Câmpul lexical

Un câmp lexical cuprinde cuvinte legate de același domeniu. Ele pot numi obiecte, persoane, acțiuni sau însușiri din acel domeniu. Nu trebuie să aibă aceeași formă și nici să fie sinonime. Tema comună le adună într-un grup.

„Creion”, „caiet”, „tablă” și „a scrie” pot aparține câmpului lexical al școlii. Fiecare numește altceva, dar toate se leagă de aceeași activitate.

Programa de clasa a V-a cere „Câmpul lexical” și propune „exerciții de identificare a cuvintelor dintr-un câmp lexical”.

Alege un domeniu, precum grădina. Notează cinci cuvinte legate de el și explică pentru fiecare legătura. Scoate cuvântul care nu se potrivește și spune de ce.

În câmpul lexical al pădurii poți pune „copac”, „frunză”, „a foșni” și „umbros”. Cuvintele unui câmp au părți de vorbire diferite: substantive („copac”, „frunză”), verbe („a foșni”), adjective („umbros”), adverbe („încet”, în „frunzele foșnesc încet”), grupuri de cuvinte („în umbră”). Ele pot fi sinonime, antonime sau doar legate prin temă. Câmpul lexical se deosebește de familia lexicală: familia lexicală grupează cuvintele formate de la aceeași rădăcină („pădure – pădurar – pădurice”), pe când câmpul grupează cuvintele după sens („pădure – copac – cărare”).

Într-un text, câmpul lexical arată despre ce se vorbește. Dacă apar „frunză”, „vânt”, „ploaie”, „nori” și „livadă”, tema este natura în toamnă. Un cuvânt poate intra în mai multe câmpuri: „frunză” aparține și câmpului pădurii, și câmpului toamnei, iar „bancă” aparține câmpului parcului sau al finanțelor, după context.

Exemplu lucrat: Găsim câmpul lexical din textul: „Toamna, frunzele cad, copacii rămân goi, vântul adună nori, iar ploaia udă livada.”

1. Subliniem cuvintele care numesc elemente ale naturii: frunze, copaci, vânt, nori, ploaie, livadă.
2. Căutăm legătura dintre ele: toate țin de natura în anotimpul toamna.
3. Numim câmpul: „natura în toamnă”.

Concluzie: câmpul lexical al toamnei este alcătuit din cuvinte diferite, dar legate prin temă.

Exemplu lucrat: Aflăm intrusul din șirul „doctor, pacient, cabinet, rachetă”. Primele trei cuvinte țin de sănătate: persoana care tratează, persoana tratată, locul consultației. „Rachetă” nu are nicio legătură cu această temă, deci este intrusul.

Cum recunoști un câmp lexical.

1. Stabilește tema: despre ce vorbesc cuvintele? (școala, marea, toamna).
2. Caută toate cuvintele legate de temă, oricare ar fi partea de vorbire.
3. Verifică legătura de sens. Fiecare cuvânt trebuie să trimită la temă. „Far” ține de mare, pentru că farul îndrumă corăbiile spre țărm.
4. Uită-te la sensul din context. Un cuvânt cu mai multe sensuri intră în câmp numai cu sensul potrivit. „Val” ține de mare în „Un val a udat nisipul.”, dar nu și în expresia „valurile vieții”, care, după DEX, înseamnă greutățile prin care trece omul.

Câmpul lexical într-un text. Citește textul: Dimineața, Ana și-a pus în ghiozdan caietul, penarul și manualul de română. În clasă, profesoara a scris pe tablă tema zilei, iar elevii au deschis caietele. La pauză, toți au ieșit în curtea școlii. Cuvintele din câmpul lexical al școlii sunt: „ghiozdan”, „caietul”, „penarul”, „manualul”, „clasă”, „profesoara”, „tablă”, „tema”, „elevii”, „caietele”, „pauză”, „școlii”. Fără să citești titlul, îți dai seama că textul vorbește despre o zi de școală.

În primele versuri din „Lacul” de Mihai Eminescu, „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă”, identifici întâi cuvintele care trimit la locul descris: „lac”, „codri” și „nuferi”. Continuând lectura, adaugi „barcă”. Aceste cuvinte construiesc câmpul lexical al naturii de lângă apă; ele pregătesc cadrul întâlnirii imaginate de vocea poetică. Nu alegi un câmp doar fiindcă două cuvinte seamănă ca formă: familia lexicală se stabilește prin baza comună și prin relația de formare, iar câmpul prin legătura de sens în context.

Câmpul lexical (numit și câmp lexico-semantic) reunește cuvintele unei limbi care se grupează în jurul unei noțiuni. Un câmp se descrie printr-un cuvânt-temă, de exemplu „pădure”, iar în jurul lui se aranjează termeni diferiți: „copac”, „frunziș”, „cărare”, „a foșni”, „umbros”. Granițele câmpului nu sunt rigide, iar contextul decide ce câmp este activ. „Bancă” din „bancă de pe alee” aparține câmpului parcului, iar „bancă” din „bancă de investiții” aparține câmpului finanțelor.

Câmp lexical, familie lexicală sau sinonime?

Familia lexicală este explicată în lecția Familia lexicală. Între familia lexicală și câmpul lexical nu există o excludere: „pădurar” aparține ambelor grupări, fiindcă este format de la „pădure” și numește o persoană din universul pădurii. „Copac” aparține numai câmpului, fiindcă nu are baza comună cu „pădure”. Cuvintele unui câmp se pot afla în relații diferite: „copac” este hiperonim pentru „stejar”, „brad” și „tei”, care sunt între ele cohiponime; „zi” și „noapte” sunt antonime.

În textul literar, identificarea câmpului lexical ajută la înțelegerea temei și a atmosferei. Dacă într-o poezie apar în repetate rânduri „noapte”, „lună”, „umbră”, „tăcere”, câmpul nopții susține tema singurătății sau a visării. Repetarea cuvintelor dintr-un câmp creează coeziune lexicală și transmite o stare.

Exemplu lucrat: Stabilim câmpul lexical din propoziția „Elevul deschide manualul, ascultă lecția, notează răspunsul și predă tema.” Cuvintele-cheie sunt „elev”, „manual”, „lecție”, „răspuns”, „temă”. Toate numesc persoane, obiecte sau activități din școală. Concluzie: câmpul lexical este al școlii; verbele „a deschide”, „a asculta”, „a nota”, „a preda” fac parte din același câmp prin contextul în care apar.

Exemplu lucrat: Decidem dacă „grădinar” aparține familiei lui „grădină”, câmpului lexical al grădinii sau ambelor. „Grădinar” este format de la „grădină” prin sufixul -ar, deci intră în familia lexicală; el denumește o persoană care lucrează în grădină, deci intră și în câmpul lexical al grădinii. Cuvântul „floare” intră în câmpul grădinii, dar nu în familia lui „grădină”.

Exemplu lucrat: Descriem câmpurile dintr-un text despre o excursie: „Am urcat pe potecă până la cabană, am aprins focul și ne-am odihnit.” Grupăm cuvintele după temă. „A urca”, „potecă”, „cabană” formează câmpul drumului; „foc” și „a se odihni” formează câmpul popasului. Dăm fiecărui grup un nume scurt („drumul”, „odihna”) și comparăm: textul urmărește mai întâi efortul, apoi liniștea.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: Care cuvânt nu face parte din câmpul lexical al fotbalului: „minge”, „portar”, „arbitru”, „a șuta”, „plapumă”?

„plapumă”. Celelalte numesc lucruri, persoane sau acțiuni dintr-un meci de fotbal.

Exemplul 2: Împarte cuvintele în două câmpuri lexicale: „val”, „catedră”, „nisip”, „pauză”, „scoică”, „elev”.

• marea: „val”, „nisip”, „scoică”;
• școala: „catedră”, „pauză”, „elev”.

Exemplul 3: Ce temă au cuvintele „zâmbet”, „a râde”, „fericit” și „veselie”?

Toate țin de câmpul lexical al bucuriei. Sunt părți de vorbire diferite (substantive, un verb, un adjectiv), dar au aceeași temă.

Exemplul 4: Câmp lexical sau familie lexicală: „frunză”, „frunziș”, „ramură”, „trunchi”?

• „frunză” și „frunziș” formează o familie lexicală (DEX: „Frunză + suf. -iș”);
• „frunză”, „ramură” și „trunchi” țin de câmpul lexical al copacului, pentru că au rădăcini diferite.

Exemplul 5: În ce câmp lexical intră „notă”?

• În „Am luat o notă mare la română.”, în câmpul lexical al școlii.
• În „Pianista a cântat o notă greșită.”, în câmpul lexical al muzicii.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Copac” face parte din familia lexicală a cuvântului „pădure”.
  Corect: „Copac” intră în câmpul lexical al pădurii; familia lui „pădure” cuprinde „pădurar” și „pădurice”. Câmpul are aceeași temă, familia are aceeași rădăcină.
• Greșit: „Pădurar” nu aparține câmpului lexical al pădurii, fiindcă este deja în familia lui „pădure”.
  Corect: Același cuvânt poate aparține unei familii lexicale și câmpului lexical al unei teme.
• Greșit: Două cuvinte formează câmp lexical numai dacă sunt sinonime.
  Corect: Cuvintele dintr-un câmp lexical sunt legate prin temă și pot fi sinonime, antonime sau cuvinte cu sensuri diferite. „Val” și „nisip” nu au același sens; au doar aceeași temă.
• Greșit: Câmpul lexical al mării cuprinde numai substantive.
  Corect: Verbele și adjectivele intră și ele în câmpul lexical: „a înota”, „sărat”.
• Greșit: „Valurile vieții” aparțin câmpului lexical al mării.
  Corect: Un cuvânt intră în câmp numai cu sensul din context; în „valurile vieții”, „val” înseamnă greutăți, nu mișcarea apei.

Înainte și după

Întrebări frecvente