Începuturile romanului românesc

Romanul românesc se formează în secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea prozei, a presei și a publicului cititor. Mihail Kogălniceanu începe „Tainele inimei” (1850), rămas neterminat. Dimitrie Bolintineanu publică „Manoil” (1855), roman sentimental, romantic și epistolar, apoi „Elena” (1862). Nicolae Filimon publică „Ciocoii vechi și noi” în 1863, roman al parvenitismului și al societății fanariote. Aceste opere experimentează forme narative diferite înaintea realismului matur de mai târziu.

Condițiile apariției. În secolul al XIX-lea cresc numărul tipografiilor, al ziarelor și al cititorilor, iar scriitorii cunosc romane europene. Romanul românesc se formează prin experimente: sentimental, epistolar, social. Prima etapă nu este un singur an sau o singură carte; contează apariția unor tehnici și teme care vor fi dezvoltate de scriitorii ulteriori.

Romanul sentimental și epistolar. „Manoil” de Bolintineanu își construiește povestea de iubire și destinul eroului din scrisori, într-o atmosferă romantică. Forma epistolară dă impresia de autenticitate, deși scrisorile sunt ficțiune, iar punctul de vedere al fiecărui autor de scrisoare este parțial.

Romanul social. „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon urmărește ascensiunea lui Dinu Păturică, un tânăr fără avere care avansează prin viclenie, servilism și intrigi, în societatea fanariotă și în cea de după. Personajele sunt tipuri umane: boierul fanariot, ciocoiul, parvenitul.

Naratorul. În romanele de început, naratorul intervine adesea direct, comentează faptele și dă judecăți morale. Această intervenție diferă de obiectivitatea romanului realist matur, în care faptele vorbesc fără comentariu.

Importanța. Aceste romane nu sunt cele mai reușite din punct de vedere estetic, dar au creat un cadru: personajul tipic, intriga socială, schimbarea socială ca temă. Ele pregătesc romanul realist al secolului al XX-lea.

Exemplu lucrat 1 — naratorul moralizator în „Ciocoii vechi și noi”. În prolog, Filimon scrie: „Ciocoiul este totdeauna și în orice țară un om venal, ipocrit, laș, orgolios, lacom, brutal până la barbarie”. Pași: (1) enumerarea de adjective dă o judecată morală, nu o descriere neutră; (2) naratorul vorbește despre „ciocoi” în general, apoi îl va ilustra prin Dinu Păturică; (3) concluzie: intervenția directă ghidează cititorul și arată funcția educativă a romanului la începuturi. Textul integral este pe Wikisource.

Exemplu lucrat 2 — portretul parvenitului. Primul capitol îl arată pe Dinu Păturică într-o dimineață din octombrie 1814, la 22 de ani, cu „ochi negri plini de viclenie” și cu „un nas drept și cu vârful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mândria grosolană”. În fața postelnicului, el cade în genunchi și se prezintă ca „nemernicul fiu al preaumilitei voastre slugi”. Pași: (1) portretul fizic anunță trăsăturile morale (viclenie, ambiție); (2) comportamentul servil arată mijlocul prin care avansează; (3) concluzie: personajul este construit ca tip social al parvenitului.

Exemplu lucrat 3 — tehnica epistolară în „Manoil”. Romanul folosește scrisori, deci vocea care povestește este cea a celui care scrie. Pași: (1) identifici cine scrie și cui; (2) observi ce știe fiecare autor de scrisoare; (3) concluzie: cititorul asamblează povestea din mărturii parțiale, ceea ce dă un efect de autenticitate, dar nu garantează adevărul faptelor.

Pentru comentariu, urmărești trei indici: tipul de roman, vocea naratorului și tipul de personaj.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Manoil” este un roman realist.
  Corect: Este un roman sentimental și romantic, cu structură epistolară.
• Greșit: Romanul epistolar este o colecție de scrisori reale.
  Corect: Scrisorile sunt o tehnică de ficțiune.
• Greșit: Romanele de început sunt perfect construite, ca romanele realiste din secolul al XX-lea.
  Corect: Sunt experimente care introduc tehnici și teme, dar au încă un narator moralizator și o construcție mai puțin unitară.
• Greșit: Dinu Păturică este boier din naștere.
  Corect: Este fiul unui slujitor, care intră în casa postelnicului Andronache Tuzluc și avansează prin viclenie.

Înainte și după