Pronumele interogativ și relativ

Unele pronume introduc o întrebare: „Cine a venit?”. Aceleași forme pot lega o propoziție de alta: „Știu cine a venit.” În primul caz sunt interogative; în al doilea sunt relative. Contextul și punctuația te ajută să le deosebești.

„Ce ai citit?” cere un răspuns. „Spune-mi ce ai citit” leagă o propoziție subordonată de cea de care depinde.

Scrie o întrebare cu „cine” și apoi un enunț în care „cine” leagă două părți. Citește-le și spune dacă enunțul cere direct un răspuns.

Formele frecvente sunt cine, ce, care, cât și al câtelea; la genitiv-dativ apar cui, căruia, căreia, cărora. În „Cine vine?”, „cine” întreabă direct; în „Știu cine vine”, „cine” leagă subordonata de propoziția principală și este relativ în analiza școlară. Spune „omul pe care l-am văzut”, nu „omul care l-am văzut”, și „fata căreia i-am scris”, nu „fata căruia”.

Pronumele interogative cer informații: „Cine a venit?” (despre persoană), „Ce ai citit?” (despre lucru), „Care carte ți-a plăcut?” (alegere dintre mai multe), „Câți elevi au venit?” (număr). Pronumele relative introduc o propoziție subordonată și se referă la un cuvânt din propoziția anterioară: „Elevul care a răspuns este Mihai.” Aici „care” se referă la „elevul”.

Poți deosebi cele două feluri după punctuație și după rol. Interogativul apare în întrebare și se încheie cu semnul întrebării. Relativul apare într-o propoziție care depinde de alta și leagă două propoziții. De aceea, formele „cine”, „ce”, „care” și „cât” pot fi uneori interogative, alteori relative, în funcție de enunț.

Exemplu lucrat: Stabilim valoarea lui „care” în „Care elev a răspuns?” și în „Elevul care a răspuns este Mihai.”

1. În primul enunț, „care” cere identificarea unui elev: pronume (adjectiv) interogativ.
2. În al doilea, „care” leagă propoziția „care a răspuns” de „elevul”: pronume relativ.
3. În ambele cazuri, forma este aceeași; rolul diferă.

Concluzie: interogativul cere o informație, relativul leagă propoziții.

„Care”, pe cazuri

Celelalte pronume relative

Formele sunt cele din DOOM3. Programa de clasa a VII-a cere folosirea corectă a pronumelui relativ, iar cea de clasa a VIII-a, subordonarea prin pronume relative.

În întrebarea directă „Pe cine ai văzut?”, „cine” este pronume interogativ la acuzativ; în „Știu pe cine ai văzut”, aceeași formă leagă o propoziție subordonată și este analizată școlar drept pronume relativ. „Cartea pe care am citit-o” cere prepoziția „pe” pentru complementul direct; „fata căreia i-am răspuns” cere forma feminină de dativ. „Al câtelea a sosit?” folosește pronume interogativ ordinal, iar „Știu al câtelea a sosit” are formă relativă în subordonată. Deosebește funcția de legătură de funcția sintactică a pronumelui în propria propoziție.

Pronumele interogative și relative au forme comune: cine, ce, care, cât, al câtelea. Formele cazuale sunt: „cine” (nominativ-acuzativ), „cui” (genitiv-dativ); „care” (nominativ-acuzativ), „căruia, căreia, cărora” (dativ), „cărui, cărei, căror”, precedate de articolul posesiv „al, a, ai, ale” (genitiv): „al cărui tată”, „a cărei carte”, „ai căror părinți”, „ale căror cărți”. Ca interogative, apar în propoziții interogative directe: „Ce vrei?”. În subordonate, școala le analizează ca relative: „Nu știu ce vrei” (completivă directă), „Cartea care mi-a plăcut este aici” (atributivă); gramatica academică (GALR) numește „ce” din „Nu știu ce vrei” interogativ indirect.

Pronumele relativ are un antecedent, adică un cuvânt din propoziția regentă la care se referă: în „elevul care a răspuns”, antecedentul este „elevul”. Forma „ce” poate avea antecedent subînțeles: „Fă ce vrei.” Se mai folosesc „cel ce”, „ceea ce”, „cei ce”. După antecedent, relativul se acordă în gen, număr și caz cu rolul său în propria propoziție: „fata căreia i-am dat cartea” (dativ, feminin singular).

Funcția sintactică a pronumelui se stabilește în propoziția în care apare: în „Elevul pe care l-am lăudat este harnic”, „care” este complement direct în propoziția „pe care l-am lăudat”, precedat de „pe” și reluat prin „l-”.

Exemplu lucrat: Analizăm „fata căreia i-am dat cartea”. Antecedentul este „fata”, feminin singular. Relativul „căreia” este forma de dativ feminin singular; întrebarea este „cui i-am dat cartea?”. Funcția: complement indirect în propoziția relativă. Concluzie: „căreia” este pronume relativ, dativ, complement indirect.

Exemplu lucrat: Analizăm „Nu știu cine a sunat”. Propoziția „cine a sunat” depinde de „nu știu” și este introdusă prin „cine”, care este subiectul propoziției subordonate. Aici „cine” este pronume relativ (leagă propoziții), nu interogativ direct, pentru că nu cere un răspuns imediat. Concluzie: relativ, nominativ, subiect.

Pronumele interogativ „cât” are forme de gen și număr („câtă”, „câți”, „câte”) și poate fi adjectiv („Câți elevi au venit?”) sau pronume („Câți au venit?”). Forma „al câtelea” este un pronume interogativ ordinal („Al câtelea ai ajuns?”); răspunsul este un numeral ordinal. Pronumele „oricare” și „oricine” sunt nehotărâte, nu interogative: ele nu cer răspuns. Diferențele se stabilesc prin sensul enunțului și prin funcția pronumelui în propoziție.

Ce face pronumele relativ

Pronumele relativ are două roluri în același timp:

1. leagă propoziția subordonată de regentă, ca o conjuncție;
2. are o funcție în subordonată (subiect, complement, atribut), ca orice pronume.

De obicei, el reia un substantiv din regentă, numit antecedent: în „Desenul care a câștigat premiul atârnă pe hol.”, „care” îl reia pe „desenul”.

Cum afli funcția pronumelui relativ

Înlocuiește pronumele cu substantivul pe care îl reia și transformă subordonata într-o propoziție de sine stătătoare:

Cazul pronumelui relativ depinde de funcția lui în subordonată, nu de cazul antecedentului.

Acordul lui „al cărui”

„Al cărui” are două părți și fiecare se acordă cu alt cuvânt:

• articolul (al, a, ai, ale) se acordă cu obiectul posedat, substantivul de după el;
• pronumele (cărui, cărei, căror) se acordă cu posesorul, substantivul de dinainte.

Relativ sau interogativ?

Pronumele relativ și cel interogativ au aceleași forme. Interogativul pune o întrebare directă: „Care e drumul spre gară?” Relativul introduce o subordonată: „Am luat drumul care duce spre gară.”

În construcții ca „Nu știu cine a lăsat ușa deschisă.”, unele manuale numesc pronumele interogativ-relativ; analiza diferă între gramatici. Celelalte tipuri de pronume sunt în capitolul Pronumele.

Relativ sau conjuncție?

Și conjuncția subordonatoare leagă o subordonată de regentă, dar nu are funcție în ea:

• „Am aflat că a adus prăjituri.” — „că” este conjuncție;
• „Am mâncat ce a adus.” — „ce” este pronume relativ, complement direct în subordonată („a adus ceva”).

Conjuncțiile sunt explicate în lecția Conjuncția, iar tipurile de subordonate în capitolul Propoziția și fraza.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Desenul care a câștigat premiul atârnă pe holul școlii.”

• care: pronume relativ, nominativ; subiect în subordonata „care a câștigat premiul” (desenul a câștigat). Subordonata este atributivă.

Exemplul 2: „Am vorbit cu vecina căreia i-am dus o prăjitură.”

• căreia: pronume relativ, dativ; complement indirect în subordonată, dublat de „i-”.

Exemplul 3: „Copacul ale cărui ramuri ating fereastra e un tei.”

• ale cărui: „ale” se acordă cu „ramuri” (feminin, plural), „cărui” cu „copacul” (masculin, singular). Pronumele relativ este în genitiv și are funcția de atribut pronominal genitival pe lângă „ramuri”.

Exemplul 4: „Am primit exact ce îmi doream.”

• ce: pronume relativ, acuzativ; complement direct în subordonată („îmi doream ceva”). Subordonata este completivă directă.

Exemplul 5: „Am găsit cutia în care ținea bunicul nasturii.”

• în care: pronume relativ cu prepoziție, acuzativ; circumstanțial de loc în subordonată.

Formele de bază sunt: cine, ce, care, cât, al câtelea. Rețineți perechile de dativ: „cui” (pentru „cine”), „căruia” (masculin singular), „căreia” (feminin singular) și „cărora” (plural, ambele genuri). Genitivul lui „care” combină articolul posesiv cu „cărui, cărei, căror”: „al cărui”, „al cărei”, „ai căror”, „ale căror”.

Regula de acord din genitiv: articolul al/a/ai/ale se acordă cu substantivul posedat, iar cărui/cărei/căror se acordă cu antecedentul, adică cu posesorul. De aceea „fata al cărei tată este medic” (al = tată, masculin singular; cărei = fata, feminin singular) și „elevii ai căror părinți au venit” (ai = părinți, plural; căror = elevii). Forma „a căror părinți” este greșită.

Pronumele „care” ca complement direct cere „pe” când se referă la persoană sau animat și este reluat prin pronume neaccentuat: „omul pe care l-am văzut”. Dativul se construiește fără „pe”: „prietenul căruia i-am scris”.

Interogativ și relativ au aceeași formă și se deosebesc prin context: „Cine a sunat?” (întrebare directă, interogativ) față de „Știu cine a sunat” și „Am citit tot ce mi-ai recomandat” (relativ, leagă o subordonată). „Ce” din „Ce frumos cântă!” nu este pronume. „Câți elevi au venit?” are adjectiv pronominal interogativ, iar „Câți au venit?” are pronume interogativ.

Exemplu lucrat: În care enunț „care” este pronume relativ? a) Care dintre voi a venit? b) Ce carte ți-a plăcut? c) Elevul care a răspuns a primit o notă. d) Cine ți-a spus? Primul enunț este o întrebare directă, la fel ca al doilea și al patrulea. În c, „care” leagă propoziția „care a răspuns” de „elevul”. Răspuns: c.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere pronumele și subordonarea, cu toate propozițiile subordonate, în cei 35 de itemi de gramatică (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Tematica privește alte pronume și adjective pronominale (de întărire, demonstrativ de identitate, negativ), nu pronumele relativ (pagina de admitere UAIC).
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. În varianta 3 din 2026, Subiectul I.B a cerut transcrierea a trei propoziții subordonate dintr-o frază și precizarea felului lor (subiectele EN 2026); multe subordonate sunt introduse prin pronume relative.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Cine a venit?” numit pronume relativ într-o întrebare directă.
  Corect: Aici este pronume interogativ.
• Greșit: „Omul care l-am văzut.”
  Corect: „Omul pe care l-am văzut”; când „care” este complement direct și se referă la o persoană, cere „pe” și este reluat prin „l-”.
• Greșit: „Fata a cărui carte ți-am dat” pentru o fată.
  Corect: „Fata a cărei carte ți-am dat”; genitivul pronumelui „care” se acordă cu posesorul („fata”).
• Greșit: „Colegul care i-am scris.”
  Corect: „Colegul căruia i-am scris.”
• Greșit: „Colega al cărui frate.”
  Corect: „Colega al cărei frate.”; pronumele „cărei” se acordă cu posesorul („colega”), iar articolul „al” cu obiectul posedat („frate”).
• Greșit: „Copacul al cărui ramuri.”
  Corect: „Copacul ale cărui ramuri.”; articolul se acordă cu obiectul posedat.
• Greșit: Relativul „ce” este conjuncția „că”.
  Corect: Întreabă-te dacă are funcție în subordonată; relativul are, conjuncția nu.
• Greșit: „Ceeace”.
  Corect: „Ceea ce”; DOOM3 îl scrie în două cuvinte.

Înainte și după

Întrebări frecvente