Sistemul digestiv al omului

Sistemul digestiv primește hrana, o transformă și permite trecerea substanțelor folositoare în corp. El are tub digestiv, prin care se deplasează hrana, și organe anexe, care produc secreții digestive fără să fie traversate de hrană. Ordinea este: cavitate bucală → faringe → esofag → stomac → intestin subțire (duoden, jejun, ileon) → intestin gros (cec cu apendice, colon, rect cu canal anal). Glandele salivare, ficatul și pancreasul ajută digestia din afara acestui traseu.

Privit ca ansamblu, sistemul îndeplinește patru sarcini: preluarea alimentelor, deplasarea lor, digestia și absorbția; resturile sunt apoi eliminate. Fiecare organ contribuie la una sau mai multe sarcini. Schema nu spune că toate transformările au loc într-un singur segment.

Digestia desface alimentele în substanțe mai simple; absorbția le trece prin peretele tubului către mediul intern. Pentru ordinea și alcătuirea segmentelor continuă cu Tubul digestiv. Rolurile organelor anexe sunt dezvoltate în Glandele salivare, Ficatul și bila în digestie și Pancreasul exocrin.

Hrana conține substanțe organice (glucide, lipide, proteine), pe care organismul nu le poate folosi ca atare și care trebuie descompuse prin digestie, și substanțe care se absorb fără digestie: apa, sărurile minerale și vitaminele.

Exemplu rezolvat: drumul unui sandviș

Un elev mănâncă un sandviș cu pâine, unt și șuncă. Ce se întâmplă cu fiecare component?

1. Gura. Dinții taie și mărunțesc, limba amestecă, iar saliva de la glandele salivare umezește și începe digestia amidonului din pâine.
2. Faringele și esofagul. Conduc bolul alimentar spre stomac.
3. Stomacul. Amestecă hrana cu sucul gastric; începe digestia proteinelor din șuncă.
4. Intestinul subțire. În duoden se varsă bila de la ficat și sucul pancreatic; untul (grăsimile) este pregătit de bilă și digerat. Aici se absorb cele mai multe substanțe.
5. Intestinul gros. Absoarbe apă; resturile ajung în rect și sunt eliminate pe la anus.

Concluzie: pâinea, șunca și untul nu trec prin ficat și pancreas, dar au nevoie de secrețiile lor.

La nivel de liceu, sarcinile sistemului se grupează în șase funcții: ingestia (introducerea alimentelor), motilitatea (mestecare, înghițire, peristaltism), secreția de sucuri digestive, digestia mecanică și chimică, absorbția și egestia (eliminarea resturilor). Digestia chimică este o hidroliză catalizată de enzime: polizaharidele devin monozaharide, proteinele devin aminoacizi, iar trigliceridele devin acizi grași și monogliceride.

Rolul fiecărei părți este dezvoltat în Tubul digestiv, Glandele salivare, Ficatul și bila în digestie și Pancreasul exocrin.

Exemplu rezolvat 1: bilanțul apei. În intestin ajung zilnic aproximativ 2 L de lichide băute și 7 L de secreții digestive. Prin fecale se pierd aproximativ 0,15 L. Cât se absoarbe?

1. Intrări în intestin: $2+7=9$ L.
2. Ieșiri prin fecale: 0,15 L.
3. Absorbție: $9-0,15=8,85$ L, adică aproximativ 98% din apa care a ajuns în tub.
4. Concluzie: secrețiile nu se pierd, ci sunt reabsorbite în mare parte în intestinul subțire și gros.

Exemplu rezolvat 2: o masă cu orez, pui și ulei. Unde începe digestia fiecărui nutrient?

1. Orezul conține amidon: amilaza salivară începe digestia în gură, iar amilaza pancreatică o continuă în duoden. Produsul este maltoza, apoi glucoza.
2. Puiul conține proteine: digestia începe în stomac, cu pepsina, și continuă în duoden, cu enzimele pancreatice. Produșii sunt aminoacizii.
3. Uleiul conține lipide: digestia are loc în duoden, după emulsionarea cu bila, prin lipaza pancreatică.
4. Glucoza și aminoacizii trec în sânge, iar produsele digestiei lipidelor ajung mai ales în limfă.

Chimia digestiei. Enzimele digestive sunt hidrolaze: amilaze (amidon), proteaze (proteine), lipaze (lipide) și nucleaze (acizi nucleici). Hidroliza consumă apă, de exemplu ${\mathrm{C}}_{12}{\mathrm{H}}_{22}{\mathrm{O}}_{11}+{\mathrm{H}}_2\mathrm{O}\to 2{\mathrm{C}}_6{\mathrm{H}}_{12}{\mathrm{O}}_6$ (maltoza se descompune în două molecule de glucoză), iar o trigliceridă adaugă trei molecule de apă și eliberează glicerol și trei acizi grași.

Reglarea. Digestia este reglată nervos, prin plexurile peretelui și prin sistemul nervos vegetativ, și umoral, prin hormonii gastrină, secretină și colecistokinină. Mecanismele sunt dezvoltate în Reglarea digestiei.

Protecția peretelui. Mucusul acoperă mucoasa și o apără de sucurile digestive, iar celulele epiteliului se înlocuiesc rapid.

Destinația produșilor absorbiți. Glucoza și aminoacizii trec în capilarele vilozităților și ajung prin vena portă la ficat. Acizii grași și monogliceridele sunt refăcute în celulele intestinale în trigliceride, înglobate în chilomicroni și preluate de vasele limfatice. Resturile care nu pot fi digerate, în special celuloza din fibre, ajung în intestinul gros, unde bacteriile simbionte (Escherichia coli, Bacteroides) le fermentează și sintetizează vitamina K și unele vitamine din grupul B.

Deosebește cele trei fluxuri dintr-o problemă: conținutul tubului, secrețiile organelor anexe și produșii absorbiți. Conținutul ajunge din stomac în duoden; bila și sucul pancreatic se varsă în duoden fără ca bolul alimentar să intre în ficat sau pancreas; nutrimentele absorbite trec apoi în sânge ori în limfă. Dacă se cere ordinea tubului, rectul și canalul anal se notează în interiorul intestinului gros, alături de cec și colon, nu ca organ separat după acesta.

Zilnic se secretă aproximativ 1–1,5 L de salivă, 1,5–2,5 L de suc gastric, 0,5–1 L de bilă și 1–1,5 L de suc pancreatic. Esofagul măsoară aproximativ 25 cm, intestinul subțire aproximativ 6–7 m, iar intestinul gros aproximativ 1,5 m. Bila și sucul pancreatic ajung în duoden prin ampula hepatopancreatică. Apendicele vermiform este o prelungire a cecului, deci aparține tubului digestiv, nu organelor anexe. Pentru un enunț cu „organe anexe”, rețineți numai trei: glandele salivare, ficatul și pancreasul exocrin; vezica biliară aparține căilor biliare.

Exemplu în format de admitere (complement grupat). Referitor la sistemul digestiv uman:

1. Ficatul și pancreasul sunt segmente ale tubului digestiv.
2. Bila și sucul pancreatic ajung în duoden.
3. Rectul este un organ distinct, situat după intestinul gros.
4. Bila nu conține enzime digestive.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: c. 1 este falsă: ficatul și pancreasul sunt organe anexe. 2 este adevărată: ambele secreții se varsă în duoden. 3 este falsă: rectul este segmentul terminal al intestinului gros. 4 este adevărată: bila emulsionează grăsimile, dar nu le hidrolizează.

Greșeli frecvente

• Greșit: Rectul este un organ separat, după intestinul gros.
  Corect: Rectul, continuat de canalul anal, este segmentul terminal al intestinului gros.
• Greșit: Bila conține enzime care descompun grăsimile.
  Corect: Bila emulsionează grăsimile; lipaza pancreatică le hidrolizează.
• Greșit: Apendicele vermiform este un organ anex al sistemului digestiv.
  Corect: Este o prelungire a cecului, deci face parte din tubul digestiv.

Înainte și după