Actul reflex vegetativ și reflexele vegetative

Un reflex vegetativ reglează activitatea unui organ intern ca răspuns la o schimbare din corp sau din mediu. De exemplu, modificarea presiunii arteriale poate activa circuite care ajustează ritmul inimii și diametrul vaselor. Reflexul de micțiune implică de asemenea căi vegetative, pe lângă controlul voluntar al unui sfincter. Aceste răspunsuri ajută la menținerea condițiilor interne în limite potrivite.

Arcul reflex vegetativ are aceleași roluri generale ca orice arc reflex: receptor, cale aferentă, centru, cale eferentă și efector. Diferența importantă se află în tipul de efector și în organizarea ieșirii motorii. Efectorii sunt mușchi netezi, mușchi cardiac sau glande, iar calea eferentă trece de obicei printr-un ganglion vegetativ înainte de a ajunge la țintă.

Într-o schemă, întreabă ce schimbare este detectată și ce organ răspunde. Dacă răspunsul este contracția unui mușchi scheletic, verifică dacă nu este vorba despre un reflex somatic. Nu spune că reflexul vegetativ este lipsit de sistem nervos doar pentru că nu îl controlezi conștient. Centrele nervoase și nervii participă la circuit, iar hormonii pot modifica răspunsul fără să înlocuiască arcul reflex.

Arcul reflex vegetativ are cinci verigi. Receptorul este un visceroceptor (baroreceptor, chemoreceptor, receptor de întindere) sau un receptor al organelor de simț. Calea aferentă urcă prin nervi cranieni (glosofaringian IX și vag X) sau prin nervi spinali. Centrul se află în măduvă (segmentele toracolombare pentru simpatic, sacrale pentru parasimpatic), în trunchiul cerebral sau în hipotalamus. Calea eferentă are doi neuroni: preganglionarul, cu corpul în centru și mediator acetilcolina, și postganglionarul, cu corpul în ganglionul vegetativ; la simpatic mediatorul postganglionar este, în general, noradrenalina, cu excepția neuronilor care inervează glandele sudoripare, care eliberează acetilcolină, iar la parasimpatic mediatorul postganglionar este acetilcolina. Efectorul este mușchiul neted, mușchiul cardiac sau glanda. Reflexele pot fi viscerovisceral (stimul și răspuns în organe interne), viscerosomatice sau somatoviscerale; centrii superiori le modulează, dar nu le fac voluntare.

Reflexul baroreceptor corectează tensiunea arterială. Baroreceptorii din sinusul carotidian (nerv aferent: glosofaringian) și din crosa aortei (nerv aferent: vag) sunt stimulați de întinderea peretelui arterial. Creșterea tensiunii crește frecvența impulsurilor spre centrul cardiovascular din bulb; acesta crește tonusul parasimpatic (vag) și scade tonusul simpatic. Rezultă bradicardie, vasodilatație și scăderea tensiunii. Reflexul pupilar fotomotor are receptorul în retină, calea aferentă în nervul optic, centrul în mezencefal, calea eferentă în nervul oculomotor (parasimpatic, cu ganglion ciliar) și efectorul în mușchiul sfincter al pupilei, deci apare mioza. Reflexul de micțiune are centrul în segmentele sacrale S2–S4. Pe măsură ce vezica se umple, la 150–200 mL apare prima senzație, iar la 300–400 mL se declanșează reflexul: nervii pelvini (parasimpatici) contractă mușchiul vezical (detrusor) și relaxează sfincterul intern; sfincterul extern, din mușchi striat, este inervat somatic de nervul pudendal și poate fi controlat voluntar de scoarță. Alte reflexe cu componentă vegetativă sunt vărsătura, defecația și reflexul salivar.

Exemplu rezolvat 1: ridicarea bruscă din pat.

1. În poziție ortostatică, sângele se acumulează în venele membrelor inferioare, iar tensiunea arterială din carotidă scade.
2. Baroreceptorii sunt mai puțin întinși și trimit mai puține impulsuri spre bulb.
3. Centrul cardiovascular scade tonusul vagal și crește tonusul simpatic.
4. Inima bate mai repede, vasele se contractă, iar tensiunea revine în câteva secunde. Dacă reflexul este lent, apar amețeala și senzația de leșin.

Exemplu rezolvat 2: reflexul de micțiune la copil și adult.

1. Vezica se umple, iar receptorii de întindere trimit impulsuri spre măduva sacrală.
2. La un nou-născut, centrul sacral comandă golirea fără control cortical.
3. Din al doilea-al treilea an de viață, scoarța cerebrală învață să controleze sfincterul extern, deci micțiunea poate fi amânată.
4. Concluzie: reflexul rămâne vegetativ, dar este modulat de centrii superiori.

La admitere, ordonează componentele arcului vegetativ și identifică efectorul visceral. Pentru reflexul presoreceptor (baroreceptor), distinge receptorul pentru schimbarea presiunii de efectorii cardiovasculari. Pentru micțiune, separă componenta autonomă de controlul voluntar al sfincterului extern.

Reține cele cinci verigi și mediatorii: neuronul preganglionar eliberează acetilcolină la ambele sisteme; neuronul postganglionar eliberează, în general, noradrenalină (simpatic) sau acetilcolină (parasimpatic); excepția simpaticului este inervația glandelor sudoripare, colinergică. Reflexul baroreceptor: aferența prin IX (sinus carotidian) și X (crosa aortei), centrul în bulb, eferența prin vag și nervii simpatici. Reflexul de micțiune: centru sacral, efector detrusorul. Sfincterul extern al uretrei este somatic, voluntar.

Pentru întrebările de comparație cu reflexul somatic, reține: reflexul somatic are efector mușchiul scheletic, iar calea eferentă are un singur neuron, cu corpul în măduvă sau în trunchi, și mediator acetilcolina; reflexul vegetativ are doi neuroni în calea eferentă, efector visceral și răspuns involuntar. Reflexele vegetative întind controlul la inimă, vase, tub digestiv, vezică și glande, iar reflexele pupilar, salivar și de micțiune sunt exemple frecvente.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre reflexele vegetative sunt corecte afirmațiile:

1. Neuronul preganglionar, atât la simpatic, cât și la parasimpatic, eliberează noradrenalină.
2. Centrul reflexului de micțiune se află în măduva cervicală.
3. Creșterea tensiunii arteriale determină, prin reflexul baroreceptor, tahicardie.
4. Efectorul reflexului vegetativ poate fi mușchiul neted, mușchiul cardiac sau o glandă.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: d. Afirmația 1 este falsă: neuronul preganglionar eliberează acetilcolină la ambele sisteme, iar noradrenalina este mediatorul postganglionar simpatic obișnuit. Afirmația 2 este falsă: centrul micțiunii este în segmentele sacrale S2–S4. Afirmația 3 este falsă: creșterea tensiunii duce la bradicardie, vasodilatație și scăderea tensiunii. Afirmația 4 este adevărată.

Greșeli frecvente

• Greșit: Un reflex vegetativ este voluntar dacă scoarța îl influențează.
  Corect: Reflexul vegetativ este involuntar, chiar dacă poate fi modulat de centre superioare.
• Greșit: Calea eferentă vegetativă are întotdeauna un singur neuron.
  Corect: În schema clasică are un neuron preganglionar și unul postganglionar.
• Greșit: La creșterea tensiunii arteriale, reflexul baroreceptor crește frecvența cardiacă.
  Corect: Baroreceptorii trimit mai multe impulsuri spre bulb, care crește tonusul vagal și produce bradicardie, vasodilatație și scăderea tensiunii.

Înainte și după