Vocale, consoane și semivocale

Când spui „masă”, auzi sunetele cuvântului, nu literele lui. Sunetele a și ă se rostesc cu gura deschisă, fără ca aerul să întâlnească o piedică; sunt vocale. În română, vocalele sunt a, ă, â/î, e, i, o, u. Sunetele m și s se rostesc cu o piedică în calea aerului; sunt consoane. O vocală poate forma singură o silabă, ca a din „a-ri-pă”; o consoană nu poate.

Compară „ac” cu „mac”: în ambele, a este vocală, iar m și c sunt consoane. Ascultă sunetele înainte să privești literele: nu toate cuvintele se analizează doar prin numărarea semnelor scrise. Litera x din „examen” notează două sunete (g și z), iar grupul ch din „chei” notează un singur sunet (k).

Semivocalele sunt sunetele e, i, o, u rostite scurt, lângă o vocală, în aceeași silabă. O semivocală nu poate forma singură o silabă. Reține trei fapte. Primul: româna are șapte vocale (a, ă, â/î, e, i, o, u) și patru semivocale (e, i, o, u); restul sunetelor sunt consoane. Al doilea: semivocala se sprijină pe o vocală din silaba ei. Al treilea: aceeași literă poate nota o vocală sau o semivocală, după locul pe care îl ocupă în silabă.

Ca să recunoști semivocala, desparte cuvântul în silabe și caută vocala de care se sprijină. În „piatră” (pia-tră), prima silabă conține vocala a și semivocala i. În „soare” (soa-re), semivocala este o, iar vocala este a. În „pui”, vocala este u, iar semivocala i. În „dulap” (du-lap), u este vocală, pentru că formează singur centrul unei silabe.

Exemplu lucrat: stabilim felul sunetelor subliniate în „iarbă” și „inimă”.

1. Despărțim: „iar-bă” și „i-ni-mă”.
2. În „iar-bă”, prima silabă are vocala a; i este lângă ea, deci i este semivocală.
3. În „i-ni-mă”, primul i formează singur prima silabă, deci este vocală.

Concluzie: aceeași literă, i, este semivocală în „iarbă” și vocală în „inimă”.

Sunet și literă

Sunetul se aude, litera se scrie. Alfabetul limbii române are 31 de litere, după DOOM3. Patru dintre ele, k, q, w și y, apar mai ales în cuvinte și nume împrumutate: „kilogram”, „weekend”.

De cele mai multe ori, o literă notează un sunet. Există însă excepții, adunate mai jos, în tabelul despre numărarea sunetelor. Programa de clasa a V-a cere tocmai această corespondență dintre sunet și literă.

Vocalele

Limba română are șapte vocale: a, ă, î, e, i, o, u. Sunetul [î] se scrie cu două litere: î la începutul și la sfârșitul cuvintelor („înainte”, „a coborî”) și â în interiorul lor („câmp”, „pâine”). Regula completă este în capitolul Ortografie și punctuație.

Vocala poate forma singură o silabă: „o-ră”, „u-li-ță”, „a-e-ro-port”. Într-o silabă există o singură vocală, de aceea numărul vocalelor dintr-un cuvânt este numărul silabelor lui.

Semivocalele

Literele e, i, o, u pot nota și semivocale. Semivocala se rostește mai scurt decât vocala, se sprijină pe ea și nu poate forma singură o silabă:

• e semivocală: „dea-luri”, „sea-ră”;
• i semivocală: „pâi-ne”, „iu-te”;
• o semivocală: „floa-re”, „boa-bă”;
• u semivocală: „bou”, „o-uă”.

Aceeași literă poate fi vocală într-un cuvânt și semivocală în altul. În „pi-u-li-ță”, i și u sunt vocale, fiecare cu silaba ei. În „iu-te”, i este semivocală, iar u este vocală. Semivocalele apar numai în diftongi și triftongi, explicați în lecția Diftongul, triftongul și hiatul.

Consoanele

Consoanele nu pot forma singure o silabă. Câteva au comportament aparte:

• c și g urmate de e sau i se rostesc [č] și [ğ]: „cer”, „ger”;
• ch și gh urmate de e sau i notează un singur sunet: „chibrit”, „ghete”;
• x notează două sunete: [cs] în „lux” sau [gz] în „exercițiu”.

Când numărul literelor diferă de numărul sunetelor

DOOM3 precizează că e de la începutul formelor verbului „a fi” („este”, „eram”) și al pronumelor „eu”, „el”, „ei”, „ele” se pronunță [ie], iar pronumele „ea” se pronunță [ia]. În cele mai multe cuvinte noi, e inițial se pronunță [e]: „elev”, „ecran”.

Cum determini valoarea unei litere vocalice

Litera nu hotărăște singură analiza: cercetăm sunetul din silaba concretă. În „poartă” („poar-tă”), a este vocală, iar o este semivocală; în „oraș” („o-raș”), o formează prima silabă și este vocală.

Pentru a determina valoarea unei litere vocalice, parcurgi trei pași: despărțirea în silabe, identificarea vocalei-centru a fiecărei silabe și clasificarea literelor rămase în silabă ca semivocale. Un cuvânt are tot atâtea silabe câte vocale (centre silabice) conține; semivocalele nu cresc numărul silabelor.

Exemplu lucrat: clasificăm sunetele vocalice din „leoaică”.

1. Silabele: „le-oai-că”; sunt trei silabe, deci trei vocale-centru: e, a și ă.
2. În prima silabă, e este vocală.
3. În a doua silabă, vocala este a; o și i sunt semivocale, iar grupul „oai” este triftong.
4. În a treia silabă, ă este vocală, iar c este consoană.

Exemplu lucrat: analizăm „oaie”. Silabele sunt „oa-ie”, deci cuvântul are două centre silabice. În prima silabă, a este vocală, iar o este semivocală; grupul „oa” este diftong. În a doua silabă, e este vocală, iar i este semivocală; grupul „ie” este tot diftong. Rezultat: patru litere vocalice, dar două vocale și două semivocale; cuvântul are două silabe, nu patru.

Exemplu lucrat: comparăm „aer” și „mai”. În „a-er”, a și e formează două silabe: ambele sunt vocale, deci grupul este hiat. În „mai”, a este vocală, iar i este semivocală, în aceeași silabă: diftong. Numărul silabelor arată diferența: „aer” are două, „mai” are una.

Exemplu lucrat: numărăm sunetele din „mai” și „deal”. În „mai” sunt trei sunete: m (consoană), a (vocală) și i (semivocală), într-o singură silabă. În „deal” sunt patru sunete: d (consoană), e (semivocală), a (vocală) și l (consoană), tot într-o silabă. În „ființă”, prima silabă „fi” are vocala i, iar a doua, „in”, are tot i ca vocală; între ele este hiat, așadar „ființă” are trei silabe (fi-in-ță). Aceste verificări arată că numărul silabelor rămâne criteriul sigur.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „ghiozdan”

1. Litere: g, h, i, o, z, d, a, n – opt.
2. Gh notează un sunet; i de după gh, urmat de o, nu notează niciun sunet.
3. Sunete: [g′], o, z, d, a, n – șase.

Cuvântul are două vocale, o și a, deci două silabe: „ghioz-dan”.

Exemplul 2: „excursie”

1. Litere: e, x, c, u, r, s, i, e – opt.
2. X se rostește [cs], adică două sunete.
3. Sunete: e, c, s, c, u, r, s, i, e – nouă.

În „excursie”, i și e de la sfârșit sunt vocale în hiat: „ex-cur-si-e”, patru silabe.

Exemplul 3: „cinci”

1. Litere: c, i, n, c, i – cinci.
2. Primul c urmat de i se rostește [č], iar i de după el este vocală. I final de după al doilea c nu se pronunță.
3. Sunete: [č], i, n, [č] – patru.

Exemplul 4: „floare”

1. Litere și sunete: f, l, o, a, r, e – șase litere, șase sunete.
2. O este semivocală, a și e sunt vocale. Două vocale, deci două silabe: „floa-re”.

Înainte și după

• Înainte: alfabetul și ordinea literelor, din capitolul Fonetică și ortoepie.
• După: despărțirea în silabe și diftongul, triftongul și hiatul.

Unde apare la examen

• Drept UB. Programa de admitere din 2026 cere, la normele ortografice și ortoepice, „corespondența sunet-literă”, în cei 15 itemi de ortografie, ortoepie, punctuație și lexic (programa UB 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Drept UB.
• Drept UAIC. Tematica fonetică și ortografică cere „corespondența dintre ortografie și ortoepie”, adică dintre scriere și pronunțare (pagina de admitere UAIC).
• Evaluarea Națională, clasa a VIII-a. La proba din 2026, Subiectul I.B a început cu patru itemi cu alegere multiplă, iar în varianta 3 primul a cerut recunoașterea diftongului (subiectele EN 2026). Ca să-l recunoști, trebuie să deosebești vocala de semivocală.

Greșeli frecvente

• Greșit: „I” este vocală atât în „iarbă”, cât și în prima silabă din „inimă”.
  Corect: În „iarbă”, i este semivocală; în prima silabă din „inimă”, i este vocală.
• Greșit: „Oaie” are patru vocale, pentru că are patru litere vocalice.
  Corect: „oa-ie” are două vocale (a, e) și două semivocale (o, i); clasificarea privește sunetele rostite, nu semnele scrise.
• Greșit: Litera u din „dulap” este semivocală.
  Corect: În „du-lap”, u formează centrul primei silabe, deci este vocală.
• Greșit: „Ghiozdan” are opt sunete, fiindcă are opt litere.
  Corect: Are opt litere, dar șase sunete: gh notează un singur sunet, iar i din „ghio” nu notează niciun sunet.
• Greșit: Literele „â” și „î” notează sunete diferite.
  Corect: Sunt două litere pentru același sunet.
• Greșit: „Lux” are trei sunete.
  Corect: Are trei litere și patru sunete, fiindcă x notează două sunete, [cs].
• Greșit: „Floare” are trei silabe, pentru că o semivocală poate forma singură o silabă.
  Corect: Semivocala nu formează silabă; „floa-re” are două silabe.
• Greșit: „El”, „este”, „eram” se pronunță cu [e] la început.
  Corect: DOOM3 cere [ie].

Înainte și după

Întrebări frecvente