Tubul digestiv

Tubul digestiv este drumul parcurs de alimente în corp. Începe cu cavitatea bucală, continuă cu faringele și esofagul, apoi cu stomacul, intestinul subțire și intestinul gros. La final se află rectul și canalul anal. Traseul este continuu, dar fiecare segment are sarcini diferite.

În gură, hrana este mestecată și amestecată cu saliva. Faringele și esofagul o conduc spre stomac. Stomacul o depozitează temporar și o amestecă. În intestinul subțire se încheie cea mai mare parte a digestiei chimice și se absorb majoritatea substanțelor nutritive. În intestinul gros se recuperează apă și se formează materiile fecale. Mușchii peretelui tubului ajută la deplasarea conținutului prin mișcări coordonate.

Segmentele tubului digestiv au structuri și funcții diferite. Peretele lui are straturi de țesut, glande, vase și nervi, iar suprafața internă este adaptată funcției segmentului. De exemplu, intestinul subțire are pliuri și vilozități care măresc suprafața de absorbție. Un aliment nu „dispare” în stomac: substanțele sale sunt transformate, o parte este absorbită ulterior, iar resturile nefolosite sunt eliminate. Pentru imaginea de ansamblu a sistemului, revino la Sistemul digestiv al omului.

Segmentele au dimensiuni diferite. Esofagul are aproximativ 25 cm, iar stomacul poate reține 1,5–2 L. Intestinul subțire este cel mai lung segment, de aproximativ 6–7 m, iar intestinul gros, mai lat, are aproximativ 1,5 m. Apendicele este o mică prelungire a cecului. Hrana nu cade singură prin tub: mușchii din perete o împing, chiar și când omul stă întins.

Exemplu rezolvat: calea unei bucăți de măr

Ce segmente străbate o bucată de măr înghițită și ce se întâmplă în fiecare?

1. În cavitatea bucală, dinții o mărunțesc, iar saliva o umezește.
2. Faringele și esofagul o împing spre stomac prin contracții ale peretelui.
3. În stomac, bolul este amestecat cu sucul gastric.
4. În intestinul subțire se absorb zaharurile și vitaminele; fibrele rămân.
5. Intestinul gros absoarbe apa, iar fibrele ajung în rect și sunt eliminate prin canalul anal.

Concluzie: hrana trece prin toate segmentele, în ordinea lor, dar nu fiecare segment face același lucru.

Peretele tubului digestiv are patru straturi: mucoasa (epiteliu, glande), submucoasa (vase, nervi), musculara și seroasa (la esofag, adventicea). Între straturile musculare se află plexul mienteric (Auerbach), iar în submucoasă plexul submucos (Meissner), care reglează motilitatea și secreția. Contracția coordonată a musculaturii produce peristaltismul; sfincterele deschid și închid trecerile între regiuni.

Exemplu rezolvat 1: suprafața intestinului. Se compară intestinul subțire cu un cilindru neted de 6 m lungime și 3 cm diametru. Pliurile circulare măresc suprafața de aproximativ 3 ori, vilozitățile de aproximativ 10 ori, microvilii de aproximativ 20 de ori. Ce suprafață rezultă?

1. Suprafața cilindrului: $S=\pi \cdot d\cdot L=\pi \cdot 0,03\cdot 6\approx 0,57$ m².
2. Factorul total: $3\cdot 10\cdot 20=600$.
3. Suprafața estimată: $0,57\cdot 600\approx 339$ m², deci de ordinul sutelor de metri pătrați.
4. Concluzie: forma pliată a mucoasei, și nu lungimea tubului, asigură suprafața mare de absorbție.

Exemplu rezolvat 2: recunoașterea unui segment pe o secțiune. O secțiune arată epiteliu simplu cilindric cu vilozități, două straturi musculare netede, iar la suprafață seroasă.

1. Vilozitățile exclud esofagul și intestinul gros, care nu le au.
2. Două straturi musculare (circular și longitudinal) exclud stomacul, care are trei.
3. Concluzie: intestin subțire.

Stomacul are în mucoasă pliuri, iar în ea se află glandele gastrice. În intestinul subțire, între vilozități se deschid criptele Lieberkühn. Duodenul are în submucoasă glande Brunner, iar ileonul conține plăci Peyer, aglomerări de țesut limfoid. O vilozitate are în axul ei o rețea de capilare sanguine și un vas limfatic, numit vas chilifer, iar celulele de la suprafață au microvili, care formează chenarul în perie. Stomacul și intestinele sunt acoperite de peritoneul visceral, iar intestinul subțire este legat de peretele abdominal prin mezenter. În intestinul subțire, pe lângă peristaltism, au loc mișcări de segmentare, care amestecă conținutul cu sucurile.

Înghițirea. Faza orală este voluntară: limba împinge bolul spre faringe. Apoi urmează reflexe: vălul palatin închide fosele nazale, laringele urcă, epiglota acoperă intrarea în căile respiratorii, iar esofagul propulsează bolul prin peristaltism. Sfincterul esofagian inferior (cardia) împiedică refluxul sucului gastric; când se relaxează, apare refluxul gastroesofagian, cu arsură retrosternală. Prevenția: mese mici, evitarea alimentelor foarte grase și evitarea poziției culcate imediat după masă. Sfincterul piloric controlează trecerea chimului în duoden.

Stomacul cuprinde cardia, fornixul (fundul), corpul, antrul și pilorul. Duodenul are forma literei C și primește bila și sucul pancreatic. Intestinul subțire continuă cu jejunul și ileonul; valvula ileocecală îl separă de cec. Intestinul gros cuprinde cecul cu apendice vermiform, colonul ascendent, transvers, descendent și sigmoid, apoi rectul cu canalul anal. Sfincterul anal intern este involuntar, iar cel extern poate fi controlat voluntar.

Esofagul măsoară aproximativ 25 cm și are trei strâmtori: cricoidiană, aortobronșică și diafragmatică. Sfincterele sunt esofagian superior, cardia, pilor, valvula ileocecală și sfincterele anale. Colonul are haustre, tenii și apendice epiploice. Stomacul are mucoasa acoperită de un strat de mucus.

Duodenul are patru porțiuni: superioară, descendentă, orizontală și ascendentă. Ampula hepatopancreatică se deschide în porțiunea descendentă. Apendicele vermiform are 8–10 cm, rectul aproximativ 15 cm, iar canalul anal 3–4 cm. Stomacul are curbura mică și curbura mare.

Esofagul are trei porțiuni: cervicală, toracică și abdominală. Rectul are o dilatație, ampula rectală.

Exemplu în format de admitere (complement simplu). Care dintre următoarele structuri se găsește numai la intestinul gros?

• a) vilozitățile intestinale
• b) pliurile circulare
• c) teniile colice
• d) glandele Brunner
• e) plăcile Peyer

Răspuns: c. a) și b) sunt ale intestinului subțire. d) Glandele Brunner se află în submucoasa duodenului. e) Plăcile Peyer sunt în ileon. c) Teniile sunt benzi longitudinale ale musculaturii colonului.

Greșeli frecvente

• Greșit: Ficatul este un segment al tubului digestiv.
  Corect: Este organ anex care produce bilă.
• Greșit: Absorbția nutrimentelor are loc în principal în intestinul gros.
  Corect: În principal în intestinul subțire.
• Greșit: Faringele aparține numai căii respiratorii.
  Corect: Faringele este o încrucișare a căii digestive cu cea respiratorie; epiglota închide laringele la înghițire.

Înainte și după