Familia lexicală

O familie lexicală cuprinde cuvântul de bază și toate cuvintele formate de la el, legate prin sens. Cuvintele se formează în mai multe moduri; cele mai frecvente sunt derivarea, adică adăugarea unui prefix sau a unui sufix, și compunerea, adică alăturarea a două cuvinte. Părțile unui cuvânt derivat sunt rădăcina, prefixul și sufixul; rădăcina este partea comună a familiei.

Familia lexicală a cuvântului „frate”, cu formarea arătată de DEX:

Toate au rădăcina „frat-”, care devine „frăț-” în unele cuvinte, și toate păstrează ceva din sensul „frate”. Programa de clasa a VII-a cere „Familia lexicală”, împreună cu derivarea și compunerea.

De la „floare” se formează prin derivare „floricică” (sufix), „florar” (sufix) și „a înflori” (prefix și sufix); prin compunere se formează „floarea-soarelui”. În familia lui „pădure” intră „pădurar”, „pădurice” și „împădurire”, cu rădăcina „pădur-”. Rădăcina se modifică uneori: în „floare – flori – florar” vocalele nu arată identic, dar cuvintele aparțin aceleiași familii. Pluralul „flori” este o formă a aceluiași cuvânt, nu un cuvânt nou.

Forma nu este suficientă: trebuie să verifici și sensul. „Muncă” seamănă la început cu „munte”, dar nu se explică prin el, deci aparține altei familii. „Copac” se leagă de natură, ca „floare”, însă nu are rădăcina ei: aparține aceluiași câmp lexical, nu aceleiași familii.

Exemplu lucrat: Alcătuim familia lexicală a cuvântului „scrie”.

1. Găsim rădăcina: „scri-” (cu varianta „scris-”).
2. Căutăm cuvinte cu aceeași rădăcină: scriitor, scris, scrisoare, descriere, a înscrie.
3. Verificăm sensul: toate se leagă de scris sau de consemnare.

Concluzie: „scriitor”, „scrisoare” și „a înscrie” aparțin familiei; „scrisoare” numește mesajul scris, nu acțiunea de a scrie.

Exemplu lucrat: Alcătuim familia lexicală a cuvântului „munte”.

1. Rădăcina este „munt-” (cu alternanța „munț-” înaintea lui i).
2. Cuvinte formate: muntos, muntean, munțime.
3. „Muncă” și „muncitor” au rădăcina „munc-” și un sens fără legătură cu „munte”.

Concluzie: familia lui „munte” cuprinde „muntos”, „muntean” și „munțime”; „muncă” nu face parte din ea.

Test de verificare: te întrebi dacă un cuvânt se explică prin cuvântul de bază. „Scriitor” se explică prin „a scrie” (cel care scrie), deci aparține familiei. „Scrâșnet” seamănă la început, dar se explică prin „a scrâșni”, deci aparține altei familii.

Cum alcătuiești o familie lexicală.

1. Pornește de la cuvântul de bază: „piatră”.
2. Caută derivatele cu sufixe: „pietros”, „pietriș”, „pietrar”.
3. Caută derivatele cu prefixe sau cu prefix și sufix: „a împietri”.
4. Caută compusele care conțin cuvântul, dacă există.
5. Verifică sensul. Fiecare cuvânt trebuie să păstreze o legătură cu sensul cuvântului de bază: „pietriș” = mulțime de pietre mici.
6. Verifică în DEX. La sfârșitul articolului, DEX arată din ce s-a format cuvântul: „Piatră + suf. -iș”, „În + piatră”.

O familie lexicală adună cuvinte din părți de vorbire diferite: substantive, adjective, verbe, adverbe. Rădăcina își poate schimba puțin sunetele („piatră”, „pietros”), iar cuvintele rămân în aceeași familie.

Notă despre conversiune. Unele manuale trec în familie și cuvintele obținute prin schimbarea părții de vorbire fără schimbarea formei (adjectivul „frumos” folosit ca adverb în „Cântă frumos.”). Altele numără doar cuvintele cu formă nouă. Mecanismul este explicat în lecția Conversiunea.

Capcanele.

• Cuvinte cu aceeași formă, dar fără legătură de sens. „Liliac” numește o plantă cu flori, dar și un animal care zboară noaptea. DEX le trece la două articole diferite: sunt omonime. „Liliachiu” (de culoarea florii de liliac) intră numai în familia plantei.
• Cuvinte care seamănă, dar nu sunt formate de la cuvântul de bază. „Cățel” pare format de la „câine”, dar DEX arată că vine din latină („catellus”). În familia lui „câine” intră „câinesc” și „câinos”, formate în română.
• Cuvinte doar asemănătoare ca sunete. Nu e destul să aibă câteva litere comune; trebuie să aibă aceeași rădăcină și un sens înrudit.

Familie lexicală sau câmp lexical?

Câmpul lexical este explicat în lecția Câmpul lexical.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: Alcătuiește familia lexicală a cuvântului „frunză”.

„frunziș” (frunză + -iș), „frunzuliță” (frunză + -uliță), „a înfrunzi” (în + frunză), „a se desfrunzi” (cu prefixul „des-”, cu sensul opus lui „a înfrunzi”). Rădăcina comună este „frunz-”.

Exemplul 2: Care cuvânt nu face parte din familia lui „câine”: „câinesc”, „câinos”, „cățel”?

„cățel”. „Câinesc” (câine + -esc) și „câinos” (câine + -os) sunt formate în română de la „câine”. „Cățel” vine din latină și nu s-a format de la „câine”, deși are un sens apropiat.

Exemplul 3: În ce familie intră „liliachiu”?

În familia lui „liliac” cu sensul de plantă cu flori. DEX: „Liliac + suf. -iu”, cu sensul „de culoarea florii de liliac”. Nu intră în familia lui „liliac” animalul.

Exemplul 4: Familie lexicală sau câmp lexical: „pădure, pădurar, copac, frunză”?

• „pădure” și „pădurar” formează o familie lexicală (pădurar = pădure + -ar);
• „pădure”, „copac” și „frunză” țin de câmpul lexical al pădurii, pentru că au rădăcini diferite.

Familia lexicală se stabilește după două criterii simultane: aceeași rădăcină și legătură de sens între cuvinte. Din familie fac parte cuvintele derivate (cu prefix, sufix sau ambele), compuse și convertite, precum și formele cu alternanțe fonetice ale rădăcinii („floare – flori – florar”, „a ține – ținut – ținută”).

Capcana din test este asemănarea de formă fără legătură de sens. Pentru „a ține” se acceptă „ținere”, „ținută”, „întreținere”, „a întreține”, dar „tineresc” nu aparține familiei, deoarece vine de la „tânăr”, ca „tinerețe” și „tineret”. Nici alternanța â/i nu schimbă familia: „tânăr – tineri”.

Pași de rezolvare:

1. desparte fiecare cuvânt în prefix, rădăcină și sufix;
2. compară rădăcina cu cea a cuvântului de bază, ținând seama de alternanțele vocalelor și consoanelor;
3. verifică sensul: cuvintele din aceeași familie se leagă prin sens de același cuvânt de bază.

Sinonimele au rădăcini diferite, deci nu sunt în aceeași familie: „copac” și „arbore” sunt sinonime, dar nu au o rădăcină comună. Dacă ți se cere „cuvântul care nu aparține familiei lexicale”, verifică mai întâi rădăcina, apoi sensul.

Exemplu lucrat: Care dintre cuvintele următoare nu face parte din familia lexicală a lui „frunză”? a) frunziș, b) înfrunzit, c) frunzar, d) frunte. Cuvintele a, b și c conțin rădăcina „frunz-” și se leagă de sensul „frunză”. „Frunte” are rădăcina „frunt-” și denumește o parte a feței, deci nu aparține familiei. Răspuns: d.

Exemplu lucrat: Care dintre cuvintele „cărticică”, „cărțoi” și „cartof” nu face parte din familia lui „carte”? „Cărticică” (diminutivul lui „carte”, cu sufixul -ică) și „cărțoi” (carte + sufixul augmentativ -oi, cu alternanța a/ă) se explică prin „carte”. „Cartof” seamănă la început, dar are altă rădăcină și denumește o plantă, deci nu aparține familiei. „Cărturar” este un caz de evitat: DEX îl dă ca împrumut din neogreacă (hartulários), deci nu este derivat din „carte”, deși îl asociem cu ea prin sens.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Grădină” este în familia lexicală a lui „floare”.
  Corect: Cele două cuvinte pot aparține aceluiași câmp lexical, nu aceleiași familii.
• Greșit: „Florar” și „floare” înseamnă același lucru.
  Corect: Au bază comună, dar sensuri diferite.
• Greșit: „Floarea-soarelui” nu face parte din familia lui „floare”, pentru că are altă formă.
  Corect: Face parte din ea, prin compunere: conține cuvântul „floare”.
• Greșit: Familia lexicală cuprinde doar substantive, ca „frate” și „frăție”.
  Corect: Familia lui „frate” cuprinde și adjectivul „frățesc”, adverbul „frățește” și verbul „a se înfrăți”.
• Greșit: „Liliac” planta și „liliac” animalul au aceeași familie lexicală.
  Corect: Sunt cuvinte diferite, cu familii diferite.
• Greșit: „Cățel” aparține familiei lui „câine”, pentru că sensurile sunt înrudite.
  Corect: „Cățel” vine din latină; familia lui „câine” cuprinde „câinesc” și „câinos”.
• Greșit: Cuvintele din familia lexicală țin de aceeași temă, ca într-un câmp lexical.
  Corect: Familia are aceeași rădăcină; câmpul are aceeași temă.

Înainte și după

Întrebări frecvente