Imunitatea și vaccinarea

Imunitatea este capacitatea organismului de a recunoaște și combate pericole precum unele microorganisme. Pielea și mucoasele sunt bariere. Dacă un microb trece de ele, celule ale apărării înnăscute pot reacționa rapid. O parte a apărării este adaptativă: anumite limfocite recunosc ținte specifice și pot păstra o „memorie” a întâlnirii.

Vaccinarea prezintă sistemului imun o formă sigură a unui antigen, astfel încât să se formeze un răspuns protector fără a trece prin boala obișnuită. La o întâlnire ulterioară cu agentul infecțios, răspunsul poate fi mai rapid sau mai eficient. Protecția diferă după vaccin, persoană și timp; niciun vaccin nu garantează protecție absolută pentru fiecare individ.

Imaginează-ți că înveți să recunoști o fotografie înainte de a întâlni persoana. Analogia arată memoria, dar sistemul imun nu „gândește” ca un om: celulele și moleculele răspund prin mecanisme biologice. Vaccinurile nu tratează automat o infecție deja instalată și nu înlocuiesc toate celelalte măsuri de prevenție. Când compari apărarea înnăscută cu cea adaptativă, întreabă cât de repede începe, cât de specifică este și dacă se formează memorie. Răspunsul inflamator local este explicat separat în Răspunsul inflamator.

Exemplu pe pași: de ce nu te îmbolnăvești a doua oară de varicelă.

1. Prima dată, virusul varicelei pătrunde în corp. Celulele apărării îl recunosc și produc anticorpi specifici, dar procesul durează câteva zile, timp în care te îmbolnăvești.
2. După vindecare, o parte din limfocite rămân în corp ca celule de memorie.
3. Dacă virusul reapare, celulele de memorie îl recunosc imediat și produc rapid mulți anticorpi.
4. Virusul este distrus înainte de a provoca boala. Vaccinul pregătește aceeași memorie fără să treci prin boală.

Sistemul imun deosebește ce aparține corpului de ce este străin. Dacă el atacă propriile țesuturi, apar boli autoimune; dacă reacționează exagerat la antigene străine inofensive, cum sunt polenul sau alunele, apar alergii. Vaccinurile din calendarul copiilor protejează împotriva unor boli grave, cum sunt tetanosul, rujeola și poliomielita.

Imunitatea înnăscută folosește bariere, fagocite, complement și mediatori ai inflamației. Imunitatea adaptativă implică limfocite B, care pot produce anticorpi, și limfocite T cu roluri de coordonare sau eliminare a celulelor infectate. Celulele de memorie pot susține răspunsuri mai rapide la reexpunere. Vaccinurile diferă ca platformă și antigen; unele necesită doze repetate pentru menținerea protecției. Imunitatea activă rezultă din răspunsul propriu, iar cea pasivă din primirea temporară de anticorpi formați în alt organism.

Imunitatea poate fi naturală activă după trecerea prin boală, naturală pasivă prin anticorpii primiți de la mamă, artificială activă după vaccinare și artificială pasivă după administrarea unui ser cu anticorpi. „Activă” înseamnă că organismul își produce răspunsul, iar „pasivă” că primește anticorpi gata formați. Imunitatea nespecifică (înnăscută) se deosebește de imunitatea specifică (dobândită).

Imunitatea nespecifică (înnăscută) cuprinde bariere (pielea, mucoasele, lizozimul din lacrimi și salivă, aciditatea sucului gastric cu pH 1–2, flora normală), celule fagocitare (neutrofile, macrofage), celule NK și mediatori (complement, interferoni, inflamația). Imunitatea specifică (dobândită) este asigurată de limfocite. Limfocitele B recunosc antigenul și se transformă în plasmocite, care produc anticorpi (imunoglobuline: IgG, IgM, IgA, IgE) și în celule de memorie. Limfocitele T helper coordonează răspunsul, iar limfocitele T citotoxice distrug celulele infectate cu virusuri. Anticorpii au formă de Y și se leagă specific de antigen: neutralizează toxinele și virusurile, aglutinează microbii și îi pregătesc pentru fagocitoză.

La primul contact cu un antigen, răspunsul primar apare după câteva zile, cu anticorpi puțini, mai ales IgM. La al doilea contact, răspunsul secundar este mai rapid și mai intens, cu IgG, datorită celulelor de memorie. Pe acest principiu funcționează vaccinurile: cu germeni vii atenuați (BCG, rujeolă-rubeolă-oreion), cu germeni inactivați, cu toxine inactivate (anatoxina tetanică), cu fragmente de antigen sau cu ARN mesager. Serurile conțin anticorpi gata formați. Infecția cu HIV distruge limfocitele T helper (CD4) și produce imunodeficiența. Alergia este un răspuns exagerat la antigene inofensive (polen), cu IgE și histamină; bolile autoimune apar când sistemul imun atacă țesuturi proprii.

Exemplu rezolvat 1: răspunsul primar și răspunsul secundar. Titrul anticorpilor (valori didactice) este 1:20 după prima doză de vaccin și 1:1 280 după rapel.

1. Raportul titrurilor: $\frac{1280}{20}=64$.
2. Răspunsul secundar este de 64 de ori mai puternic și apare mai repede, pentru că există celule de memorie.
3. Concluzie: dozele de rapel întăresc memoria imună.

Exemplu rezolvat 2: tipul de imunitate.

1. Un copil care a avut varicelă este imun prin boală: imunitate naturală activă.
2. Un nou-născut primește anticorpi de la mamă prin placentă și lapte: imunitate naturală pasivă.
3. Vaccinul rujeolă-rubeolă-oreion: imunitate artificială activă.
4. Serul antitetanic după o rană murdară: imunitate artificială pasivă, rapidă, dar temporară.

Distinge antigenul de anticorp, imunitatea înnăscută de cea adaptativă și imunitatea activă de cea pasivă. Vaccinarea urmărește un răspuns activ cu memorie; administrarea de anticorpi gata formați oferă protecție pasivă, de obicei temporară. Nu atribui anticorpilor toate funcțiile limfocitelor T și nu presupune că orice infecție dă imunitate pe viață.

Reține: antigenul este molecula recunoscută, iar anticorpul este proteina produsă de plasmocite; imunitatea activă produce memorie, cea pasivă nu; vaccinul dă imunitate activă, serul dă imunitate pasivă. Limfocitele B se maturizează în măduva osoasă, iar limfocitele T în timus. Anticorpii nu distrug singuri celulele infectate cu virusuri, rolul acesta revenind limfocitelor T citotoxice.

Reține și că anticorpii (imunoglobulinele) au patru lanțuri, două grele și două ușoare, unite în formă de Y, iar IgG traversează placenta. IgA se găsește în secreții (lapte, salivă), IgE este implicată în alergii și în apărarea față de paraziți, iar IgM este primul anticorp format în răspunsul primar. Interferonii sunt proteine produse de celulele infectate cu virusuri, care protejează celulele învecinate. Mediul acid al stomacului și lizozimul din lacrimi fac parte din apărarea nespecifică.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre imunitate sunt corecte afirmațiile:

1. Limfocitele T produc anticorpi.
2. Limfocitele T citotoxice distrug celulele infectate cu virusuri.
3. Vaccinul oferă imunitate pasivă.
4. Serul antitetanic oferă imunitate pasivă.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: c. Afirmația 1 este falsă: anticorpii sunt produși de plasmocite, care provin din limfocitele B. Afirmația 2 este adevărată: limfocitele T citotoxice elimină celulele infectate cu virusuri. Afirmația 3 este falsă: vaccinul stimulează organismul să producă singur anticorpi și celule de memorie, deci oferă imunitate activă. Afirmația 4 este adevărată: serul conține anticorpi gata formați, iar protecția este rapidă, dar temporară.

Greșeli frecvente

• Greșit: Vaccinul oferă mereu protecție absolută imediată.
  Corect: Răspunsul are nevoie de timp și eficiența variază.
• Greșit: Antigenul și anticorpul sunt același lucru.
  Corect: Antigenul este recunoscut; anticorpul este o moleculă de răspuns.
• Greșit: Anticorpii sunt produși de limfocitele T.
  Corect: Anticorpii sunt produși de plasmocite, care provin din limfocitele B.

Înainte și după