Funcția reflexă și actul reflex

Un reflex este un răspuns coordonat și relativ rapid la un stimul, realizat printr-un circuit nervos. Când atingi accidental ceva fierbinte, mâna se poate retrage înainte să formulezi conștient o decizie. Asta nu înseamnă că encefalul nu primește informația: unele semnale ajung și la centrele care fac posibilă percepția durerii. Răspunsul de retragere se poate organiza însă printr-un circuit spinal.

Schema unui arc reflex are cinci componente utile: receptorul detectează stimulul, calea aferentă aduce informația, centrul nervos o prelucrează, calea eferentă conduce comanda, iar efectorul execută răspunsul. Efectorul poate fi un mușchi sau o glandă, după tipul reflexului. Nu confunda receptorul, care primește stimulul, cu efectorul, care produce răspunsul.

Într-un desen, urmărește sensul săgeților. Un semnal de la piele spre măduvă este aferent; o comandă de la măduvă spre mușchi este eferentă. Această distincție este mai sigură decât memorarea mecanică a două cuvinte asemănătoare. Reflexele au rol protector și de reglare, dar nu toate au aceeași localizare a centrului sau aceeași complexitate. Reflexele somatice și Actul reflex vegetativ și reflexele vegetative dezvoltă cele două familii.

Exemplu pe pași: reflex sau acțiune voluntară?

1. Cineva aruncă o minge spre ochii tăi, iar tu clipești înainte să gândești. Clipitul este un reflex: este rapid, involuntar și întotdeauna la fel.
2. Apoi decizi să prinzi mingea cu mâna. Aceasta este o acțiune voluntară: o decizi tu, iar mișcarea poate fi făcută în mai multe feluri.
3. În timpul mesei, o bucată de lămâie ajunge pe limbă și gura se umple de salivă. Este un reflex necondiționat: apare la contactul alimentului cu mucoasa bucală, cu care te-ai născut.
4. Dacă auzi clopoțelul de la cantină și îți vine apă în gură, reflexul s-a format prin învățare: este reflex condiționat.

Reține: reflexul necondiționat este înnăscut, iar cel condiționat se dobândește prin învățare și poate dispărea dacă nu mai este întărit.

Reflexele te protejează: clipitul apără ochiul, tușea curăță căile respiratorii, iar retragerea mâinii evită arsura.

Într-un reflex medular, corpul neuronului senzitiv se află în ganglionul spinal, iar fibra sa intră în măduvă prin rădăcina posterioară. Axonul neuronului motor somatic iese prin rădăcina anterioară. Centrul reflex poate fi spinal sau encefalic. Într-un reflex monosinaptic, neuronul senzitiv face sinapsă direct cu cel motor; într-un reflex polisinaptic intervin unul sau mai mulți interneuroni. Căile descendente din encefal pot modifica intensitatea unui răspuns reflex, chiar dacă inițierea lui nu cere o decizie conștientă.

De exemplu, atingerea unui obiect fierbinte activează receptori cutanați; impulsul parcurge neuronul senzitiv, un centru medular și neuronul motor, apoi mușchii flexori retrag mâna. Retragerea începe înainte ca informația să fie interpretată conștient în scoarță. În schema arcului reflex, fiecare săgeată reprezintă sensul propagării impulsului, nu deplasarea mușchiului.

Un reflex este un răspuns involuntar, rapid și stereotip la un stimul. Timpul de reacție al unui reflex simplu este de ordinul zecilor de milisecunde, iar al unei reacții voluntare de aproximativ 200 ms, pentru că circuitul reflex are mai puține sinapse. Arcul reflex are cinci verigi: receptor, cale aferentă, centru nervos, cale eferentă și efector. În reflexul monosinaptic (reflexul rotulian) există o singură sinapsă centrală, între neuronul senzitiv și motoneuron; în reflexul polisinaptic (reflexul de retragere) intervin și interneuroni. Neuronul senzitiv are corpul în ganglionul spinal, iar motoneuronul are corpul în cornul anterior al măduvei. Centrul reflex poate fi în măduva spinării (reflexul de retragere), în trunchiul cerebral (reflexul pupilar, de deglutiție, de tuse) sau în scoarța cerebrală (reflexele condiționate).

Reflexele necondiționate sunt înnăscute, ereditare, la fel pentru toți indivizii speciei și permanente: reflexul de supt la nou-născut, reflexul de clipire, salivația la contactul alimentului cu mucoasa bucală. Reflexele condiționate, studiate de Pavlov, se formează în timpul vieții prin asocierea unui stimul indiferent (sunet, lumină) cu un stimul necondiționat (hrana), sunt individuale, necesită participarea scoarței și dispar dacă nu sunt întărite.

Exemplu rezolvat 1: reflexul de retragere. Atingi cu mâna o plită fierbinte.

1. Termoreceptorii și nociceptorii din piele sunt stimulați și generează impulsuri.
2. Neuronul senzitiv le conduce prin rădăcina posterioară spre măduvă.
3. Un interneuron transmite semnalul unui motoneuron din cornul anterior.
4. Motoneuronul conduce comanda spre mușchii flexori ai brațului, iar mâna se retrage.
5. În același timp, o ramură a căii ascendente informează encefalul, deci simți durerea după retragere.

Exemplu rezolvat 2: formarea unui reflex condiționat (Pavlov).

1. La prezentarea hranei, câinele salivează (reflex necondiționat).
2. La sunetul unui clopoțel, câinele nu salivează: sunetul este un stimul indiferent.
3. Dacă sunetul precede hrana de mai multe ori, între centrul auditiv și centrul alimentar din scoarță se formează o legătură temporară.
4. Acum sunetul singur produce salivație. Dacă sunetul este repetat mult timp fără hrană, reflexul slăbește și dispare (stingere).

La admitere, ordonează componentele arcului reflex în sensul circulației informației. Stabilește dacă efectorul este mușchi striat, mușchi neted, mușchi cardiac sau glandă înainte de a numi reflexul somatic ori vegetativ. Nu declara că fiecare reflex este medular sau că lipsa deciziei conștiente înseamnă lipsa participării sistemului nervos central.

Pentru întrebările de clasificare, folosește criteriile: înnăscut sau dobândit, centrul reflexului și numărul sinapselor. Reflexul rotulian este monosinaptic, are centrul în măduva spinării (segmentele L2–L4) și efector mușchiul cvadriceps. Reflexele condiționate au centrul în scoarța cerebrală. Reflexul pupilar fotomotor are centrul în mezencefal.

Pentru întrebările despre reflexe, reține trei caracteristici: involuntar, rapid și stereotip. Receptorul este veriga care primește stimulul, iar efectorul veriga care execută răspunsul. Neuronul senzitiv își are corpul în ganglionul spinal, iar motoneuronul în cornul anterior al măduvei. Dacă o întrebare compară un reflex monosinaptic cu unul polisinaptic, numără sinapsele din centru: una, respectiv cel puțin două. Reflexul pupilar la lumină și reflexul de deglutiție au centrii în trunchiul cerebral, nu în măduva spinării.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre actul reflex sunt corecte afirmațiile:

1. Reflexul rotulian este monosinaptic.
2. Calea aferentă conduce impulsul de la centrul nervos la efector.
3. Reflexele condiționate necesită participarea scoarței cerebrale.
4. Centrul reflexului pupilar fotomotor se află în bulbul rahidian.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: b. Afirmația 2 este falsă, deoarece calea aferentă conduce impulsul de la receptor la centrul nervos, iar calea eferentă de la centru la efector. Afirmația 4 este falsă, deoarece centrul reflexului pupilar fotomotor se află în mezencefal.

Greșeli frecvente

• Greșit: Calea aferentă conduce comanda din centru spre mușchi.
  Corect: Calea aferentă aduce informația la centru; calea eferentă duce comanda la efector.
• Greșit: Toate reflexele au centrul în măduva spinării.
  Corect: Centre reflexe există și în encefal.
• Greșit: Reflexele condiționate sunt înnăscute.
  Corect: Reflexele condiționate sunt dobândite prin învățare, iar cele necondiționate sunt înnăscute.

Înainte și după