Derivarea

Derivarea formează un cuvânt nou prin adăugarea unui prefix sau a unui sufix la un cuvânt de bază. Cuvântul nou, numit cuvânt derivat, are un sens legat de bază. Compară cuvântul nou cu cel de la care pornește și observă ce s-a adăugat. Din „pădure” se formează „pădurar” prin sufixul -ar, iar din „face” se formează „reface” prin prefixul re-. Derivarea este „internă” pentru că folosește cuvinte și afixe care există deja în limbă; programa de clasa a VII-a cere „Mijloace interne de îmbogățire a vocabularului: derivarea, compunerea; cuvânt de bază și cuvânt derivat”.

Prefixul stă înaintea bazei și aduce de obicei o nuanță de sens:

• ne- exprimă negația: „fericit – nefericit”;
• re- exprimă repetarea: „a face – a reface”;
• des-/dez- exprimă acțiunea opusă: „a lega – a dezlega”;
• pre- exprimă ce vine înainte: „școlar – preșcolar”;
• stră- exprimă „foarte vechi” sau o generație mai departe: „străvechi”, „străbunic”.

Sufixul stă după bază și poate arăta micșorarea („casă – căsuță”), mărirea („băiat – băietan”, „băiețoi”), autorul unei acțiuni („a citi – cititor”), meseria („floare – florar”), un grup („brad – brădet”), o însușire („curaj – curajos”) sau o trăsătură abstractă („bun – bunătate”). Unele cuvinte se formează cu prefix și sufix: „floare – a înflori”.

Nu orice schimbare de formă este derivare. „Casă – case” este doar pluralul aceluiași cuvânt (flexiune), pe când „casă – căsuță” este un cuvânt nou, cu intrare proprie în dicționar.

Atenție: o secvență care arată ca un afix nu este mereu afix. În „cititor”, -tor este sufix, fiindcă rămâne baza „a citi”; în „motor” nu poți separa nicio bază, deci cuvântul nu este derivat.

Exemplu lucrat: Descompunem cuvântul „cititor”.

1. Căutăm cuvântul de bază: verbul „a citi”.
2. Separăm sufixul: -tor.
3. Stabilim rolul sufixului: denumește persoana care face acțiunea.

Concluzie: „cititor” = a citi + -tor, derivat cu sufix. La fel, „învățător” = a învăța + -tor.

Ordinea afixelor contează. Când un cuvânt are mai multe afixe, le scoți pe rând, de la ultimul adăugat: „nepotrivire” vine din „potrivire” (de la „a potrivi”, cu sufixul -re), căreia i s-a adăugat prefixul ne-. După fiecare pas trebuie să rămână un cuvânt existent în limbă. Dacă rămâne o formă care nu există, ai scos afixele într-o ordine care nu este cea a formării cuvântului. Excepția sunt derivatele parasintetice, pe care le vezi la „În detaliu”.

Cum recunoști un cuvânt derivat.

1. Caută cuvântul de bază ascuns în el. În „grădinar” recunoști „grădină”.
2. Desparte ce rămâne. Rămâne „-ar”: un sufix.
3. Verifică sensul. Derivatul păstrează sensul cuvântului de bază și primește o informație nouă de la afix: „grădinar” = persoana care se ocupă de grădină.
4. Verifică în DEX. La sfârșitul articolului, DEX arată cum s-a format cuvântul: „Grădină + suf. -ar”, „Pref. stră- + vechi”.

Uneori rădăcina își schimbă puțin sunetele: „piatră” → „pietros”, „frate” → „frățior”, „băiat” → „băiețel”. Cuvintele rămân derivate.

Sufixele.

Prefixele.

Prefixul nu schimbă de obicei partea de vorbire: „atent” și „neatent” sunt amândouă adjective.

Derivarea creează un cuvânt nou dintr-o bază și unul sau mai multe afixe, iar noul cuvânt are propriul articol în dicționar. Derivarea cu sufixe schimbă adesea clasa gramaticală: „a citi” (verb) → „cititor” (substantiv), „curaj” (substantiv) → „curajos” (adjectiv), „bun” (adjectiv) → „bunătate” (substantiv), „frumos” (adjectiv) → „frumusețe” (substantiv). Derivarea cu prefixe păstrează de obicei clasa: „fericit” → „nefericit” (adjectiv), „a lega” → „a dezlega” (verb).

Un afix poate avea mai multe valori, de aceea verifici sensul cuvântului derivat în dicționar. Sufixul -ar formează nume de meserii („florar”, „brutar”) și nume de persoane legate de un loc („pădurar”). Prefixele negative in-/im- apar în cuvinte neologice („incorect”, „imposibil”), iar ne- apare atât în cuvinte moștenite, cât și în neologisme („neputincios”, „necorect”). Valorile cerute exact: -tor denumește persoane sau instrumente („cititor”) și formează adjective („zburător”); -ește formează adverbe de mod („românește”, „frățește”); -ime denumește un ansamblu de persoane („tinerime”); anti- înseamnă „împotriva” („antivirus”), supra- înseamnă „deasupra” („supraveghere”), sub- înseamnă „dedesubt” („subteran”).

Cu prefix și sufix deodată. Derivarea parasintetică adaugă prefixul și sufixul în același timp, iar baza nu apare în limbă cu un singur afix: „a îmbogăți” (în- + bogat + -i), „a înnopta” (în- + noapte + -a), „a îngălbeni” (în- + galben), „a înnora” (în- + nor). Nu există nici „*îmbogat”, nici „*bogăți”, deci nu poți scoate întâi unul dintre afixe. DEX arată formarea lor din „în” și cuvântul de bază.

Derivarea se deosebește de compunere. Derivatul are o bază și un afix, iar afixul nu are sens de sine stătător și nu apare singur în propoziție (-ar, ne-). Compusul unește două cuvinte care au sens propriu: „floarea-soarelui” (floarea + soarelui), „bunăvoință” (bună + voință), „bunăstare” (bună + stare). Când analizezi un cuvânt, întrebi dacă partea rămasă după bază poate sta singură în propoziție. Lecția Compunerea explică celălalt procedeu intern.

Derivarea regresivă formează substantive din verbe prin eliminarea terminației: „zbor” din „a zbura”, „joc” din „a juca”.

Cuvintele derivate dintr-o aceeași bază alcătuiesc familia lexicală: pădure, pădurar, pădurice, împăduri, despăduri, despădurire. Toate au rădăcina „pădur-” și un sens legat de „pădure”. Lecția Familia lexicală o tratează pe larg.

Derivare sau altceva?

• Nu orice terminație e sufix. „Brazi” și „bradul” sunt forme ale aceluiași cuvânt (plural, formă articulată); „brădet” este un cuvânt nou.
• Cuvinte care doar par derivate. „Furnică” se termină ca „fetică”, dar nu vine de la un cuvânt „furn”: DEX arată că e moștenit din latină („formica”). La fel, „cățel” nu e format în română de la „câine”, ci vine tot din latină. „Negru” și „nerv” încep cu „ne”, dar nu au prefixul „ne-”.

Cum se scriu derivatele. Regulile sunt în Îndreptarul din 2024, §III.3.9:

• „în-” + cuvânt care începe cu „n” dă doi „n”: „înnopta”, „înnora”, „înnegri”. Altfel se scrie un singur „n”: „înarma”, „înaripat”.
• „în-” devine „îm-” înainte de „b” și „p”: „îmbuna”, „împlini”.
• „des-” și „dez-”: „des-” înainte de f, c, t, p, h („descoase”, „desface”); „dez-” înainte de d, g, b, v, l, m, n, r și de vocală („dezlega”, „dezordine”).
• Prefixul se scrie legat, fără cratimă: „neatent”, „extrașcolar”. Excepție face „ex-” cu sensul „fost”: „ex-ministru”.
• „î” de la începutul cuvântului de bază rămâne „î” și după prefix: „neîntrerupt”.
• Sufixul „-ean” se scrie cu „ea”: „clujean”, nu „clujan”.

Exemplu lucrat: Stabilim felul derivării pentru „zbor”. Verbul „a zbura” are terminația -a; substantivul „zbor” se formează prin eliminarea ei, fără a adăuga niciun afix. Tipul: derivare regresivă. Concluzie: nu orice derivat se obține prin adăugare; unele se obțin prin scurtarea formei.

Exemplu lucrat: Alcătuim și analizăm familia lexicală a cuvântului „pădure”.

1. Cuvântul de bază este „pădure”, rădăcina „pădur-”.
2. Cu sufix: pădurar (-ar, persoana care păzește pădurea), pădurice (-ice, diminutiv).
3. Cu prefix și sufix, parasintetic: împăduri (în- + pădure + -i), despăduri (des- + pădure + -i).
4. Dintr-un verb derivat se formează substantive cu sufixul -re: împădurire, despădurire.

Concluzie: șase cuvinte, un singur cuvânt de bază, trei procedee: sufixare, prefixare cu sufixare simultană și sufixare de la un verb derivat.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „neatent”

ne- (prefix) + atent (cuvânt de bază). Prefixul aduce sensul opus. Atât cuvântul de bază, cât și derivatul sunt adjective.

Exemplul 2: „frunziș”

frunză (cuvânt de bază) + -iș (sufix). Derivatul înseamnă „mulțime de frunze”. Rădăcina este „frunz-”.

Exemplul 3: „străbunic”

stră- (prefix) + bunic (cuvânt de bază). DEX: „Pref. stră- + bunic”. Derivatul numește tatăl bunicului sau al bunicii.

Exemplul 4: „a îngălbeni”

Cuvântul de bază este adjectivul galben. Prin adăugarea lui „în-” și a terminației de verb s-a format un verb: „Frunzele s-au îngălbenit.”

Exemplul 5: Care cuvânt nu este derivat: „pădurar”, „furnică”, „pietros”?

• „pădurar” = pădure + -ar (derivat);
• „pietros” = piatră + -os (derivat);
• „furnică” nu este derivat: nu există un cuvânt de bază din care să se fi format, iar DEX îl arată moștenit din latină.

La test întâlnești derivarea cu sufix, cu prefix și cu prefix și sufix împreună (parasintetică), plus derivarea regresivă. Analiza cere să separi afixul de rădăcină și să îi denumești rolul:

• „necinstit” = ne- (prefix cu valoare negativă) + „cinstit”;
• „cinstire” = „a cinsti” + sufixul -(i)re, care formează un substantiv din verb;
• „înotător” = „a înota” + sufixul -tor, care denumește autorul acțiunii (sufix agentiv);
• „căsuță” și „copilaș” au sufixe diminutive, iar „băietan” are sufix augmentativ.

Un sufix lexical formează un cuvânt nou și schimbă sensul sau clasa; terminațiile de plural, de feminin și de timp sunt gramaticale și nu fac derivare. Atenție la compuse: „bunăvoință” nu este derivat, pentru că nu are afix, ci este alcătuit din două cuvinte (bună + voință). „Înotul” este substantivul „înot” cu articol hotărât; „înotând” este gerunziu, deci formă verbală.

Exemplu lucrat: Care dintre cuvinte este derivat parasintetic? a) nefericit, b) cititor, c) îmbogăți, d) florărie. „Nefericit” are doar prefixul ne-, „cititor” are doar sufixul -tor, „florărie” are doar sufixul -ărie. În „îmbogăți” se adaugă simultan prefixul în- și sufixul verbal -i la baza „bogat”; verbul „*a bogăți” nu există separat. Răspuns: c.

Exemplu lucrat: Care serie conține numai derivate cu prefix? a) reface, dezlega, nefericit; b) cititor, florar, căsuță; c) zbor, joc; d) înflori, copilaș, antivirus. Seria a are prefixele re-, dez-, ne-. Seria b are numai sufixe. În seria c, „zbor” și „joc” sunt derivate regresive, fără prefix. În seria d, „înflori” are prefix și sufix, iar „copilaș” are sufix. Răspuns: a.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Cititori” este un cuvânt derivat din „cititor”.
  Corect: „Cititori” este forma de plural a substantivului „cititor”, deci flexiune, nu derivare. La fel, „bradul” nu este derivat, dar „brădet” este.
• Greșit: „Bunăvoință” este derivat cu un prefix.
  Corect: „Bunăvoință” este un cuvânt compus (bună + voință) și nu are afix; derivatul are un singur cuvânt de bază.
• Greșit: „A îmbogăți” este format doar cu sufixul -i, fiindcă „îmbogat” nu există.
  Corect: Este derivat parasintetic: prefixul în- și sufixul -i se adaugă simultan la „bogat”.
• Greșit: „Zbor” este format din „a zbura” prin sufixare.
  Corect: Este derivat regresiv: se elimină terminația verbului, fără să se adauge un afix.
• Greșit: „Furnică” și „cățel” sunt derivate, pentru că seamănă cu diminutivele.
  Corect: DEX le arată moștenite din latină; verifică în DEX înainte de a socoti un cuvânt derivat.
• Greșit: „ne-întrerupt”, „extra-școlar”, cu cratimă după prefix.
  Corect: „neîntrerupt”, „extrașcolar”.
• Greșit: „înopta”, „încora”.
  Corect: „înnopta”, „înnora”; după „în-” se scriu doi „n” când baza începe cu „n”.
• Greșit: „a deslega”, „a dezcoase”.
  Corect: „a dezlega”, dar „a descoase”; „des-” stă înainte de f, c, t, p, h, iar „dez-” înainte de d, g, b, v, l, m, n, r și de vocală.

Înainte și după

Întrebări frecvente