Romanul popular

Romanul popular este o narațiune în proză de largă circulație, cu aventuri și întâmplări miraculoase, tradusă și copiată în manuscris în secolele XVI–XVIII. Cele mai cunoscute sunt „Alexandria”, despre faptele lui Alexandru Macedon, și „Archirie și Anadan”, despre înțeleptul Archirie și nepotul lui. Cartea populară circulă în copii manuscrise, de aceea ajunge la un public larg.

Romanul popular vechi nu are un autor individual cunoscut: textele sunt adaptări după modele străine, copiate de cărturari și citite într-un cerc larg. Termenul „popular” descrie circuitul și publicul, nu originea întâmplărilor. Trăsăturile lui sunt acțiunea bogată în aventuri, prezența miraculosului, personajele-tip (conducătorul viteaz, sfetnicul înțelept), succesiunea de episoade și ideea morală. Frazele sunt adesea legate prin „și”, ca într-o povestire spusă pe rând.

„Alexandria”. Este un roman popular scris în greacă, în Egiptul elenistic, și atribuit în mod fals istoricului Calistene, de aceea autorul este numit uneori Pseudo-Calistene. Evocă, adesea prin elemente miraculoase, războaiele lui Alexandru Macedon. A ajuns în literatura română printr-o traducere în slavona sârbo-croată. Prima prelucrare românească cunoscută, „Alixăndria”, datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea și s-a păstrat în copii manuscrise, în toate provinciile românești. Între secolele XVI și XVIII, „Alexandria” a fost cel mai citit text literar din cultura română.

„Archirie și Anadan”. Este o carte populară cu rost moralizator, de origine asiro-babiloniană. A ajuns la români prin slavonă și a fost tradusă spre sfârșitul secolului al XVII-lea după o variantă sârbo-croată. S-au păstrat circa 45 de manuscrise românești, iar Anton Pann a tipărit-o în 1850 sub titlul „Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam”.

Exemplu lucrat — un episod din „Alixăndria” (textul manuscrisului, în transliterare): oastea lui Alexandru dă peste un stâlp de piatră. Pe el stă scris că un alt împărat, Sanhos, a vrut să vadă raiul și a murit acolo, atacat de oameni sălbatici: „Eu, Sanhos-împărat, luoaiu lume toată și vruiu să văz și raiul”. Alexandru acoperă stâlpul cu postav, ca oștenii să nu citească avertismentul și să nu se sperie. Episodul arată trei trăsături ale romanului popular: miraculosul (oamenii sălbatici), conducătorul care își stăpânește oastea și lecția despre limitele ambiției. Limba arată trăsături ale vechii română: „pre” în loc de „pe”, „deca” în loc de „dacă”, formele „luoaiu” („am luat”) și „vruiu” („am vrut”).

Exemplu lucrat — încadrarea unui fragment: un text anonim, tradus, păstrat în copii manuscrise, cu aventuri, cu miraculos și cu fraze legate prin „și” este roman popular, nu basm popular. Basmul popular circulă oral și are o structură fixă de probe, cu formule inițiale și finale; romanul popular circulă în manuscris și urmărește o lungă serie de episoade în jurul unui personaj istoric sau înțelept.

Romanul popular din programă nu se confundă cu romanul-foileton al secolului al XIX-lea. „Cei trei muschetari” de Alexandre Dumas au apărut în foileton, în 1844, iar „Misterele Parisului” de Eugène Sue, în 1842–1843; în România, romanele de mistere au apărut în anii 1861–1863; un exemplu este „Mistere din București” de Ioan M. Bujoreanu (1862, două volume), roman foiletonistic despre intrigile din protipendada bucureșteană. Aceste texte au autori cunoscuți și au circulat prin ziar. „Popular” înseamnă în fiecare caz „de largă circulație”, dar epocile, circuitul și formele sunt diferite.

Cartea populară cuprinde și culegeri morale, nu numai romane. „Floarea darurilor” este o carte populară cu 35 de capitole, în care fiecare virtute este asociată cu un animal și cu o scurtă parabolă. O recunoști ca lucrare morală, nu ca roman, pentru că nu urmărește aventurile unui personaj.

Greșeli frecvente

• Greșit: Romanul popular este același lucru cu basmul popular.
  Corect: Basmul circulă oral și respectă o structură de probe; romanul popular vechi circulă în manuscris, după modele străine.
• Greșit: „Popular” înseamnă că romanul a fost creat de popor, fără modele străine.
  Corect: „Alexandria” vine dintr-un roman grecesc, prin traducerea sârbo-croată; „popular” se referă la răspândire și public.
• Greșit: Romanul popular din programă este romanul-foileton al lui Dumas.
  Corect: Romanul popular vechi este copiat în manuscris și are autor necunoscut; foiletonul are autor cunoscut și a apărut în ziare.

Înainte și după