Răspunsul inflamator

Când un țesut este lezat sau pătrunde un microb, organismul poate declanșa inflamația. Este un răspuns al apărării înnăscute, menit să limiteze problema și să înceapă repararea. Zona poate deveni roșie, caldă, umflată și dureroasă. Aceste semne apar deoarece vasele și celulele din regiune își schimbă activitatea, nu fiindcă roșeața este ea însăși un microb.

Vasele mici se pot dilata, aducând mai mult sânge. Pereții lor pot permite ieșirea unor lichide și celule ale apărării către țesut. Fagocitele pot îngloba microorganisme sau resturi celulare. Unele molecule de semnalizare coordonează procesul. După ce pericolul este controlat, răspunsul trebuie limitat, iar țesutul poate fi reparat.

În jurul unei leziuni superficiale, vasodilatația și mediatorii inflamatori pot provoca roșeață și sensibilitate. Nu înseamnă că orice inflamație este infecție; și o leziune fără microbi poate declanșa inflamație. În același timp, o inflamație puternică sau persistentă poate dăuna și are nevoie de evaluare. Nu încerca să stabilești cauza doar dintr-o fotografie. La lecție, urmărește ce a declanșat răspunsul, ce fac vasele, ce fac celulele de apărare și cum se încheie procesul. Vaccinarea și memoria imună sunt tratate separat în Imunitatea și vaccinarea.

Celulele lezate și celulele imune eliberează mediatori care pot produce vasodilatație, creșterea permeabilității și chemotaxia leucocitelor. Neutrofilele și macrofagele participă la fagocitoză și la îndepărtarea resturilor. Sistemul complement poate amplifica apărarea. Semnele clasice — rubor, calor, tumor, dolor și uneori pierderea funcției — reflectă aceste modificări. Inflamația acută este utilă când este limitată, dar inflamația persistentă sau excesivă poate afecta țesuturile.

După o leziune, mediatorii locali dilată vasele și cresc permeabilitatea lor; ajung astfel lichid și leucocite în țesut. Roșeața, căldura, umflarea și durerea sunt consecințe ale acestor modificări. De exemplu, neutrofilele pot fagocita bacteriile pătrunse printr-o tăietură, iar inflamația ajută la limitarea infecției și la reparare.

Etapele inflamației acute. După lezare, mastocitele din țesut eliberează histamină, care dilată arteriolele și crește permeabilitatea capilarelor; celulele lezate produc prostaglandine și bradikinină, care amplifică vasodilatația și produc durerea. Fluxul crescut de sânge dă roșeața și căldura, iar scurgerea plasmei dă edemul (tumefierea). Neutrofilele aderă la peretele vascular (marginație), trec printre celulele endoteliale (diapedeză) și sunt atrase spre focar de substanțe chimice (chimiotaxie); sunt primele celule prezente, în câteva ore. Ele fagocitează bacteriile, ajutate de opsonizare cu complement și anticorpi. Monocitele devin macrofage și ajung după zile, îndepărtează resturile și stimulează reparația. Neutrofilele moarte, bacteriile și lichidul formează puroiul. Citokinele IL-1, IL-6 și TNF-α acționează asupra hipotalamusului și produc febra, iar în ficat cresc sinteza proteinei C reactive, folosită ca marker al inflamației. Antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina, ibuprofenul) blochează ciclooxigenaza și scad prostaglandinele; glucocorticoizii frânează ansamblul inflamației.

Exemplu rezolvat 1: o tăietură infectată.

1. Bacteriile pătrund prin piele, iar mastocitele eliberează histamină.
2. Vasele se dilată, zona devine roșie și caldă, iar plasma și proteinele ies în țesut: apar umflătura și durerea.
3. Neutrofilele sosesc în câteva ore, fagocitează bacteriile și mor; se formează puroi.
4. Macrofagele curăță focarul, iar fibroblastii refac țesutul; dacă microbii sunt eliminați, inflamația se oprește.

Exemplu rezolvat 2: hemograma în infecția bacteriană. Un pacient are 15 000 leucocite pe microlitru, din care 80% neutrofile (valoarea normală a leucocitelor este 4 000–10 000 pe µL).

1. Numărul de neutrofile: $15000\cdot 0,80=12000$ pe µL.
2. Leucocitoza cu neutrofilie arată un răspuns de apărare la o infecție bacteriană.
3. Dacă prevalau limfocitele, ar fi sugerat mai degrabă o infecție virală.

Inflamația se poate încheia prin vindecare completă, prin cicatrizare (când țesutul refăcut este înlocuit cu țesut conjunctiv) sau prin trecere în inflamație cronică, în care predomină macrofagele și limfocitele, ca în artrita reumatoidă. Inflamația acută a unui apendice sau a amigdalelor este un exemplu de proces localizat. Dacă microbii pătrund în sânge, răspunsul devine sistemic (septicemie), cu risc vital.

Distinge inflamația, proces al apărării înnăscute, de răspunsul specific al limfocitelor, deși ele interacționează. Vasodilatația explică în parte roșeața și căldura; permeabilitatea crescută contribuie la umflare. Fagocitoza este realizată de celule, nu de anticorpi ca molecule independente. Un răspuns inflamator nu dovedește obligatoriu prezența unei bacterii.

Reține semnele clasice: rubor (roșeață), calor (căldură), tumor (tumefiere) și dolor (durere), la care se adaugă pierderea funcției. Mediatori: histamina (mastocite) — vasodilatație și permeabilitate; prostaglandinele — durere și febră; citokinele — febră. Neutrofilele sunt primele celule care ajung în focar; macrofagele vin după ele. Inflamația este un mecanism al apărării înnăscute, nespecific.

Reține că marginația, diapedeza și chimiotaxia sunt etapele prin care leucocitele ajung în focar. Vasodilatația crește fluxul sanguin (roșeață, căldură), permeabilitatea crescută permite ieșirea plasmei (edem), iar prostaglandinele și bradikinina stimulează terminațiile dureroase. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, de exemplu aspirina, scad inflamația, durerea și febra prin blocarea ciclooxigenazei. Proteina C reactivă crește în sânge în inflamația acută.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre răspunsul inflamator sunt corecte afirmațiile:

1. Histamina, eliberată de mastocite, produce vasoconstricție locală.
2. Macrofagele sunt primele celule care ajung în focarul inflamator, înaintea neutrofilelor.
3. Aspirina scade inflamația prin stimularea ciclooxigenazei.
4. Proteina C reactivă crește în sânge în inflamația acută.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: d. Afirmația 1 este falsă: histamina dilată arteriolele și crește permeabilitatea capilarelor. Afirmația 2 este falsă: neutrofilele ajung primele, în câteva ore, iar macrofagele după zile. Afirmația 3 este falsă: aspirina blochează ciclooxigenaza. Afirmația 4 este adevărată: proteina C reactivă, produsă în ficat sub acțiunea citokinelor, este un marker al inflamației.

Greșeli frecvente

• Greșit: Inflamația și infecția sunt sinonime.
  Corect: Infecția poate declanșa inflamație, dar nu este singura cauză.
• Greșit: Umflarea apare fiindcă vasele dispar din zonă.
  Corect: Lichidul poate ieși din vasele devenite mai permeabile.
• Greșit: Febra este întotdeauna dăunătoare și trebuie coborâtă imediat.
  Corect: Febra moderată face parte din apărare, deoarece încetinește înmulțirea unor microbi; febra mare sau prelungită necesită evaluare medicală.

Înainte și după