Teratogeneza

Teratogeneza descrie apariția unor tulburări de dezvoltare embrionară sau fetală sub influența unor factori externi. Expunerea la anumite substanțe, infecții ori radiații poate crește riscul, dar efectul depinde de doză, durata expunerii și momentul sarcinii. În timpul formării organelor, unele țesuturi sunt deosebit de sensibile. Același factor poate avea consecințe diferite în etape diferite ale dezvoltării. Nici prezența unei expuneri nu garantează o malformație, nici absența ei nu exclude toate problemele de dezvoltare.

Un teratogen poate modifica procesele de creștere și diferențiere fără să schimbe direct secvența ADN a copilului. De aceea, „teratogen” și „mutagen” nu sunt sinonime. Dacă o femeie însărcinată are întrebări despre un medicament sau o expunere, interpretarea riscului trebuie făcută cu un clinician, nu prin oprirea ori schimbarea automată a tratamentului după o lecție. În biologie, urmărește relația factor–moment–țesut afectat–rezultat posibil. Lecțiile Dezvoltarea embrionară și fetală și Mutageneza, teratogeneza și cancerul oferă contextul dezvoltării și diferența față de mutațiile asociate cancerului. Riscul se evaluează individual.

Teratogenii pot interveni în proliferarea, migrarea sau diferențierea celulelor embrionare ori pot reduce fluxul de sânge prin placentă. Riscul este probabilistic și depinde de doză, de durata expunerii și de genotipul mamei și al fătului; există un prag de doză sub care efectul nu apare. Susceptibilitatea depinde și de momentul expunerii: în primele două săptămâni după fecundație efectul este de tip „totul sau nimic” (embrionul moare sau se dezvoltă normal); între săptămânile 3 și 8, în organogeneză, riscul de malformații majore este cel mai mare; după săptămâna 9 predomină tulburările de creștere și de dezvoltare funcțională, mai ales la nivelul sistemului nervos central.

Factorii teratogeni se grupează după natura lor:

• biologici: virusul rubeolei (sindromul rubeolei congenitale: cataractă, surditate, malformații cardiace); Toxoplasma gondii (hidrocefalie, leziuni ale retinei, calcificări cerebrale); virusul Zika (microcefalie);
• chimici: alcoolul (sindromul alcoolic fetal: față caracteristică, greutate mică, deficit intelectual); talidomida, sedativ folosit în anii 1950 (focomelie, adică membre scurte, ca niște aripioare); izotretinoinul (malformații ale feței și ale sistemului nervos); fumatul (greutate mică la naștere);
• fizici: radiațiile ionizante, în funcție de doza absorbită de embrion;
• boli materne: diabetul zaharat prost controlat (malformații cardiace și ale tubului neural).

Prevenirea cuprinde îngrijirea prenatală, vaccinarea împotriva rubeolei înainte de sarcină, evitarea alcoolului și a fumatului în sarcină, evaluarea medicamentelor de către medic și acidul folic, care reduce riscul defectelor de tub neural.

Exemplu rezolvat 1: ferestre de vulnerabilitate. Inima se formează între săptămânile 3 și 8, iar tubul neural se închide până la săptămâna 4.

1. Expunerea la rubeolă în săptămâna 5 poate produce malformații cardiace și cataractă; riscul este mare.
2. Aceeași infecție în săptămâna 20 produce mai ales surditate sau tulburări de dezvoltare, iar riscul de malformații majore este mic.
3. Concluzie: același teratogen are efecte diferite în funcție de organul care se formează în momentul expunerii.

Exemplu rezolvat 2: ce faci dacă iei un medicament cu risc și constați sarcina?

1. Nu întrerupi tratamentul fără sfat medical, deoarece oprirea bruscă a unor medicamente (de exemplu antiepileptice) poate fi periculoasă.
2. Anunți medicul de familie sau medicul specialist cât mai repede.
3. Medicul evaluează doza, alternativele cu risc mai mic și momentul sarcinii și stabilește conduita.
4. Prevenția: la femeile care pot rămâne însărcinate și iau un medicament teratogen se recomandă contracepție și planificarea sarcinii.

Exemplu rezolvat 3: în ce fereastră se află embrionul? Medicul numără vârsta sarcinii de la prima zi a ultimei menstruații, iar fecundația are loc cu aproximativ 2 săptămâni mai târziu.

1. O femeie află că este în săptămâna 6 de sarcină, socotită de la ultima menstruație.
2. Vârsta embrionului, socotită de la fecundație, este $6-2=4$ săptămâni.
3. Săptămâna 4 se încadrează în intervalul 3–8, deci în organogeneză: orice expunere la un teratogen din această perioadă poate produce malformații majore.

Greșeli frecvente

• Greșit: Teratogen și mutagen înseamnă același lucru.
  Corect: Teratogenul poate perturba dezvoltarea fără a modifica direct secvența ADN.
• Greșit: Un risc crescut face inevitabil același rezultat la toate sarcinile.
  Corect: Riscul descrie o probabilitate, nu o certitudine individuală.
• Greșit: Un teratogen afectează fătul în același fel în orice moment al sarcinii.
  Corect: Efectul depinde de momentul expunerii: organele sunt cele mai vulnerabile în timp ce se formează, în săptămânile 3–8.

Înainte și după