Prepoziția

Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un cuvânt de altul și arată relația dintre ele. Ea introduce un substantiv, un pronume sau un numeral și formează cu el un grup: „cartea de pe masă”, „merg spre casă”, „vorbesc cu tine”.

Aceeași prepoziție poate arăta relații diferite, iar relații diferite pot fi exprimate prin prepoziții diferite:

• locul: „în clasă”, „lângă fereastră”, „sub masă”;
• timpul: „după ore”, „până seara”;
• cauza: „din cauza ploii”;
• scopul sau destinatarul: „pentru examen”, „flori pentru mamă”;
• modul sau instrumentul: „cu atenție”, „scrie cu creionul”;
• tema: „vorbește despre carte”.

După forma lor, prepozițiile sunt de trei feluri:

• simple, dintr-un singur cuvânt: la, în, pe, cu, de, din, spre, pentru, fără, sub, peste, prin;
• compuse, din două prepoziții: de la, de pe, de sub, pe lângă, până la;
• locuțiuni prepoziționale, grupuri de cuvinte care funcționează ca o prepoziție: în fața, în jurul, din cauza, față de.

Prepoziția cere un anumit caz pentru termenul pe care îl introduce. Cele mai multe cer acuzativul („cu elevul”, „spre școală”), dar unele cer genitivul („împotriva planului”) sau dativul („datorită efortului”). Cazul este cerut de prepoziție, nu ales după ureche.

Exemplu lucrat: Alegem forma corectă în „Excursia a fost anulată din cauza (ploaie / ploii / ploaia)”.

1. Căutăm prepoziția: „din cauza”, o locuțiune prepozițională.
2. Aflăm cazul cerut: genitiv.
3. Forma de genitiv a substantivului „ploaie” este „ploii”.

Concluzie: „din cauza ploii”.

Prepoziția este neflexibilă: nu are gen, număr sau caz, dar impune cazul termenului următor. Nu o confunda cu conjuncția, care leagă părți de propoziție de același fel („casă și grădină”) sau propoziții; prepoziția introduce un termen care depinde de alt cuvânt („casă în grădină”). Un cuvânt ca „de” poate arăta relații diferite: în „plec de acasă” arată punctul de plecare, în „cartea de istorie” domeniul, iar în „casă de lemn” materia. Atenție la „de pe” din „cartea de pe masă”: aici prepoziția este „de pe”, compusă, nu „de” singur.

Un mod de a verifica este să scoți prepoziția din enunț: „merg ... școală” nu mai spune direcția, deci prepoziția este necesară pentru sens.

Prepoziția apare în programa de clasa a V-a, la îmbinarea substantivului cu atributul, și este reluată în clasa a VI-a, la verb.

În analiza propoziției, prepoziția nu are funcție sintactică proprie. Ea face parte din complementul sau din circumstanțialul pe care îl introduce: în „Locuiesc în Brașov”, „în Brașov” este circumstanțial de loc; în „Mă gândesc la examen”, „la examen” este complement prepozițional, cerut de verb. Aceeași prepoziție poate introduce funcții diferite, deci funcția se decide după relația cu verbul.

Locuțiunile prepoziționale se recunosc după structură: prepoziție + substantiv (+ prepoziție), ca în „în fața”, „în ciuda”, „cu privire la”. Ele se analizează ca un singur element, iar substantivul din interior nu are funcție separată.

Prepoziția poate introduce și un verb la infinitiv: „pentru a învăța”, „fără a întreba”. În acest caz urmează „a” și forma verbului, nu un substantiv în caz.

La complementul direct, numele de persoană (și pronumele personale) cer prepoziția „pe”: „Îl văd pe Mihai”, dar „Citesc o carte”, fără prepoziție. Absența lui „pe” este o greșeală frecventă: „Îl văd Mihai”.

Între termeni coordonați care au aceeași funcție și aceeași prepoziție, prepoziția poate fi repetată pentru claritate sau omisă: „cu fratele și cu sora” / „cu fratele și sora”. Când termenii cer prepoziții diferite, fiecare își păstrează prepoziția: „Scrie cu creionul și pe hârtie”. Cuvântul „a” are mai multe roluri: auxiliar („a plecat”), articol genitival („cartea este a fratelui meu”), semn al infinitivului („a citi”) și prepoziție, în „miroase a miere”. Rolul unui cuvânt se stabilește din context.

Formele cazurilor sunt cele ale substantivului: genitivul lui „plan” este „planului”, al lui „masă” este „mesei”, al lui „elev” este „elevului”, iar al pluralului „elevi” este „elevilor”. De aceea, după „împotriva” alegi „planului”, nu „plan” sau „planul”. Cele trei grupe de prepoziții se deosebesc prin cazul cerut. Prepozițiile din grupa dativului provin în mare parte din participii sau adjective (datorită, mulțumită, conform, potrivit), de aceea cer dativul, ca și adjectivele din care provin.

Exemplu lucrat: Analizăm grupul „în fața casei”. „În fața” este locuțiune prepozițională, formată din prepoziția „în” și substantivul „fața”. Ea cere genitivul, deci „casei” este la genitiv. Grupul răspunde la „unde?” și are funcție de circumstanțial de loc. Concluzie: locuțiunea prepozițională și termenul ei formează un singur circumstanțial.

Exemplu lucrat: Corectăm „Datorită efortul lui, am reușit”. După „datorită” urmează dativul, deci substantivul trebuie să aibă forma de dativ: „efortului”. Enunț corect: „Datorită efortului lui, am reușit.” Verificarea se face în două etape: identifici prepoziția sau locuțiunea prepozițională, apoi verifici forma termenului care urmează.

Exemplu lucrat: Identificăm prepozițiile din „Am luat cartea de pe raft și am mers până la pod”. „De pe” este prepoziție compusă (de + pe) și arată locul de unde; „până la” este prepoziție compusă și arată limita deplasării. Concluzie: ambele sunt compuse, iar fiecare cere acuzativul („raft”, „pod”). Cazul nu decurge din faptul că sunt compuse, ci din prepoziția însăși: alte unități, ca locuțiunea „în fața”, cer genitivul.

Cum recunoști prepoziția

1. Stă înaintea cuvântului pe care îl leagă: „pe raft”, „de lemn”, „pentru tine”.
2. Nu își schimbă forma. Este neflexibilă, ca adverbul, conjuncția și interjecția.
3. Nu are singură funcție sintactică. Funcția o are grupul format din prepoziție și cuvântul de după ea:
   • „Cartea e pe raft.” (circumstanțial de loc);
   • „o masă de lemn” (atribut substantival prepozițional);
   • „Mă bazez pe tine.” (complement prepozițional).

Felurile prepozițiilor

• Simple: „cu”, „de”, „la”, „pe”, „în”, „sub”, „spre”.
• Compuse, cum le numesc manualele. Unele se scriu într-un cuvânt: „despre”, „dinspre”, „dintre”, „printre”, „deasupra”, „împotriva”. Altele se scriu separat: „de la”, „de pe”, „până la”, „pe lângă”. DOOM3 înregistrează grupurile scrise separat ca două prepoziții alăturate („până la”: prep. + prep.).
• Locuțiuni prepoziționale: „din cauza”, „în fața”, „în spatele”, „în mijlocul”, „față de”, „vizavi de”. DOOM3 le notează cu „loc. prep.”.

Ce caz cere prepoziția

Acuzativul îl cer cele mai multe: „cu prietenii”, „la școală”, „despre film”.

Genitivul îl cer „asupra”, „deasupra”, „împotriva”, „înaintea”, „contra” (care cere și acuzativul: „contra cost”) și locuțiunile cu „în” sau „din” urmate de un substantiv articulat („în fața”, „din cauza”). Cum verifici: pune după ele pronumele „el” sau „ea”. Dacă iese „lui” sau „ei”, cazul e genitiv sau dativ. Ca să le deosebești, pune pronumele de persoana I: „împotriva mea” (genitiv, cu forma posesivă, DOOM3), dar „datorită mie” (dativ).

Dativul îl cer „datorită”, „grație”, „mulțumită”: „datorită ploii”, „mulțumită vouă”. Înaintea unui numeral, aceste prepoziții sunt urmate de „a”: „grație a doi colegi”, nu „grație la doi colegi” (Îndreptarul din 2024, §III.3.7).

Notă despre „conform”, „contrar”, „potrivit”. DOOM3 le înregistrează ca adverbe: „conform planului”, „contrar așteptărilor”. Multe manuale le trec la prepozițiile cu dativ. Cuvântul de după ele stă, în ambele explicații, în dativ.

Prepoziție sau altă parte de vorbire?

„Pe” din complementul direct („O ajut pe Ana.”) nu arată un loc; el doar marchează complementul. Detaliile sunt în lecția Complementul direct.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Lampa atârnă deasupra mesei.”

• deasupra: prepoziție; cere genitivul („mesei”).
• deasupra mesei: circumstanțial de loc (unde atârnă?).

Exemplul 2: „Am ajuns acasă mulțumită vecinului nostru.”

• mulțumită: prepoziție; cere dativul („vecinului”).
• mulțumită vecinului: circumstanțial de cauză (datorită cui am ajuns?).

Exemplul 3: „Copiii s-au adunat în jurul profesoarei.”

• în jurul: locuțiune prepozițională; cere genitivul („profesoarei”).
• în jurul profesoarei: circumstanțial de loc.

Exemplul 4: „Vecinii noștri locuiesc deasupra.”

• deasupra: aici nu e prepoziție, ci adverb de loc, pentru că nu leagă niciun substantiv. Este circumstanțial de loc.

Exemplul 5: „Mă gândesc la vacanța de vară.”

• la: prepoziție; cere acuzativul.
• la vacanța: complement prepozițional, pentru că prepoziția „la” este cerută de verbul „a se gândi”.
• de vară: atribut substantival prepozițional („de” + acuzativ).

La test, cazul cerut de prepoziție se verifică pe grupe:

• acuzativ: pe, la, cu, de, în, din, spre, către, pentru, fără, despre, prin, sub, peste, lângă, între, după, până; locuțiunea „față de” cere tot acuzativul („față de vecini”);
• genitiv: asupra, deasupra, contra, împotriva, înaintea, în fața, în jurul, în locul, în spatele, din cauza, în ciuda („în fața casei”, „contra curentului”, „în jurul focului”);
• dativ: datorită, grație, mulțumită, conform, potrivit, contrar, asemenea, aidoma („grație eforturilor sale”, „conform regulamentului”, „contrar așteptărilor”).

Deosebirea structurală: prepoziția compusă are în interior numai prepoziții („de pe”), iar locuțiunea prepozițională conține și un substantiv („în fața”, „din cauza”); ambele se comportă ca o singură prepoziție și au caz propriu.

Capcane frecvente:

• un substantiv după prepoziție primește forma de caz cerută: „în fața casei”, nu „în fața casa”;
• cu pronumele, forma cazuală se alege la fel: „împotriva lui”, „datorită ei”;
• aceeași prepoziție poate exprima relații diferite: „pe masă” (loc), „pe seară” (timp), „pe Ion” (marca complementului direct).

Exemplu lucrat: Care enunț respectă cazul cerut de prepoziție? a) Împotriva plan s-au opus. b) Împotriva planului s-au opus. c) Împotriva planul s-au opus. d) Împotriva planuri s-au opus. „Împotriva” cere genitivul, iar forma de genitiv singular articulat a lui „plan” este „planului”. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: Corectăm „Mulțumită ajutorul tău, am reușit”. „Mulțumită” este în grupa dativului, deci termenul următor trebuie la dativ: „ajutorului”. Enunț corect: „Mulțumită ajutorului tău, am reușit.” Verificare: „ajutor” – dativ „ajutorului”, iar adjectivul „tău” rămâne neschimbat.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere „prepoziția: definiție, caracteristici generale; tipuri; cazuri impuse de prepoziție”, în cei 35 de itemi de gramatică (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Prepoziția nu este numită în tematica de admitere; tematica cere însă forma corectă de caz a unor substantive, iar prepozițiile cu genitiv și dativ sunt un loc unde apar greșeli.
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. În varianta 3 din 2026, Subiectul I.B a cerut, între altele, o propoziție cu un substantiv dat în genitiv (subiectele și baremele EN 2026). Prepozițiile care cer genitivul sunt una dintre construcțiile posibile.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Datorită ea am reușit.”
  Corect: „Datorită ei am reușit.”; prepoziția „datorită” cere dativul.
• Greșit: „Împotriva plan s-a votat.”
  Corect: „Împotriva planului s-a votat.”; „împotriva” cere genitivul.
• Greșit: „Îl văd Mihai în curte.”
  Corect: „Îl văd pe Mihai în curte.”; numele de persoană la complementul direct cer prepoziția „pe”.

Înainte și după

Întrebări frecvente