Emisferele cerebrale

Emisferele cerebrale sunt cele două părți mari ale creierului, dreaptă și stângă. La exterior au scoarță cerebrală, cu substanță cenușie bogată în corpuri neuronale; în profunzime se află fascicule de substanță albă și grupuri de nuclei. Cele două emisfere comunică între ele prin conexiuni, dintre care corpul calos este cea mai cunoscută. Ele nu funcționează ca două organe complet separate.

Scoarța participă la percepție, inițierea unor mișcări voluntare, limbaj, învățare și multe alte funcții. Regiunile nu sunt identice ca rol, dar o funcție complexă folosește de obicei mai multe rețele. De pildă, citirea unei propoziții presupune prelucrarea informației vizuale și participarea circuitelor de limbaj și atenție. Nu este corect să reduci o emisferă la „logică”, iar pe cealaltă la „creativitate”. Nu confunda scoarța, stratul exterior, cu toată substanța cenușie din encefal: există și nuclei profunzi. Lecțiile Ariile corticale, Nucleii bazali și Plasticitatea creierului dezvoltă doar anumite aspecte ale acestei structuri vaste. Înainte de ea, vezi encefalul, cu părțile lui, și trunchiul cerebral, prin care trec căile spre scoarță; după ea urmează segmentul central al fiecărui analizator, din lecția despre segmentele analizatorului.

Fețele, scizurile și lobii

Cele două emisfere sunt separate de fisura interemisferică (longitudinală) și legate prin corpul calos. Fiecare are trei fețe: laterală, medială și bazală. Pe suprafața ei se văd scizuri adânci, care delimitează lobii: scizura centrală (Rolando) separă lobul frontal de cel parietal; scizura laterală (Sylvius) separă lobul temporal de lobii frontal și parietal; scizura parieto-occipitală separă lobul parietal de cel occipital. Insula se află în profunzimea scizurii laterale. Girusurile, cutele scoarței, măresc mult suprafața ei: suprafața totală a scoarței este de aproximativ 2 000–2 500 cm², grosimea ei este de 2–4 mm, cu șase straturi de celule, și conține aproximativ 16 miliarde de neuroni. În interiorul fiecărei emisfere se află ventriculul lateral, nucleii bazali, hipocampul și amigdala.

Lobii sunt repere anatomice, nu compartimente izolate; circuitele pentru percepție și comportament traversează mai multe regiuni.

Ariile scoarței

Substanța cenușie corticală formează arii cu organizare funcțională. Scoarța cerebrală are trei feluri de arii:

• ariile senzitive și senzoriale primesc impulsurile de la receptori și formează senzațiile: aria somestezică din girul postcentral pentru tact, durere, temperatură și poziție, aria vizuală occipitală, aria auditivă temporală, ariile olfactivă și gustativă;
• ariile motorii comandă mișcările voluntare: aria motorie principală, din girul precentral, conține neuronii de la care pleacă calea motorie spre măduvă;
• ariile de asociație, cele mai întinse la om, leagă informațiile primite de la mai mulți analizatori și le compară cu experiența anterioară.

Pe ariile senzitive și motorii, părțile corpului nu sunt reprezentate proporțional cu mărimea lor, ci cu finețea sensibilității sau a mișcărilor: mâna, buzele și limba ocupă suprafețe mari. Localizarea unei funcții nu înseamnă izolare: fasciculele de substanță albă conectează ariile între ele. De exemplu, o leziune în aria motorie primară stângă poate afecta mișcările voluntare ale jumătății drepte a corpului.

Substanța albă

Substanța albă conține trei tipuri de fibre: de asociație, care leagă regiuni din aceeași emisferă (de exemplu fasciculul arcuat între ariile limbajului); comisurale, care leagă cele două emisfere (corpul calos, cu aproximativ 200 de milioane de axoni, și comisura anterioară); de proiecție, care leagă scoarța cu structuri profunde și cu măduva, grupate în capsula internă. Un accident vascular în capsula internă produce deficite motorii și senzitive extinse de partea opusă.

Funcțiile emisferelor

Emisferele au funcții senzitive (formarea senzațiilor conștiente), motorii (comanda mișcărilor voluntare și controlul mișcărilor automate) și funcții psihice: memoria, învățarea, limbajul, gândirea și emoțiile. Tot în scoarță se formează reflexele condiționate, învățate în timpul vieții, care completează reflexele înnăscute ale măduvei și ale trunchiului cerebral.

Emisfera dominantă

Cele două emisfere nu sunt identice ca funcții. Ariile vorbirii se află, la majoritatea oamenilor, în emisfera stângă, considerată de aceea emisfera dominantă: aria motorie a vorbirii (Broca), în lobul frontal, și aria înțelegerii limbajului (Wernicke), în lobul temporal; planul temporal, din care face parte aria Wernicke, este de obicei mai mare în stânga. Emisfera dreaptă are un rol mai mare în recunoașterea formelor, a fețelor, a melodiilor și în orientarea în spațiu. Funcțiile sunt lateralizate doar parțial, iar afirmațiile absolute despre „emisfera logică” și „emisfera creativă” nu descriu corect funcționarea cerebrală. Prin corpul calos, cele două emisfere schimbă permanent informații și lucrează împreună.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: ce lob este implicat?

Exemplul 2: leziunea de partea opusă

O persoană are o leziune în girul precentral al emisferei drepte. Ce parte a corpului este afectată și ce funcție?

1. Girul precentral este aria motorie principală.
2. Căile motorii se încrucișează, deci emisfera dreaptă comandă mai ales jumătatea stângă a corpului.
3. Sunt afectate mișcările voluntare ale jumătății stângi a corpului.

Exemplul 3: afirmația de corectat

„Scizura centrală separă lobul temporal de lobul frontal.” Este adevărată sau falsă? Corecteaz-o, dacă e cazul.

Răspuns: falsă. Varianta corectă: „Scizura centrală separă lobul frontal de lobul parietal.” Lobul temporal este separat de lobii frontal și parietal prin scizura laterală.

Exemplul 4: grilă cu patru afirmații

Despre lobii emisferelor cerebrale sunt adevărate afirmațiile:

1. lobul insulei se află în adâncul scizurii laterale;

2. lobul parietal este separat de lobul frontal prin scizura laterală;

3. mirosurile sunt percepute în scoarța de pe fața medială a lobului temporal;

4. lobul occipital conține aria somestezică.

5. Adevărată.

6. Falsă: lobul frontal este separat de cel parietal prin scizura centrală.

7. Adevărată.

8. Falsă: aria somestezică se află în girul postcentral, în lobul parietal.

Sunt adevărate 1 și 3, deci, după cheia UMFCD, răspunsul este B.

Exemplul 5: pacienții cu corpul calos secționat

Pentru tratarea epilepsiei severe, la unii pacienți s-a secționat corpul calos. Într-un experiment, un obiect (o lingură) este arătat doar în câmpul vizual stâng.

1. Informația din câmpul vizual stâng ajunge în emisfera dreaptă.
2. Aria limbajului este de obicei în emisfera stângă, iar fără corpul calos informația nu poate ajunge acolo.
3. Pacientul spune că nu a văzut nimic, dar mâna stângă, controlată de emisfera dreaptă, alege lingura dintr-un set de obiecte ascunse.
4. Concluzie: emisferele schimbă informații prin corpul calos, iar limbajul este lateralizat în emisfera stângă la majoritatea oamenilor.

Exemplul 6: citirea unei propoziții

1. Informația vizuală ajunge în lobul occipital.
2. Rețeaua temporală, inclusiv aria Wernicke, asociază cuvintele cu sensul.
3. Aria Broca din lobul frontal organizează vorbirea, dacă propoziția este citită cu voce tare.
4. Concluzie: o activitate simplă folosește mai multe regiuni legate prin fibre de asociație.

La admitere, distinge lobii emisferelor, scoarța, substanța albă și nucleii profunzi. Nu atribui tuturor funcțiilor o singură emisferă sau un singur lob. Pentru localizarea ariilor corticale, vezi Ariile corticale, fără a confunda aria primară cu una de asociație.

Reține limitele lobilor: șanțul central separă lobul frontal de cel parietal; șanțul lateral separă lobul temporal de lobii frontal și parietal; șanțul parieto-occipital separă lobul parietal de cel occipital. Insula se află în profunzimea șanțului lateral. Scoarța este substanță cenușie, iar sub ea se găsește substanța albă.

Pentru enumerări, reține că substanța cenușie din emisfere se găsește în două locuri: la suprafață, în scoarță, și în profunzime, în nuclei (de exemplu nucleii bazali). Substanța albă conține fibre de asociație, comisurale și de proiecție. Fibrele de proiecție leagă scoarța de talamus, trunchi și măduvă și trec prin capsula internă. Dacă o întrebare cere structura care unește cele două emisfere, răspunsul este corpul calos, cea mai mare comisură dintre emisfere (mai există și comisura anterioară).

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre emisferele cerebrale sunt corecte afirmațiile:

1. Corpul calos este format în principal din substanță cenușie.
2. Șanțul central separă lobul frontal de lobul parietal.
3. Fibrele de proiecție leagă între ele cele două emisfere.
4. Capsula internă conține fibre de proiecție.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: c. Afirmația 1 este falsă, deoarece corpul calos este o comisură de substanță albă, formată din axoni. Afirmația 3 este falsă, deoarece fibrele care leagă cele două emisfere sunt comisurale; fibrele de proiecție leagă scoarța de structurile profunde, de trunchi și de măduvă. Afirmațiile 2 și 4 sunt adevărate.

Unde apare la examen

• Admiterea la Medicină, UMF „Carol Davila”: tematica pentru 2026 cere tot manualul de clasa a XI-a de la Editura Corint, fără rubricile „Noțiuni elementare de igienă și patologie” (tematica și bibliografia de admitere 2026). Formatul testului este pe pagina Admitere Medicină Carol Davila.
• Bacalaureatul, Anatomie și fiziologie umană, genetică și ecologie umană: programa de examen include clasificarea sistemului nervos, funcția reflexă și funcția de conducere, iar la analizatori segmentul central, adică ariile corticale (programa de examen, anexa 2 la OMECTS 4800/2010).
• Bacalaureatul, Biologie vegetală și animală: programa de examen include encefalul mamiferelor, cu componentele și rolul lor (programa de examen, anexa 2 la OMECTS 4800/2010).

Greșeli frecvente

• Greșit: Girul precentral și girul postcentral au aceeași funcție.
  Corect: Precentral, în lobul frontal: motor. Postcentral, în lobul parietal: senzitiv.
• Greșit: În emisfere, substanța albă este la exterior.
  Corect: În emisfere, substanța cenușie, scoarța, este la suprafață, invers decât în măduvă.
• Greșit: Fiecare emisferă comandă jumătatea corpului de aceeași parte.
  Corect: Fiecare emisferă comandă mai ales jumătatea opusă a corpului.
• Greșit: Corpul calos leagă emisferele de cerebel.
  Corect: Corpul calos leagă cele două emisfere cerebrale.
• Greșit: Emisfera dominantă este mai importantă.
  Corect: Emisfera dominantă controlează limbajul; cealaltă are alte funcții, la fel de necesare.
• Greșit: Scoarța cerebrală este întreaga emisferă.
  Corect: Scoarța este stratul superficial al emisferei; aceasta include și alte structuri.
• Greșit: O emisferă este exclusiv logică, cealaltă exclusiv creativă.
  Corect: Funcțiile complexe implică rețele din ambele emisfere.
• Greșit: Folosim numai 10% din creier.
  Corect: Imagistica funcțională arată activitate în toate regiunile creierului, iar leziunea oricărei regiuni produce deficite.

Înainte și după

Întrebări frecvente