Vocabularul juridic și administrativ

Textele juridice și administrative folosesc termeni cu sens precis, pe care nu-i înlocuiești cu cuvinte „asemănătoare”. Trei termeni se confundă des:

• a abroga înseamnă a scoate din vigoare o normă juridică printr-un act normativ nou: „Noua hotărâre a abrogat-o pe cea veche.”;
• caduc se spune despre un act juridic care nu mai are putere legală (DEX: „care nu (mai) are putere legală”): „Oferta a devenit caducă după expirarea termenului.”;
• a deroga înseamnă a face o excepție de la o regulă: „Pentru această categorie, regulamentul derogă de la termenul general.”

Diferența: abrogarea elimină regula pentru toți; derogarea păstrează regula și face o excepție; caducitatea privește un act care și-a pierdut valabilitatea, de obicei printr-o împrejurare ulterioară, fără ca altă normă să-l fi scos din vigoare.

Alți termeni din aceeași zonă: uzufructul este dreptul de a folosi bunul altuia și de a-i culege fructele, întocmai ca proprietarul, dar cu îndatorirea de a-i conserva substanța (Codul civil, art. 703): „Proprietarul i-a constituit bunicii un uzufruct asupra apartamentului.” Rechizitoriul este actul prin care procurorul dispune trimiterea în judecată. Amnistia înlătură răspunderea penală pentru faptele la care se referă legea (Codul penal, art. 152). Aceste cuvinte se folosesc după sensul lor juridic, nu pentru a face un enunț să pară mai oficial.

Când citești un formular sau o decizie, caută sensul exact al termenului înainte să îl înlocuiești cu un cuvânt familiar.

Vocabularul juridic și administrativ se poate grupa în patru categorii.

Numele actelor: „lege”, „hotărâre”, „ordin”, „contract”, „procură” (act prin care o persoană împuternicește pe alta să acționeze în numele ei), „proces-verbal” (act care consemnează o constatare sau o ședință), „adeverință” (act care atestă un fapt), „sentință” (hotărârea prin care instanța soluționează procesul).

Numele persoanelor din procedură: „petent” (cel care depune o cerere la o autoritate), „reclamant” (cel care introduce o acțiune în instanță), „pârât” (cel împotriva căruia se introduce acțiunea), „inculpat” (persoana trimisă în judecată într-un proces penal), „martor” (persoana care relatează ce a văzut sau a auzit).

Verbele actelor: „a emite” (o adeverință), „a încheia” (un contract), „a promulga” (legea, de către Președinte), „a publica” (în Monitorul Oficial), „a notifica” (a aduce oficial la cunoștința cuiva).

Verbele procesului: „a sesiza” (a anunța o autoritate despre un caz), „a achita” (a declara nevinovat), „a condamna” (a pronunța vinovăția și pedeapsa).

Registrul acestor texte este oficial: propoziții complete, termeni precisi, impersonalitate („se aprobă”, „se dispune”), formule fixe („în temeiul art. …”, „în conformitate cu”). Un cuvânt obișnuit are în drept un sens specializat: „a reține” poate însemna „a privi de libertate pentru o perioadă scurtă”; „a cita” poate însemna „a chema în fața instanței”. De aceea nu înlocuiești un termen cu un cuvânt familiar fără a verifica sensul exact. „Caduc” și „expirat” nu sunt sinonime automate: expirat descrie un termen trecut, iar caduc, un act care nu mai are putere legală.

Exemplu lucrat: Citim: „Petentul a depus la registratură o cerere, iar primăria a emis adeverința solicitată.”

1. Identificăm actele: cererea (document depus de solicitant) și adeverința (document care atestă un fapt).
2. Identificăm persoana: petentul este cel care a făcut cererea.
3. Identificăm verbele: „a depus” înseamnă a înainta un document; „a emis” înseamnă că autoritatea a produs actul.
4. Reformulăm în limba curentă: „Cel care a cerut a depus cererea, iar primăria i-a dat adeverința.”

Concluzie: termenii juridici nu pot fi înlocuiți fără a pierde precizia.

Exemplu lucrat: Alegem termenul potrivit: „Instanța a pronunțat o ____ prin care a respins acțiunea reclamantului.” Variante: a) procură, b) sentință, c) adeverință, d) cerere. „Procura” împuternicește pe cineva; „adeverința” atestă un fapt; „cererea” este documentul unui solicitant; „sentința” este hotărârea prin care instanța soluționează procesul. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: Alegem între „a abroga” și „a deroga” în „Regulamentul nou ____ de la termenul general pentru elevii din anul terminal, dar rămâne în vigoare pentru ceilalți.” Regula generală rămâne, doar că pentru o categorie se face excepție, deci verbul este „derogă”. „A abroga” ar însemna că regula dispare pentru toți. Concluzie: „derogă”.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Am depus un rechizitoriu la primărie ca să cer o adeverință.”
  Corect: „Am depus o cerere la primărie ca să cer o adeverință.”
• Greșit: „Regula a fost abrogată doar pentru această grupă, dar rămâne în vigoare pentru toți ceilalți.”
  Corect: „S-a stabilit o derogare pentru această grupă; regula generală rămâne în vigoare.”
• Greșit: „Reclamant” și „pârât” înseamnă același lucru în proces.
  Corect: Reclamantul introduce acțiunea, iar pârâtul este persoana împotriva căreia se îndreaptă acțiunea.

Înainte și după