Instrucțiuni și pronume

„Apri la porta!” cere deschiderea ușii. „Guardalo!” înseamnă „privește-l!”.

La imperativul afirmativ, pronumele se lipește de verb: „ascoltami” înseamnă „ascultă-mă”. Într-o relatare, „lo vedo” înseamnă „îl văd”, fără a repeta substantivul.

Imperativul afirmativ se formează astfel: la tu, verbele în -are au -a („guarda”), iar cele în -ere și cele în -ire de tipul „aprire” au -i („chiudi”, „apri”); verbele de tipul „spedire” au -isci („spedisci”); la noi și la voi forma este identică cu prezentul indicativ: „guardiamo”, „guardate”. „Andiamo” este forma de noi a verbului „andare” și invită la acțiune comună: „Andiamo a casa!” — Hai să mergem acasă!

La imperativul afirmativ, persoanele a II-a singular (tu), I plural (noi) și a II-a plural (voi) primesc pronumele complement la sfârșit, într-un singur cuvânt: „prendilo”, „prendiamolo”, „prendetelo”. Pronumele de persoana a treia sunt „lo” și „la” la singular, „li” și „le” la plural; pentru persoana întâi și a doua se folosesc „mi”, „ti”, „ci”, „vi”. Forma de politețe (Lei) are pronumele înaintea verbului: „Lo guardi!” — Priviți-l! La imperativul negativ cu tu, folosim „non” + infinitivul, iar pronumele se poate lipi de infinitiv, care pierde -e: „non guardarlo” (sau „non lo guardare”).

Imperativul tu al verbelor „dare”, „fare”, „stare”, „andare” are două forme: una scurtă, cu apostrof (da', fa', sta', va'), și una cu -i, la fel de corectă (dai, fai, stai, vai): „Stai zitto!” sau „Sta' zitto!”, „Stai attento!”, „Vai via!”. Pentru „dire”, forma scurtă este „di'”. „Venire” are imperativul „vieni” (tu), „veniamo” (noi), „venite” (voi): „Vieni qui!”, „Venite con noi!”. La negativ: „Non venire!”, „Non stare lì!”. Cu formele scurte, pronumele lipit începe cu consoană dublă: „dammi” (dă-mi), „dimmi” (spune-mi), „fallo” (fă-l), „vacci” (mergi acolo), „stammi” (stai lângă mine). Excepție: „gli” nu își dublează consoana: „digli”.

• «Dov'è il quaderno?» — «È sul banco. Prendilo!» — Unde e caietul? — E pe bancă. Ia-l!
• «Posso aprire la finestra?» — «Sì, aprila!» — Pot să deschid fereastra? — Da, deschide-o!

Exemplu rezolvat

Înlocuim complementul direct din „Chiudi la porta!” cu un pronume.

1. Aflăm complementul direct: la întrebarea „ce închid?” răspunsul este „la porta”.
2. „La porta” este feminin singular, deci pronumele este „la”.
3. Imperativul afirmativ cu tu lipește pronumele de verb: „chiudi” + „la” = „chiudila”.
4. Pentru ordinul negativ folosim infinitivul: „chiudere” pierde -e și primește „la”: „chiuderla”.

Rezultat: „Chiudila!” — Închide-o! și „Non chiuderla!” — Nu o închide!

Exemple în context

• „apri la porta” — deschide ușa.
• „chiudi il libro” — închide cartea.
• „ascoltami” — ascultă-mă.
• „guardalo” — privește-l.
• „prendila” — ia-o.
• „andiamo” — hai să mergem.
• „vieni qui” — vino aici.
• „stai zitto” — taci.
• „stai attento” — fii atent.
• „vai via” — pleacă.
• „lo vedo” — îl văd.
• „la conosco” — o cunosc.

Greșeli frecvente

Înainte și după