Arhaismele

Arhaismul este un cuvânt sau un sens care a ieșit din uz și a fost înlocuit în limba de azi, dar care se păstrează în texte vechi și în lucrările care evocă trecutul. Dicționarul îl recunoaște după eticheta „înv.” (învechit). De exemplu, „zapis” înseamnă „act, document” (DEX, marcat „înv.”); astăzi spunem „act” sau „înscris”. Regionalismul este un cuvânt folosit numai într-o anumită zonă și marcat „reg.” (regional).

În clasa a V-a programa prevede „Istoria cuvintelor – variații ale formei și ale sensului în timp”, iar în clasa a VII-a „Limbaj popular. Variație regională a limbii”. Termenii „arhaism” și „regionalism” nu apar ca atare în programă, dar numesc exact aceste variații.

Nu orice cuvânt vechi este arhaism. „Vornic” a fost un mare dregător din Sfatul domnesc, iar „hrisov” un act domnesc prin care se dădea o proprietate sau un privilegiu. Aceste cuvinte numesc lucruri care nu mai există și se numesc istorisme: nu au echivalent actual, pentru că realitatea a dispărut.

Ca să deosebești cele două categorii, întreabă-te dacă lucrul există și azi. Dacă există, iar cuvântul s-a schimbat („zapis” → „act”), cuvântul este arhaism. Dacă lucrul a dispărut („vornic”, „hrisov”), cuvântul este istorism.

Exemplu lucrat: Aflăm ce este „hrisov” în „Domnul a întărit moșia printr-un hrisov”.

1. Căutăm cuvântul în dicționar: act domnesc, marcat „înv.”.
2. Întrebăm dacă lucrul există astăzi: nu, nu mai există domnie care să dea asemenea acte.
3. Explicăm sensul din context: un act prin care domnul recunoaște dreptul de stăpânire asupra moșiei.

Concluzie: „hrisov” este istorism.

Când întâlnești un cuvânt necunoscut într-un text, nu hotărî din impresie că este arhaic. Caută-l în dicționar și citește eticheta de la începutul sensului.

Arhaismele se împart după felul în care s-au învechit. Arhaismele lexicale sunt cuvinte întregi ieșite din uz, înlocuite de altele: „zapis” (act, înscris), „jupân” (titlu de politețe, astăzi „domn”; DEX îl marchează „înv.”). Arhaismele semantice sunt cuvinte încă folosite, dar cu un sens vechi pe care vorbitorul de azi nu-l mai știe. „Nărav” înseamnă astăzi „obicei rău, viciu”; DEX înregistrează și sensul „deprindere, obicei, fel de a fi”, marcat „înv. și pop.”. La fel, „carte” însemna odinioară și „scrisoare” (DEX: „înv. și pop.”), iar „mișel” însemna „om de condiție modestă”, nu „ticălos, laș”. Cine citește un text vechi cu sensul de azi înțelege greșit enunțul.

Programa de clasa a IX-a cere clasificarea arhaismelor din texte de secol XVII în trei tipuri: fonetice, gramaticale și lexicale. Arhaismele fonetice sunt cuvinte la care s-a schimbat doar forma sonoră, nu sensul: „inemă” este forma veche a lui „inimă” (DEX trimite de la „inemă” la „inimă”). Arhaismele gramaticale țin de forma flexionară sau de construcția cuvântului: „pre” este forma veche a prepoziției „pe” (DEX trimite de la „pre” la „pe”), iar „scris-au” (auxiliarul așezat după participiu) este construcția veche a perfectului compus „a scris”; tot aici intră formele ca „iară” pentru „iar” (DOOM3: „înv., pop.”). Arhaismele lexicale sunt cuvintele întregi ieșite din uz („zapis”, „jupân”), iar cele semantice (mai sus) sunt un caz aparte, fiindcă schimbarea privește sensul. În cronicile din secolul al XVII-lea cele trei tipuri apar adesea în același fragment.

Exemplu lucrat: Clasificăm arhaismele din „Domnul pre vornic l-au chemat cu inemă bună.”

1. „Pre” este arhaism gramatical: prepoziția „pe”, în forma veche.
2. „Inemă” este arhaism fonetic: forma veche a lui „inimă”, cu același sens.
3. „L-au chemat” este arhaism gramatical, pentru că auxiliarul vechi „au” ține locul lui „a” la persoana a III-a singular.

Concluzie: enunțul conține două arhaisme gramaticale și unul fonetic, la care se adaugă istorismul „vornic”.

Istorismele numesc instituții, funcții și obiecte dispărute: „vornic”, „paharnic” (dregătorul care răspundea de vinul domnului), „spătar” (dregătorul care purta spada domnului), „hrisov”. Pentru ele nu există echivalent actual, pentru că realitatea însăși a dispărut. Pentru arhaisme există: „zapis” → „act”, „jupân” → „domn”.

Etichetele din dicționar contează. „Înv.” arată că un cuvânt sau un sens a ieșit din uz; „înv. și pop.” arată că sensul a fost învechit și popular; „reg.” arată că este folosit numai într-o regiune. Un cuvânt necunoscut nu este arhaic doar pentru că nu îl cunoști: poate fi regional, tehnic sau neologism.

Exemplu lucrat: Analizăm enunțul „Jupânul a întins vornicului zapisul.”

1. „Jupân” este arhaism lexical; echivalent actual: „domn”.
2. „Vornic” este istorism: numește o dregătorie dispărută.
3. „Zapis” este arhaism lexical; echivalent actual: „act”.
4. Reformulare în limba de azi, cu pierderea culorii de epocă: „Domnul i-a întins dregătorului actul.”

Concluzie: enunțul conține două arhaisme lexicale și un istorism.

Exemplu lucrat: Stabilim sensul lui „nărav” în două enunțuri: (a) „Beția este un nărav greu de lăsat” și (b) „Fiecare ținut își are năravul lui”.

1. În (a), „nărav” se poate înlocui cu „viciu”: sensul de azi, „obicei rău”.
2. În (b), „viciu” nu se potrivește, pentru că nu se reproșează nimic; se potrivește „obicei, fel de a fi”.
3. Al doilea sens este cel pe care DEX îl marchează „înv. și pop.”.

Concluzie: în (b) cuvântul are sens învechit, deci este arhaism semantic.

Proba substituției ajută la clasificare: arhaismul se înlocuiește cu echivalentul actual fără să se piardă informația („zapis” → „act”), pe când istorismul nu are înlocuitor. Pentru „paharnic” trebuie să explici funcția („dregătorul care răspundea de vinul domnului”), nu să schimbi un cuvânt cu altul.

Regionalismele sunt corecte în graiul zonei din care vin, dar nu fac parte din limba literară. Pentru același lucru, regiuni diferite pot avea cuvinte diferite: „cartof” se spune, în unele zone, „barabulă” sau „crumpenă”, ambele marcate „reg.” în DOOM3. Un regionalism poate fi un cuvânt diferit („pită” pentru „pâine”, „cucuruz” pentru „porumb”) sau o pronunțare diferită a aceluiași cuvânt: DEX notează „câne” ca variantă regională a lui „câine”. Lecția Regionalismele le tratează separat.

Într-un text literar, arhaismele au rol stilistic: dau culoare de epocă, solemnitate sau îl plasează pe personaj într-o lume veche. Un comentariu are trei pași: identifici cuvântul, îl explici prin echivalentul actual (dacă există) și arăți efectul. „Jupânul” sugerează un personaj cu rang într-o lume cu ierarhii, ceea ce „domnul” nu sugerează. Notele de subsol și glosarul ediției ajută cititorul de azi să recunoască sensul. Regionalismele dau culoare locului și personajelor. La Vasile Alecsandri, în poezia „Iarna”, apare versul „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!”, cu forma veche „iară” (iar, din nou). La Ion Creangă, în „Amintiri din copilărie”, apare „mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozană”; „ciubotă” este regionalism (DOOM3: „reg.”) și înseamnă „cizmă”.

Fondul principal al vocabularului cuprinde cuvintele vechi, cunoscute de toți vorbitorii, care numesc lucruri de bază și din care s-au format multe alte cuvinte și expresii: „apă”, „frate”, „a dormi”. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor. Arhaismele, regionalismele, neologismele și termenii de specialitate fac parte din masa vocabularului, pentru că nu sunt cunoscuți și folosiți de toți vorbitorii. Despre neologisme află mai multe în lecția Neologismele.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: „Boierul a pecetluit zapisul.”

„zapisul” este un arhaism: DEX îl marchează „înv.” și îl explică prin „document, dovadă scrisă, act”. Azi am spune „documentul”.

Exemplul 2: „Domnitorul i-a trimis o carte vecinului său.”

„carte” are aici sensul vechi de „scrisoare” (DEX: „înv. și pop.”). Cuvântul există și azi, dar cu alt sens, deci este un arhaism de sens.

Exemplul 3: „Bunica a pus barabule la fiert.”

„barabule” este un regionalism (DOOM3: „reg.”) și înseamnă „cartofi”. În limba literară: „Bunica a pus cartofi la fiert.”

Exemplul 4: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!” (Vasile Alecsandri, „Iarna”)

„iară” este forma veche a adverbului „iar” (DOOM3: „înv., pop.”).

Exemplul 5: Fond principal sau masa vocabularului: „apă”, „a dormi”, „zapis”, „cucuruz”, „laptop”?

• fond principal: „apă”, „a dormi” (vechi, cunoscute de toți, cu multe cuvinte formate de la ele);
• masa vocabularului: „zapis” (arhaism), „cucuruz” (regionalism), „laptop” (neologism).

Greșeli frecvente

• Greșit: „Acest cuvânt necunoscut este sigur arhaic.”
  Corect: „Verific în dicționar dacă este marcat ca învechit.” Un cuvânt rar poate fi neologism: „a eradica” e rar, dar a fost împrumutat recent.
• Greșit: „Paharnic” este un arhaism, pentru că astăzi spunem „ospătar”.
  Corect: „Paharnic” este istorism: numește o dregătorie de la curtea domnească, nu o meserie de azi.
• Greșit: „Vă trimit acest zapis” într-o cerere de azi.
  Corect: „Vă trimit acest document.” Într-o lucrare formală nu se folosesc nici regionalisme: scrii „porumb”, nu „cucuruz”.
• Greșit: Arhaismul și regionalismul sunt același lucru.
  Corect: arhaismul ține de timp (e vechi), regionalismul ține de loc (e local).
• Greșit: „Carte” din „i-a trimis o carte” are numai sensul de azi.
  Corect: într-un text vechi poate avea sensul „scrisoare”, deci este arhaism de sens.
• Greșit: Regionalismele sunt greșeli de limbă.
  Corect: sunt corecte în graiul lor; în limba literară se folosește cuvântul standard.

Înainte și după

Întrebări frecvente