cu un coleg. Când un cuvânt te pune în încurcătură, verifică despărțirea într-un dicționar.

Programa de clasa a VI-a cere despărțirea în silabe după principiul fonetic, adică după pronunțare. Regulile din DOOM3, pe scurt:

Pasul 1: găsește vocalele. Silaba se construiește în jurul unei vocale. Dacă știi câte vocale are cuvântul, știi câte silabe are. Atenție la două situații:

• semivocalele (e, i, o, u rostite scurt, lângă o vocală) nu formează silabă: în „boa-bă”, o este semivocală, iar a este vocală, deci „boa” este o singură silabă;
• „i” șoptit de la sfârșitul unor cuvinte nu formează silabă: „pruni” are o silabă. După un grup de consoană + l sau r, însă, i final se rostește plin și formează silabă: „ne-gri”.

Ce sunt vocalele, consoanele și semivocalele găsești în lecția Vocalele, consoanele și semivocalele.

Pasul 2: uită-te la consoanele dintre vocale. Regulile din tabel privesc numai consoanele aflate între două vocale. Câteva precizări:

• ch și gh urmate de e sau i notează un singur sunet și se tratează ca o singură consoană: „pă-du-che”, „în-ghe-ța-tă”.
• x notează două sunete, dar la despărțire se comportă ca o singură consoană: „lu-xos”, nu „luc-sos”.
• La grupurile consoană + l sau consoană + r, cele două consoane trec împreună pe silaba următoare, pentru că pot începe și un cuvânt românesc („floare”, „prag”, „blând”): „su-flet”, „o-pri”.
• La excepțiile de la trei consoane, despărțirea se face după a doua consoană, pentru că aproape niciun cuvânt românesc nu începe cu grupuri ca pt, ct sau tf: „sculp-tu-ră”, „punc-tu-al”, „jert-fă”. Grupurile din tabel sunt printre excepțiile cele mai des întâlnite; DOOM3 mai dă câteva, mai ales în cuvinte compuse sau cu prefix („alt-ceva”, „post-calcul”), unde despărțirea urmează structura cuvântului.
• În rarele cuvinte cu cinci consoane între vocale, despărțirea se face după a doua: „opt-spre-ze-ce”.

Pasul 3: uită-te la vocalele alăturate. Două vocale alăturate se despart: „po-e-zi-e”, „ră-u-ta-te”. Acesta este hiatul. În schimb, o vocală și o semivocală din aceeași silabă (diftongul) sau o vocală cu două semivocale (triftongul) nu se despart: „boa-bă”, „pleoa-pă”. Când diftongul vine după o vocală, el trece întreg pe silaba următoare: „fe-me-ie”. Unele cuvinte cer atenție. DOOM3 indică hiat, nu diftong, în „a-ur”, „a-u-tor” și „la-u-dă”. Când nu ești sigur, caută cuvântul în DOOM3: dicționarul arată despărțirea acolo unde ea nu se deduce din reguli. Diferența dintre diftong, triftong și hiat este explicată în lecția Diftongul.

Despărțirea în silabe și despărțirea la capăt de rând. DOOM3 deosebește două operații. Despărțirea în silabe urmărește pronunțarea și ține de ortoepie. Despărțirea la capăt de rând ține de ortografie: o folosești când un cuvânt nu mai încape pe rând. În cele mai multe cuvinte, cele două coincid. La capăt de rând se adaugă câteva reguli:

• pe rândul următor trec numai silabe întregi;
• nu se recomandă să treci pe rândul următor o singură vocală: „ide-/e” nu economisește spațiu;
• nu se despart numele de persoane și siglele;
• cuvintele compuse și cele cu prefix se pot despărți și după structură: „de-zor-di-ne” sau „dez-or-di-ne”, „nes-ta-tor-nic” sau „ne-sta-tor-nic”. DOOM3 le admite pe amândouă, dar o preferă pe cea după pronunțare.

Regulile de scriere cu cratimă sunt în lecția Cratima.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „înghețată”

1. Vocalele: î, e, a, ă. Cuvântul are patru silabe.
2. Între î și e stau n și gh. Gh contează ca o singură consoană, deci sunt două consoane: prima rămâne, a doua trece: „în-ghe”.
3. Între e și a stă ț, între a și ă stă t: fiecare trece la silaba următoare.

Rezultat: în-ghe-ța-tă.

Exemplul 2: „fereastră”

1. Vocalele: e, a (în „ea”, e este semivocală), ă. Trei silabe.
2. Între primul e și diftongul ea stă r: „fe-rea”.
3. Între a și ă stau trei consoane, s, t, r. Grupul str nu este o excepție, deci prima consoană rămâne: „reas-tră”.

Rezultat: fe-reas-tră.

Exemplul 3: „punctual”

1. Vocalele: u, u, a. Al doilea u și a sunt în hiat, deci în silabe diferite. Trei silabe.
2. Între primul u și al doilea stau n, c, t. Grupul nct este o excepție: se desparte după a doua consoană.

Rezultat: punc-tu-al (formă înregistrată ca atare în DOOM3).

Exemplul 4: „constrânge”

1. Vocalele: o, â, e. Trei silabe.
2. Între o și â stau patru consoane, n, s, t, r: prima rămâne, celelalte trei trec: „con-strân”.
3. Între â și e stau n și g: „strân-ge”.

Rezultat: con-strân-ge.

Exemplul 5: „pruni” și „negri”

„Pruni” are o singură vocală, u; i final este șoptit și nu formează silabă. Cuvântul are o silabă. În „negri”, i vine după grupul gr și se rostește plin: ne-gri, două silabe.

DOOM3 deosebește două operații: despărțirea în silabe, care ține de pronunțare, și despărțirea la capăt de rând, care ține de ortografie și se face după reguli convenționale. Cele două coincid de cele mai multe ori, iar itemii de admitere aplică regulile din DOOM3, §5.1.

1. O consoană între două vocale trece pe rândul următor, fără excepție: „ca-să”, „co-pil”, „lu-nă”.
2. Două consoane între vocale se despart: „car-te”, „pas-tă”. Rămân împreună grupurile formate din b, c, d, f, g, h, p, t, v urmate de l sau r: „ta-blă”, „co-dru”, „pa-tru”, „a-pro-pe”.
3. Trei consoane se despart, de regulă, după prima: „con-tra”, „cin-ste”, „lin-gvist”. Excepțiile sunt puține: „punc-te”, „jert-fă”, „simp-tom”, „sculp-tor”.
4. Digrafele ch și gh (înaintea lui e, i) și litera x se comportă ca o singură consoană: „u-re-che”, „ghe-te”, „e-xa-men”, „ta-xi”.
5. Vocalele în hiat se despart („po-et”, „re-al”, „a-er”), iar diftongul și triftongul rămân întregi („soa-re”, „pleoa-pă”).

La capăt de rând, DOOM3 nu recomandă să rămână sau să treacă pe alt rând o singură vocală, pentru că nu se câștigă spațiu: „alee”, „lua”, „sui” se scriu întregi, chiar dacă fonetic ar fi „a-le-e”, „lu-a”.

Exemplu lucrat: În care cuvânt despărțirea în silabe este corectă: a) ca-rte, b) co-pi-l, c) pa-tru, d) cop-il? „Carte” se desparte între r și t (car-te), deci a este greșită; „copil” se desparte co-pil, deci b și d sunt greșite; în „patru”, grupul tr rămâne împreună (pa-tru). Răspuns: c.

Exemplu lucrat: Care este despărțirea corectă a cuvântului „punctaj”? a) pun-ctaj, b) punc-taj, c) puncta-j, d) pu-nctaj. Între vocale stau trei consoane (n, c, t). Regula generală ar da „pun-ctaj”, dar „punc-” face parte din excepțiile din DOOM3 (ca în „punc-te”), iar c și t nu pot începe împreună o silabă. Variantele c și d lasă o silabă fără vocală. Răspuns: b.

Fișe de lucru: despărțirea în silabe

Două fișe despre despărțirea în silabe, cu sarcini prin imagini și exerciții potrivite clasei. La pregătitoare adultul citește cerințele. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Despărțirea în silabe — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Despărțirea în silabe — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: A despărți „copil” în „cop-il”.
  Corect: Despărțirea după silabe este „co-pil”, pentru că o singură consoană între vocale trece la silaba următoare.
• Greșit: „cod-ru”.
  Corect: „co-dru”; grupul „dr” trece împreună în silaba următoare. La fel: „su-flet”, „o-pri”, „ne-gru”, nu „suf-let”, „op-ri”, „neg-ru”.
• Greșit: „ex-a-men”.
  Corect: „e-xa-men”; litera x se comportă ca o singură consoană și trece împreună cu silaba următoare: „lu-xos”, nu „luc-sos”.
• Greșit: „ale-e” la capăt de rând.
  Corect: Nu se lasă pe un rând o singură vocală; „alee” se scrie întreg.
• Greșit: „pă-duc-he”.
  Corect: „pă-du-che”; digraful ch (la fel gh) nu se rupe.
• Greșit: „scul-ptu-ră”, „pun-ctu-al”.
  Corect: „sculp-tu-ră”, „punc-tu-al”; la excepțiile de la trei consoane despărțirea se face după a doua.
• Greșit: „poe-zie”, „răuta-te”.
  Corect: „po-e-zi-e”, „ră-u-ta-te”; vocalele în hiat se despart.
• Greșit: „pru-ni”.
  Corect: „pruni” are o singură silabă, fiindcă „i” șoptit nu formează silabă.

Înainte și după

Întrebări frecvente